Securitate declassification: whether national-security-motivated surveillance satisfies the "suppression of fundamental rights" requirement for "Securitate worker" status

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.06.2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1714 pronunţată în data de 19.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1714 pronunţate în data de 19.22.2021 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi, încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, să se dispună admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurentul că prima instanţă a făcut în speţă o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările si completările ulterioare.

Prima instanţă, în mod greşit, a considerat că pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi si libertăţi fundamentale ale omului.

Contrar celor reţinute în sentinţa recurată susţine recurentul că măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constare nr. Dl/1/31/09.01.2020 au fost masuri excesive, intruzive în viaţa privată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi, fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale.

Motivaţia politică a urmăririi informative a titularului dosarului reiese din documentele aflate la dosarul informativ nr. x: "Titularul a fost supravegheat informativ de către organele de securitate pentru manifestări naţionaliste începând din perioada în care era elev la liceul "B." din Arad, motiv pentru care a fost avertizat de I.J. Alba la data de 30.11.1976 în prezenta conducerii liceului şi a organelor de partid (motivul avertizării a fost faptul că titularul, împreună cu colegii de cămin, a discutat despre cartea lui C., Epoca de aur a Transilvaniei, despre perioada în care Ardealul aparţinea Ungariei şi despre alte lucrări istorice maghiare referitoare la acest subiect, cf. declaraţiei acestuia de la f. x). Ulterior, titularul a fost urmarit de Direcţia a IV-a (contrainformaţii militare) pe perioada efectuării stagiului militar şi de I.J. Cluj în primii ani de facultate, iar în luna martie 1983 a fost exmatriculat de la Facultatea de Construcţii din Cluj-Napoca, tot pentru manifestări naţionaliste. Din anul 1983, când se încadrează muncitor la I.J.C.M. Şantierul Tg. Secuiesc, este lucrat în problema naţionalişti de U. Covasna, ca fost avertizat şi exclus din facultate pe acest motiv, (dosar nr. x/2972, fila x, 32,41).

Reiterează în acest sens faptul că, din perspectiva Securităţii, urmărirea persoanelor de naţionalitate maghiară, nu era motivată doar de caracterul naţionalist - iredentist al manifestărilor acestora, ci de faptul că aceste persoane erau potenţiali oponenţi ai regimului comunist. De cele mai multe ori sub această mască naţionalistă se ascundea opoziţia fată de regimul comunist şi faţă de politica partidului si statului. De altfel, şi în speţa de faţă, materialele informative se referă la activitatea titularei în calitate de redactor, activităţi care nu au nicio legătură cu siguranţa naţională.

Mai mult, arată recurentul că CNSAS nu şi-a bazat acţiunea pe un plan de măsuri, ci pe o diversitate de acte şi fapte ale intimatului-pârât în cadrul urmăririi informative, toate având ca finalitate cel puţin intruziunea în viaţa privată a persoanei în cauză şi avertizarea sa de către Securitate.

Nu reiese din motivarea sentinţei recurate, la care Plan de măsuri face trimitere instanţa, cu motivarea că acesta nu vizează interceptarea convorbirilor telefonice fiind propus doar formal.

Din documentele care au stat la baza acţiunii CNSAS reiese pe de o parte implicarea directă a pârâtului în urmărirea informativă, iar pe de altă parte realitatea măsurilor intruzive şi coercitive ale Securităţii.

Deşi în sentinţa recurată se reţine implicarea pârâtului în urmărirea informativă şi avertizarea persoanei urmărite, prima instanţă concluzionează că documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Or, în speţă, nu caracterul tehnic-subiectiv al intruziunii este esenţial, ci pentru îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, esenţial este motivul politic al intruziunii, motiv de care intimatul-pârât nu era străin (aspect reţinut de altfel chiar instanţa fondului)

Nici măcar judecătorul fondului nu neagă intruziunea, dar se încearcă doar conexarea efectelor cu interesul naţional.

În realitate intruziunea a avut caracter politic - de sprijinire a regimului totalitar comunist, fără nicio legătură cu apărarea siguranţa naţională şi fără nicio concordanţă cu o ordine democratică.

