Eligibility of IT maintenance costs under EU financial rigor principles and comparative analysis of similar co-financed projects

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.12.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2017, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţarea Externă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale – Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, a solicitat:

i. anularea Deciziei MEN - OIPOCU nr. 01/851/22.06.2017 transmise prin adresa de înaintare nr. x/22.06.2017, înregistrată la MEN - UMPFE cu nr. 85/27.06.2017;

ii. admiterea contestaţiei nr. 5014/13.11.2015 înregistrate la MEN - OIPOCU cu nr. OI 11331/SJCSN/16.11.2015 şi, pe cale de consecinţă şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul x "Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin activităţi de mentorat", cod SMIS 22424, emis de MEN - OIPOCU cu nr. x/12.10.2015, transmis prin adresa de înaintare nr. x/12.10.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 3836 din 28 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţarea Externă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale – Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţarea Externă, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în principal, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, rejudecarea litigiului pe fond şi admiterea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei primei instanţe, în vederea rejudecării fondului.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3934 din data de 15 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea de Management a Proiectelor cu Finanţare Externă împotriva sentinţei civile nr. 3836 din 28 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

5. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere la rejudecare

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 218 din data de 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman şi a anulat Decizia MEN-OIPOCU nr. OI/851/22.06.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul x "Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin activităţi de mentorat", cod SMIS 22424, emis de MEN-OIPOCU nr. x/12.10.2015, obligând, totodată, pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 218 din data de 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor contestate.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea instanţei de fond din rejudecare cuprinde motive contradictorii:

• Aspectele contradictorii se referă la faptul că, în urma analizei cauzei deduse judecăţii, Curtea de Apel a constatat din conţinutul documentelor analizate faptul că rezulta un grad înalt de similaritate între conţinutul serviciilor de întreţinere a sistemelor informatice achiziţionate pentru cele două proiecte, dar ulterior a considerat în mod nejustificat că faţă de primul proiect, cel de-a doilea a inclus şi activităţile de administrare a aplicaţiilor informatice, fapt care ar justifica, în opinia instanţei, diferenţa de cost de întreţinere între cele 2 platforme finanţate prin proiectele cu ID 3537 şi x.

Susţine că acest ultim aspect nu este conform realităţii şi că primul proiect a inclus activităţi de întreţinere a aplicaţiei software.

Astfel, prin Contractul de servicii nr. x/22.04.2009, încheiat de ME - UMPFE cu S.C. A. S.A., s-au achiziţionat servicii de dezvoltare, implementare şi întreţinere a aplicaţiei software necesare activităţii de mentorat şi promovării proiectului x (ID 3537) iar ulterior, prin Contractul de servicii nr. x/06.07.2011, încheiat de ME - UMPFE cu S.C. A. S.A., s-au achiziţionat servicii de dezvoltare, implementare şi întreţinere a aplicaţiei software necesare dezvoltării profesionale a cadrelor didactice din mediul rural pentru proiectul x.

• Un alt aspect contradictoriu vizează faptul că prin hotărârea pronunţată Curtea reţine explicaţia expertului că serviciile oferite pentru întreţinerea unor aplicaţii informatice similare (portal web, aplicaţii de e-Learning) vor fi similare, astfel încât, pentru două aplicaţii similare, care funcţionează în locaţii/reţele distincte sau care sunt operate în aceeaşi reţea organizaţională, dar în perioade de timp diferite, vor fi necesare servicii similare de întreţinere, dar aceste servicii trebuie livrate şi evident contabilizate separat, astfel cum consideră expertul, dar totuşi concluzionează că serviciile de întreţinere achiziţionate în cadrul proiectului x sunt justificate, ceea ce este contradictoriu din moment ce la cea de a doua aplicaţie, costul pentru întreţinerea sistemului informatic reprezintă un procent din total valoare contract de 24,76% faţă de procentul de la prima aplicaţie de numai 10,60%.

• Mai mult, în mod contradictoriu cu cele reţinute prin raportul de expertiză şi avute în vedere de instanţă, respectiv că proiectele sunt similare, Curtea a apreciat că gradul de similaritate nu este singurul criteriu care s-ar impune a fi avut în vedere pentru a ajunge la concluzia procesului-verbal de constatare a neregulilor, în sensul că pentru proiectul x costul de întreţinere a sistemului informatic nu ar fi rezonabil.

