Pension indexation challenge: administrative liability for unconstitutional norms vs. social security jurisdiction in negative conflict of competence

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu – secţia civilă, la data de 21.02.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor legitime prin măsura adoptată la art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului ASP deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii, dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 271 din 22 iunie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ. De asemenea, litigiul priveşte o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.07.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1735 din 21 noiembrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

A reţinut instanţa că litigiul nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, pentru că reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ, nu se plânge de nesoluţionarea în termenul legal a vreunei cereri şi nici de refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i rezolva o cerere, ci solicită obligarea pârâţilor la plata unor sume de bani, despre care susţine că i-ar fi fost reţinute din pensie.

Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale-pretenţii constând în contravaloarea unor drepturi de pensie neacordate.

În acest context, competenţa de soluţionare nu revine instanţelor de contencios administrativ, ci instanţelor competente să soluţioneze litigii de asigurări sociale, conform art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci reprezintă motivul pentru care reclamantul solicită plata sumelor de bani reprezentând drepturi de pensie şi nu determină o altă concluzie în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei.

Curtea, reţinând art. 133 pct. 2 şi art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, i s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămată de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.