Faţă de cele arătate mai sus, recurentul solicită a se constata că titularul dosarului a fost urmărit de fosta Securitate pentru motive exclusiv politice - de sprijinire a regimului totalitar comunist si fără nicio legătură cu securitatea naţională, iar activitatea intimatului-pârât şi documentele întocmite de acesta în cadrul urmăririi informative are un caracter efectiv, fapt care este reţinut şi în sentinţa recurată.

Concret, activitatea intimatului-pârât în legătură cu titularul dosarului de urmărire informativă a constat în măsuri de verificare şi supraveghere informativă asupra titularului dosarului, iar documentele menţionate în nota de constare demonstrează cu prisosinţă intruziunea în viaţa privată a persoanei urmărite prin aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, toate acestea infirmă motivarea primei instanţe şi demonstrează interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Susţine deopotrivă recurentul că încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului, care a dispus dirijarea reţelei informative, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

În momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane erau preluate şi prelucrate de Securitate şi deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, se producea încălcarea dreptului ia viaţă privată.

Consideră că nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau pri -mijloace mai puţin violente. Important este faptul că simpla folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

De asemenea, este lipsit de importanţa şi dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de recurent, în viaţă personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

Practica judiciară a arătat constant că nu are relevanţă dacă ofiţerul de Securitate a ordonat acţiunea abuzivă, sau doar a executat un ordin. Din punctul de vedere al prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu prezintă relevanţă dacă foştii ofiţeri de Securitate respectau regulamentele şi ordinele superiorilor şi nici dacă aceştia hotărâseră deschiderea dosarului de urmărire informativă sau participaseră ulterior la instrumentarea acestuia. Din perspectiva definiţiei legale a noţiunii de lucrător al Securităţii, prevăzută de art, 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, relevante sunt doar calitatea de fost ofiţer de Securitate şi încălcarea unui drept fundamental (în speţă, dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), condiţii care sunt îndeplinite în speţă.

Astfel, recurentul solicită a se avea în vedere că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca un fost ofiţer de Securitate să fi săvârşit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăţi fundamentale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

Pentru aceste considerente recurentul consideră că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se putea constata calitatea de " lucrător al Securităţii".

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, a se admite acţiunea şi a se constata calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A..

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul – reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), intimatul- pârât A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarulu din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul recurentului -reclamant pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise şi reţine dosarul spre soluţionare asupra cererii de recurs ce face obiectul judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat şi cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul -reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele în continuare arătate:

Astfel, se reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securităţii desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securităţii, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce priveşte prima condiţie, este cert că intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securităţi, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Judeţean Covasna, Securitatea Oraşului Tg. Secuiesc în perioada 1986-1987, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că era necesar ca ofiţerul să fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dar, din probele administrate în cauză rezultă că supravegherea informativă a fost una pe linie de siguranţă naţională, determinată de manifestările naţionaliste ale numitului D. şi de necesitatea de a preveni reiterarea lor, fiind în mod expres circumscrisă la "problema naţională", astfel că, măsurile şi acţiunile întreprinse de pârât apar a fi justificate din perspectiva siguranţei naţionale.

Astfel, în urma analizării înscrisurilor în dovedire depuse de reclamant, judicios a constatat prima instanţă că urmărirea informativă a numitului D. a fost motivată exclusiv de manifestările naţionaliste ale acestuia, neexistând niciun indiciu în dosar în sensul că ar fi fost avute în vedere şi motivaţii politice, privind atitudinea celui în cauză la adresa regimului comunist.

