Military pension CASS claims assigned to Court of Appeal after jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 27 decembrie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a MAI, a solicitat obligarea pârâţilor de a plăti, respectiv de a finanţa plata sumei reţinute nelegal din pensie cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4000 RON, începând de la data reţinerii nelegale şi până la plata efectivă şi în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 - 14, 16 - 20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele modificările fiscal - bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) si 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) si 2, art. 55 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale – Complet specializat în materia conflictelor de muncă

Prin încheierea de la data de 4 aprilie 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, tribunalul a reţinut că, sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuţii de asigurări sociale reprezintă o creanţă fiscală aşa cum este stabilită de art. 1 pct. 11 din Codul de Procedură Fiscală iar faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care prevăd competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 136, cu referire la art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se impune ca pricina să fie soluţionată de un complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal iar nu de un complet cu specializare în materia litigiilor de muncă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale - Complet specializat în materia contenciosului administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 507 de la data de 30 mai 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în materia contenciosului administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ., raportat la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în raport de care a apreciat că excepţia este fondată, raportat la obiectul litigiului şi calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale, sens în care a admis excepţia necompetenţei materiale de ordine publică a Tribunalului Arad, secţia a III –a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, respectiv a completului specializat de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de art. 10 alin. (1) teza a II-a tezei a II-a citate, potrivit cărora legiuitorul stabileşte competenţa materială în prima instanţă a curţilor de apel, în funcţie de două criterii: primul, care priveşte rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat - autoritate publică centrală şi al doilea, care priveşte criteriul valoric al litigiului, criteriu care nu prezintă relevanţă la stabilirea competenţei, în condiţiile în care instanţa este investită cu judecarea a două capete de cerere, unul patrimonial, iar cel de al doilea nepatrimonial, tribunalul a constatat că pârâţii Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne fac parte din categoria autorităţilor administrative publice centrale, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ.

2.3 Hotărârea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 546 de la data de 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR şi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia amintită, a reţinut că raportul juridic nu ar avea o natură de drept fiscal şi nu ar determina competenţa instanţei de contencios administrativ prin aceea că ar viza sume reţinute din pensie cu titlu de contribuţie la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), de vreme litigiul nu poartă asupra unui act administrativ fiscal reprezentat printr-o decizie de impunere sau un alt titlu de creanţă, ori un act administrativ asimilat, ci ceea ce se deduce judecăţii este modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de pensie.

Aşadar, în cauza de faţă nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci plata, de către plătitorul pensiei, respectiv CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, a sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului.

Chiar dacă s-ar aprecia că litigiul de faţă are natură contencios administrativă (prin aceea că sumele au fost reţinute şi virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), competenţa ar reveni tot Tribunalului (însă completelor specializate în contencios administrativ şi fiscal), potrivit criteriului valoric, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani şi se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. În raport de aceste dispoziţii, în cauză nu are relevanţă că autorităţile pârâte sunt organizate şi funcţionează la nivel central, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 operând cu două criterii distincte, cel valoric, în cazul taxelor, impozitelor, contribuţiilor, respectiv cel al rangului autorităţii, în cazul celorlalte tipuri de litigii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe dar şi între secţiile specializate din cadrul tribunalului, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor de a finanţa plata sumei reţinute nelegal din pensie cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depăşeşte limita de 4000 RON, începând de la data reţinerii nelegale şi până la plata efectivă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat ca pârâtul Ministerul Finanţelor să asigure fonduri pentru restituirea sumelor respective, respectiv obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensie, indexate şi actualizate.

Or, potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României revizuită "... Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.", în timp ce art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.".

Aşadar, câtă vreme de esenţa acţiunii analizate este pretinsa vătămare a părţii reclamante printr-o ordonanţă/dispoziţie dintr-o ordonanţă, competenţa materială procesuală de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine instanţei specializate de contencios administrativ, fiind instituită printr-o normă de rang constituţional, reflectată ulterior şi în legea organică în materie.

În continuare, Înalta Curte constată că, dincolo de capătul de cerere vizând obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la o restituire a sumelor litigioase reţinute din pensie, reclamantul a solicitat inclusiv obligarea pârâtului Guvernului României la asigurarea fondurilor pentru restituirea pretinsă.

În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României revizuită şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, acesta din urmă invocat expres de partea reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea creanţei fiscale litigioase, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al pârâtului Ministerul Finanţelor, autoritate publică în raport de care partea reclamantă pretinde existenţa unui act administrativ asimilat.

În consecinţă, observând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. şi Ministerul Finanţelor, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.