Contrar susţinerilor Curţii de Apel, rezultă că dacă serviciile oferite pentru întreţinerea unor aplicaţii informatice similare (portal web, aplicaţii de eLearning) vor fi similare, chiar dacă ceea ce le diferenţiază este contextul spaţial şi temporal de operare a aplicaţiilor respective, totuşi nu este justificată existenţa unor diferenţe atât de mari între costurile cu serviciile de întreţinere a aplicaţiilor informatice raportate procentual la valoarea totală a contractelor (costul este de aproape două ori şi jumătate mai mare în proiectul x faţă de proiectul ID 3537).

• Hotărârea recurată este în contradicţie cu aspectele constatate prin Raportul de expertiză şi preluate de instanţă, raportate la situaţia de fapt şi la legislaţia aplicabilă.

Din moment ce raportul de expertiză stabileşte "un grad înalt de similaritate între conţinutul serviciilor de întreţinere a sistemelor informatice achiziţionate pentru cele doua proiecte" iar Curtea reţine explicaţia expertului, totuşi, în cazul celui de al doilea proiect cu x serviciile de întreţinere ale aplicaţiei informatice au un preţ mai mult decât dublu prin raportare procentuală faţă de proiectul cu ID 3537, astfel încât suma de 194.994,40 RON + 46.798,64 RON TVA aferentă serviciilor de întreţinere sistem informatic este afectată de neregulă sub forma nerespectării unui management financiar riguros.

Potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de fond a făcut, în rejudecare, o aplicare greşită a normelor de drept material.

În esenţă, susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 172a, alin. (1) lit. (f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al CE şi ale art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, astfel:

Contrar celor reţinute de instanţă, costul de întreţinere a sistemului informatic achiziţionat prin proiectul x nu este rezonabil iar cheltuiala aferentă solicitată la rambursare este nejustificată, în contextul în care ambele platforme/sisteme informatice finanţate prin proiectele cu ID 3537 şi x deservesc activităţi similare (activităţi de mentorat), scopul acestora fiind asigurarea accesului la un învăţământ de calitate prin îmbunătăţirea şi profesionalizarea formării continue a cadrelor didactice din învăţământul obligatoriu (x) respectiv dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice din învăţământul obligatoriu (ID 3537).

Dintr-o analiză în paralel a ofertelor financiare şi tehnice depuse în cadrul celor două proiecte de furnizorul serviciilor de dezvoltare, implementare şi întreţinere a aplicaţiilor software S.C. A. S.A. nu reiese o explicaţie rezonabilă care să justifice diferenţa de cost de aproape două ori şi jumătate mai mare în proiectul x faţă de proiectul ID 3537 (24,76% faţă de 10,60%) pentru prestarea unor servicii similare.

Astfel, rezultă în mod obiectiv OI POCU-ME, în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a stabilit neeligibilitatea costurilor cu serviciile de întreţinere a sistemului informatic solicitate la rambursare în baza Contractului nr. x/06.07.2011, în valoare de 194.994,40 RON fără TVA, deoarece nu sunt "rezonabile, justificate" şi nu "respectă cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei", aşa cum prevede art. 172a, alin. (1) lit. (f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al CE.

În acelaşi sens, este clar că aceste costuri/cheltuieli aferente serviciilor de întreţinere a sistemului informatic finanţat prin proiectul cu x nu sunt "în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate", astfel cum este stipulat în Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale - secţiunea 4.3. Eligibilitatea cheltuielilor.

Pe cale de consecinţă, cheltuiala nu respectă nici art. 2 alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale care prevede că pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie "să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare" şi nici art. 3, alin. (1) din Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU 2007- 2013, unde se impune respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 drept condiţie pentru eligibilitatea unei cheltuieli.

In cele din urmă, ţinând cont de aspectele mai sus prezentate, prin solicitarea la rambursare a costurilor cu serviciile de întreţinere a sistemului informatic, beneficiarul a încălcat Contractul de finanţare nr. x/15.11.2010 aferent proiectului x care la art. 4 condiţionează eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a Proiectului de obligaţia respectării prevederilor: Hotărârii Guvernului nr. 759/2007, ale Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 (anterior cu nr. x/2008) şi ale Ghidului Solicitantului.

Referitor la cheltuielile de judecată, recurentul susţine că OIPOCU-ME are competenţe generale şi specifice pentru îndeplinirea funcţiei delegate anume în gestionarea proiectelor din cadrul axelor prioritare/domeniul major de intervenţie, în colaborare cu Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman - DG PECU (fosta AM POSDRU - Autoritatea de Management pentru POSDRU), cu misiunea pe care o are de a depista şi îndrepta orice abatere de la regularitate, legalitate şi conformitate ce ar rezulta din acţiunea/inacţiunea beneficiarului, în raport de dispoziţiile legale naţionale/europene.