În acest sens, se au în vedere Adresa/17.11.1986, semnată dactilo şi olograf de lt. maj. A., Inspectoratul Judeţean Covasna, Securitatea oraş Tg. Secuiesc: "Către Inspectoratul Judeţean Covasna al M.I-Securitate, Serviciul 2. Rugăm întreprindeţi măsuri de verificare a numitului D./.../, cu domiciliul stabil în localitatea Breţcu,/.../flotant în Sf. Gheorghe, blocurile de nefamilişti din cartierul Simeria, angajat la I.A.C.M. Sf. Gheorghe în calitate de responsabil cu protecţia muncii. Identificarea ne este necesară pentru a vă trimite materialele ce le deţinem despre cel în cauză" (dosar nr. x/2972, f. x), dar şi Raportul datat 13.11.1986, trimis de plt. N.G., şeful Postului de Miliţie din com. Breţcu, în care se consemnează următoarele: "Către Biroul de Securitate Tg. Secuiesc, tov. lt. maj. A.. Raportăm că numitul D., domiciliat în judeţul Covasna, lucrează la întreprinderea Judeţeană de Construcţii Montaj Sf. Gheorghe, Şantierul de construcţii blocuri din Sf. Gheorghe, în calitate de responsabil cu protecţia muncii şi locuieşte în blocurile de nefamilişti din cartierul Simeria. Susnumitul vine acasă în com. Breţcu o dată pe săptămână în ziua de sâmbătă şi se întoarce duminica sau în ziua de luni la serviciu. În zilele când este acasă nu frecventează localul restaurant, doar discoteca, când este organizată, nu are prieteni apropiaţi. A fost văzut participând ca spectator la meciurile de fotbal din Breţcu şi din deplasare. În restul timpului, şi-l petrece la domiciliu, citind literatură Prin faptul că nu-i putem cunoaşte îndeaproape activitatea de la locul de muncă, propunem să fie supravegheat informativ de către organele superioare. Faţă de cele raportate, rugăm dispuneţi"(dosar nr. x/2972, f. x).

Nici consemnările menţionate în cadrul Raportului privind pe numitul D., 17.06.1987, semnat olograf de lt. maj. A., Inspectoratul Judeţean Covasna, Securitatea oraş Tg. Secuiesc, respectiv: "Numitul D./../angajat la IACM Sf. Gheorghe în calitate de responsabil cu protecţia muncii, lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru manifestări naţionaliste. Întrucât susnumitul în prezent are locul de muncă şi domiciliul în Sf. Gheorghe, nemaiexistând posibilităţi de încadrare informativă, propunem transferarea materialelor de SI la Serviciul 2 al I.J. Covasna" (dosar nr. x/2972, f. x), nu pot constitui un indiciu în sensul că ar fi fost avute în vedere şi motivaţiile politice privind atitudinea celui în cauză la adresa regimului comunist, ci, din conţinutul înscrisurilor anterior menţionate rezultă fără putinţă de tăgadă că urmărirea informativă a numitului D. a fost motivată exclusiv de manifestările naţionaliste ale acestuia.

Astfel, nu se poate afirma, pe baza probatoriului administrat, că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul prevederilor coroborate ale art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv dreptul la viaţă privată, cum susţine recurentul, ingerinţele în acest sens fiind justificate de apărarea intereselor naţionale şi proporţionale cu scopul urmărit, neputându-se reţine "imixtiuni arbitrare sau ilegale" de natură a aduce atingere dreptului la viaţă privată astfel cum este acesta consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ci fiind vorba despre limitări permise de lege şi justificate de interesul superior al siguranţei naţionale.

Înalta Curte reţine că dreptul la viaţă privată nu este consacrat nici măcar în prezent ca fiind unul absolut, ci poate cunoaşte limitări, între care se numără şi cea impusă din raţiuni de securitate naţională, astfel că - pentru ca activitatea desfăşurată de intimatul-pârât să determine calitatea acestuia de lucrător al securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 - trebuia demonstrat de către recurentul-reclamant că scopul urmărit de intimat nu a fost în legătură cu obiectivul de interes public afirmat, ci de susţinere a puterii comuniste şi reprimare a opozanţilor săi.

