Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds under Article 488 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2021 la data de 03.08.2021, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei prin domnul Ministru B., Ministrul Justiţiei B. şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, comunicarea documentelor Comisiei constituite în condiţiile Legii 169/2017 din ANP - Penitenciarul Arad, în termen de 24 ore de la pronunţarea hotărârii, obligarea pârâţilor în solidar la plata unor daune de 5.000 RON.

În motivare, reclamantul a arătat în esenţă, că s-a adresat pârâtului Ministerul Justiţiei cu o cerere, în condiţiile Legii 544/2001, solicitând să i se comunice documentele Comisiei alcătuite în baza Legii 169/2017, însă răspunsul primit este incomplet.

În drept a invocat prevederile Legii 554/2004, Legii 544/2001, Legea 169/2017.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 562 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, respingând deopotrivă şi acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei prin domnul Ministru B., Ministrul Justiţiei - B. şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6,7, art. 425, art. 497, 501 din C. proc. civ., dar şi dispoziţiile Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004, art. 3,6,8,13,14,44 CEDO, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în subsidiar, reţinerea spre rejudecare şi admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la comunicarea documentelor solicitate şi la plata, în solidar, a despăgubirilor morale, astfel cum au fost formulate iniţial.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susţine în esenţă că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, în condiţiile în care niciodată nu i-a fost comunicată Adresa nr. x/20.05.2021, partea aflând de existenţa acesteia din întâmpinarea formulată de autoritate la momentul judecării pe fond a dosarului.

Totuşi, sentinţa este greşită, netemeinică pentru că pârâţii nu i-au dat nici un răspuns iar instanţa a ignorat acest fapt.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, în cadrul căreia a invocat pe cale de excepţie, nulitatea recursului, pe considerentul că cererea de recurs nu conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază recursul şi nici probele invocate în susţinerea acestuia, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii, ca legală şi temeinică, a hotărârii instanţei de fond .

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 01.02.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. La acest termen de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la conţinutul cererii de recurs, din oficiu invocă excepţia nulităţii şi, luând act de solicitarea recurentului şi a intimatei Administraţia Naţională a Penitenciarelor, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi, în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumente de fapt şi de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021 la data de 03.08.2021, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei prin domnul Ministru B., Ministrul Justiţiei B. şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, comunicarea documentelor Comisiei constituite în condiţiile Legii 169/2017 din ANP - Penitenciarul Arad, în termen de 24 ore de la pronunţarea hotărârii, obligarea pârâţilor în solidar la plata unor daune de 5.000 RON.

Instanţa de fond – în speţă Curtea de Apel Timişoara– secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă, a reţinut în esenţă că reclamantul este nemulţumit în realitate de soluţia adoptată de instituţia pârâtă ANP - prin intermediul adresei nr. x/20.05.2021, arătând – chiar şi în cadrul dezbaterii pe fond a cauzei -, că din această cauză nu se poate elibera condiţionat din unitatea de detenţie.

În ceea ce priveşte realitatea, respectiv corectitudinea datelor cuprinse în adresa nr. x/20.05.2021, a reţinut instanţa că reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă admis de lege, a caracterului neîntemeiat, astfel cum se susţine, deşi, sarcina probei îi revine acestuia, potrivit art. 249 C. proc. civ..

Astfel, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs reclamantul şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în subsidiar, reţinerea spre rejudecare şi admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la comunicarea documentelor solicitate şi la plata, în solidar, a despăgubirilor morale, astfel cum au fost formulate iniţial.

Analizând mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi recurentul, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 şi 7 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menţionate.

Astfel, se constată că recurentul nu formulează critici la adresa hotărârii de fond, acesta reluând o parte din susţinerile din cadrul acţiunii.

Astfel, Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 şi 7 C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată de prima instanţă, astfel că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 şi 7 C. proc. civ. au fost invocate doar formal, fără a se indica în concret, raportat la textele invocate, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, prin raportare la motivele de recurs invocate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor ce vizează modul în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, regulile de procedură încălcate, eventualele motive contradictorii sau străine de natura cauza cauzei identificate în conţinutul hotărârii, ori modul în care instanţa a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Trebuie precizat că nu reprezintă o nemotivare a hotărârii împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluţia la care a ajuns instanţa de fond.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse hotărârii atacate şi nu unei alte hotărâri, în sensul de a se preciza care sunt lipsurile acesteia sub aspectul motivării (nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), care sunt regulile de procedură încălcate de către instanţă, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, ori, modul în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti sau a încălcat autoritatea de lucru judecat, nicidecum nu pot fi formulate sub forma reluării unor susţineri anterioare, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii recurate, prin indicarea regulilor de procedură pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste norme de procedură, a modului în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti ori a încălcat autoritatea de lucru judecat, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi constatând că recurentul – reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, cum în cauză nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 562 din 27 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.