În cauză litigiul s-a născut din însăşi exercitarea de către OIPOCU-ME, în calitate de pârâtă, a atribuţiilor sale generale şi specifice şi a misiunii pe care o îndeplineşte (garantarea legalităţii cheltuielilor banilor alocaţi din fonduri europene/naţionale), iar resursele alocate funcţionării trebuie realizate în concordanţă cu misiunea specifică.

In acest context, obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, reprezentând onorariu expert, nu este justificată din moment ce OIPOCU-ME este instituţie publică, bugetul aprobat pentru funcţionarea sa neimplicând costuri suplimentare de acest tip.

Resursele alocate funcţionării OIPOCU-ME trebuie realizate în concordanţă cu misiunea specifică, iar obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată poate echivala cu o utilizare a acestor resurse contrar interesului public, astfel încât solicită exonerarea de la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilită în sarcina OIPOCU-ME prin sentinţa civilă nr. 218/03.11.2022.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Ministerul Educaţiei – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea pronunţată de instanţa de fond, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, a criticilor formulate, a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 20 Legea 554/2004, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prealabil, se va reţine faptul că litigiul dedus judecăţii are ca punct de pornire procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/10146/încheiat la 07.10.2015, prin care s-a constatat că Ministerul Educaţiei Naţionale -OIPOCU a achiziţionat şi folosit în cadrul proiectului cu x un sistem informatic (portalul) cu un cost de întreţinere de două ori mai mare decât costul de întreţinere a produsului similar livrat tot de A. S.A..

Costul de întreţinere a acestui sistem informatic a fost considerat nerezonabil, fiind nejustificată cheltuiala cu aceste servicii în sumă de 194.994,40 RON.

S-a precizat că nu au fost identificate suficiente date care să conducă la un rezultat subunitar în ceea ce priveşte raportul dintre resursele utilizate şi rezultatele obţinute.

Contestaţia administrativă a Ministerului Educaţiei Naţionale a fost respinsă, litigiul fiind dedus judecăţii Curţii de apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi parcurgând două etape de judecată, potrivit celor din precedent.

În recurs, în al doilea ciclu procesual, întrucât recurentul-pârât a invocat două motive de casare, Înalta Curte va analiza mai întâi motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează casarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Analizând considerentele sentinţei atacate, sub aspectul invocat în cererea de recurs, respectiv, existenţa unor motive contradictorii, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu sunt fondate.

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

În concret, prima instanţă a analizat cele trei argumente principale ale reclamantei pentru care consideră că serviciile achiziţionate din cadrul celor două proiecte sunt diferite (prin raportare la obiectul serviciilor, gradul de complexitate şi perioada de timp pentru care s-a contractat serviciul) şi, constatând că lucrarea de expertiză tehnică le-a confirmat, a admis acţiunea.

În esenţă, s-a reţinut că neregula constatată (decontarea cheltuielilor neeligibile, constând în costul serviciilor de dezvoltare şi întreţinere portal achiziţionate de la A. - proiect POSRDU 87/1.3/S/63055 – fără respectarea unui management riguros) se bazează pe analiza comparativă întreprinsă de către autoritatea cu atribuţii de control asupra serviciilor de întreţinere sisteme informatice achiziţionate de reclamant succesiv, pe baza criteriului raport preţul contract în ansamblu şi preţ serviciul de întreţinere (ca o componentă a contractului).

Curtea a constatat că, din raportul de expertiză a rezultat un grad înalt de similaritate a serviciilor celor două proiecte (cu precizarea că neregula priveşte exclusiv componenta de întreţinere a sistemului informatic achiziţionat) şi că expertul a explicat faptul că serviciile oferite pentru întreţinerea unor aplicaţii informatice similare (portal web, aplicaţii de eLearning) sunt diferenţiate de contextul spaţial şi temporal de operare a aplicaţiilor respective.

Curtea a mai reţinut concluzia expertului în sensul că serviciile de întreţinere achiziţionate în cadrul proiectului x sunt justificate, proiectul fiind derulat în perioada 2011-2013, iar proiectul anterior în perioada 2009-2011.

Cu privire la costul serviciilor de întreţinere, expertul le-a estimat la un procent de 15-25% anual, din costul licenţelor aplicaţiilor (sau dezvoltării şi implementării acestor aplicaţii) şi a apreciat justificat acest cost.

