Jurisdictional competence for damages arising from unconstitutional health insurance contributions on pensions: primacy of central authority rank over tax value criteria under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 14 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată initial pe rolul Tribunalului Timiş - sectia I civilă la data de 27 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat pronunţarea unei sentinţe prin care:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4.000 RON;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu cele ale art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 641/PI din 18 mai 2023, Tribunalul Timiş – secţia I-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 477 din 12 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ fiscal a reţinut, în esenţă, că litigiul nu priveşte dreptul la pensie, ci o obligaţie care prin natura ei este fiscală, respectiv o contribuţie în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului pretins de reclamant, instanţa a constatat că acesta nu l-a cuantificat exact, dar a indicat că acesta reprezintă contravaloarea actualizată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate în procent de 10% pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculată pentru anul 2022, sumă care în mod evident nu poate depăşi valoarea de 3.000.000 RON, întrucât nici cumulul pensiei încasate de reclamant în cursul anului 2022 nu depăşeşte această sumă, după cum rezultă din înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată şi la întâmpinarea Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne

Prin urmare, fiind vorba despre un litigiu ce vizează o contribuţie reglementată de Codul fiscal cu o valoare de până la 3.000.000 RON, Curtea a constatat că revine Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a litigiului, ca instanţă de la domiciliul reclamantului – situat în Municipiul Timişoara, judeţul Timiş.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlul de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate în baza O.U.G. nr. 130/2021, Curtea a reţinut caracterul accesoriu al acestei solicitări în raport cu pretenţia de obligare a pârâţilor la repararea prejudiciului, fiind incidente dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, conform acestei reglementări, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Timiş inclusiv pentru cererea de obligare a Guvernului României să asigure fonduri pentru repararea prejudiciului pricinuit reclamantului.

Pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Timiş, cauza a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2023, sub număr x/2022*.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 15 din 09 ianuarie 2024, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, criteriul rangului autorităţii pârâte, precum şi soluţia adoptată în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ şi fiscal Bucureşti, 22 – 23 mai 2023.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.