Or, faţă de probele administrate în dosarul primei instanţe, pe baza cărora Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea, Înalta Curte constată că, deşi, din conţinutul lor rezultă implicarea intimatului-pârât, în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, în supravegherea informativă a numitului D., acestea nu privesc fapte ori demersuri concludente îndreptate împotriva acestuia, din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile depuse se poate observa implicarea intimatului-pârât în urmărirea informativă asupra numitului D., însă această urmărire informativă nu are ca scop obţinerea unor informaţii cu caracter personal şi pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea interselor naţionale, dimpotrivă, supravegherea informativă s-a limitat la acest unic scop, stabilirea atitudinii celui în cauză fiind în mod expres circumscrisă la "problema naţională", astfel că măsurile şi acţiunile întreprinse de pârât apar a fi justificate din perspectiva siguranţei naţionale.

Astfel, intimatul-pârât, în calitatea sa de ofiţer de informaţii, a desfăşurat activităţi specifice faţă de numitul D., determinate de manifestările naţionaliste ale acestuia şi de necesitatea prevenirii lor, nefiind depus nici un înscris din care să rezulte că au fost avute în vedere şi motivaţii politice, privind atitudinea celui urmărit la adresa regimului comunist.

Contrar celor susţinute de recurentul – reclamant, din conţinutul probatoriului administrat în cauză rezultă că activităţile intimatului-pârât faţă de persoana urmărită relevă preocuparea de salvgardare a siguranţei naţionale, faţă de manifestările naţionaliste ale persoanei în cauză, iar nu faţă de viaţa personală a respectivei persoane.

În acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că nu se poate reţine că, prin activităţile concrete desfăşurate de pârât în instrumentarea dosarului de urmărire informativă, au fost suprimate sau îngrădite drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, cum susţine reclamantul, ingerinţele în acest sens fiind justificate de apărarea intereselor naţionale şi proporţionale cu scopul urmărit, neputându-se reţine "imixtiuni arbitrare sau ilegale" de natură a aduce atingere dreptului la viaţă privată astfel cum este acesta consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, fiind vorba despre limitări permise de lege şi justificate de interesul superior al siguranţei naţionale.

În acest context, Înalta Curte consideră că nu poate fi ignorat faptul că exerciţiul drepturilor omului reglementate prin diverse instrumente internaţionale poate fi circumstanţiat sau chiar limitat în funcţie de alte interese generale care ţin de protejarea securităţii colective, iar asemenea limitări pot privi inclusiv dreptul la viaţa privată, dacă ele urmăresc un scop legitim, adică ţin de asigurarea integrităţii teritoriale a statului sau a securităţii publice.

Totodată, este de notorietate că, serviciile de securitate urmăresc culegerea de informaţii cu privire la persoane şi fapte ale acestora care pot afecta securitatea statului respectiv, fără elementul relevant pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, şi anume regimul politic din acel stat.

Or, după cum a rezultat din probele menţionate, măsurile de supraveghere au fost determinate de manifestările naţionaliste ale persoanei în cauză şi dispuse de intimatul-pârât exclusiv cu scopul de a preveni reiterarea lor şi de a apăra siguranţa naţională.

Susţinerile recurentului – reclamant, în sensul că urmărirea persoanelor de naţionalitate maghiară nu era motivată doar de caracterul naţionalist-iredentist al manifestărilor acestora, ci de faptul că erau potenţiali oponenţi ai regimului comunist, căci, de cele mai multe ori, sub această mască naţionalistă se ascundea opoziţia faţă de regimul comunist şi faţă de politica partidului şi statului, au fost judicios reţinute de prima instanţă ca fiind simple generalităţi, fără nicio acoperire în actele dosarului informativ care să permită concluzia că urmărirea informativă a numitului D. a fost instrumentată şi din considerente de natură politică, iar nu exclusiv din motive de siguranţă naţională.

Astfel, având în vedere că activitatea intimatului-pârât nu a fost desfăşurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că supravegherea informativă nu era în legătură cu regimul politic de la acel moment, ci cu obiectivul major al siguranţei naţionale, Înalta Curte apreciază - în acord cu instanţa de fond - că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate reţine calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

În aceste condiţii, având în vedere că lipseşte o condiţie esenţială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile legale mai sus amintite, incidente speţei, soluţia de respingerea a acţiunii recurentului – reclamant, ca neîntemeiată, fiind una legală.

În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activităţi de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv dreptul la viaţă privată, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi reflectă corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1714 din 19 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.