Deşi a reţinut gradul de similaritate a celor două proiecte, prima instanţa a stabilit că acesta nu este singurul criteriu care se impune a fi avut în vedere pentru a conchide că este nerezonabil costul de întreţinere al sistemului informatic, ceea ce le diferenţiază fiind contextul spaţial şi temporal de operare a aplicaţiilor respective şi faptul că cel de-al doilea proiect a inclus şi activităţile de administrare a aplicaţiilor informatice.

În ceea ce priveşte justificarea sau nu a serviciilor de întreţinere achiziţionate, raportat la ansamblul probator, Curtea a concluzionat că nu se poate aprecia că posibilitatea de reducere a resurselor alocate pentru proiectul având x este de natură să conducă la concluzia unui cost nerezonabil, astfel cum s-a reţinut în procesul-verbal de constatare a neregulilor.

Două argumente au fost aduse: "1) faptul că deşi cele două proiecte având ID 3537 şi x au o similaritate implicită unor proiecte de această natură, cel de-al doilea proiect are o complexitate mai ridicată şi cuprinde suplimentar activităţile de administrare a aplicaţiilor informatice şi faptul că 2) costul pentru cel de-al doilea proiect desfăşurat pe parcursul a 2 ani, respectiv 2011-2013 se justifică costul serviciilor de întreţinere..."

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei.

În plus, aspectele "contradictorii" invocate de reclamantă şi redate la punctul 6 din prezenta decizie, privesc în realitate nemulţumiri faţă de raţionamentul juridic expus şi pretins nereflectat în probatoriul cauzei, aspecte care nu pot fi circumscrise acestui motiv de nelegalitate.

Ca atare, criticile recurentului-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 sunt nefondate.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Trebuie amintit că recursul este o cale de atac extraordinară care "urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." (art. 486 alin. (3) C. proc. civ.).

Această cale de atac se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate (identificarea, interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente) nu şi de netemeinicie (verificarea dacă situaţia de fapt reţinută prin hotărâre este corespunzătoare realităţii şi dacă are fundament în probele administrate în cauză), recursul urmărind un singur scop, acela al verificării conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Modul în care instanţa de fond a apreciat probatoriul administrat, modul în care a înlăturat de la analiză anumite argumente, apreciate neesenţiale în economia raportului juridic dedus judecăţii, nu pot forma obiectul analizei în prezenta etapă procesuală.

Având în vedere că rezonabilitatea costului de întreţinere a sistemului informatic achiziţionat bazată pe analiza comparativă a celor două oferte financiare şi tehnice constituie aspecte de temeinicie a hotărârii, acestea nu pot face obiectul recursului.

În acest context, criticile recurentului sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii.

Costurile aferente serviciilor de întreţinere a sistemului informatic finanţat prin proiectul x sunt rezonabile şi justificate întrucât în cauză s-a demonstrat, cu lucrare tehnică de specialitate, că decizia reclamantei este atât raţională, cât şi susţinută de motive valide. Concluziile expertizei au fost însuşite de instanţa de fond iar raţionamentul juridic se sprijină pe această lucrare.

În aceste condiţii, nu se confirmă încălcarea dreptului material invocat de recurent, art. 172a alin. (1) lit. f) din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002, privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al CE, art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, art. 3 alin. (1) din Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 şi art. 4 din Contractul de finanţare, potrivit cărora (în esenţă) sunt eligibile doar cheltuielile rezonabile, justificate, care respectă cerinţele bunei gestionări financiare şi care sunt conforme cu prevederile din legislaţia naţională şi unională.

În final, criticile vizând obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON, reprezentând onorariu expert, sunt nefondate.

Astfel, partea care a pierdut procesul este obligată de art. 453 C. proc. civ. să plătească părţii care a câştigat, la cererea acesteia, cheltuieli de judecată, constând în "taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului" (art. 451 alin. (1) C. proc. civ.).

Având în vedere că pârâtul a pierdut procesul, corect prima instanţă l-a obligat la cheltuieli de judecată constând în onorariul expertului, fiind îndeplinite condiţiile antemenţionate, impuse de lege.

Normele de la art. 451-455 din C. proc. civ. sunt norme ce reglementează modalitatea de reparare a prejudiciului produs din culpa părţii care se face vinovată de declanşarea demersului judiciar (partea care pierde procesul), reprezentând, o transpunere în plan procesual a normelor de drept referitoare la răspunderea civilă delictuală. Or, prin pierderea procesului, pârâtul se află în culpă procesuală, fiind vădit nefondate criticile care fac referire la calitatea de instituţie publică şi atribuţiile generale şi specifice ale misiunii pe care o îndeplineşte, legea nefăcând nicio distincţie în funcţie de aceste criterii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 218 din data de 03 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.