Dismissal of appeal for lack of interest after administrative withdrawal of environmental license

Şedinţa publică din data de 7 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2022 la data de 10.06.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi B. S.A. a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1254 din 4 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţia lipsei capacităţi procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâta B. S.A..

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi B. S.A..

A suspendat până la pronunţarea instanţei de fond, executarea deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022 emisă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului în beneficiul societăţii B. S.A. în ceea ce priveşte activităţile cod CAEN 3811, 3832 şi 4677 desfăşurare la punctul de lucru din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov.

A obligat pârâtele în solidar la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, în condiţiile art. 451 – art. 453 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1254 din 4 iulie 2022a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâta B. S.A. şi recurs incident reclamanta A..

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă;

În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes procesual;

Într-un al doilea subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condiţiile cumulative stabilite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv NU există caz bine justificat şi NU există pagubă iminentă.

În motivarea recursului s-a susţinut că sentinţa civilă nr. 1254/2022 este nelegală în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiilor.

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este întemeiată -Sentinţa civilă nr. 1254/2022 a fost pronunţată cu încălcarea art. 206 (2) C. civ. - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În calitate de persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, capacitatea civilă de folosinţă a A. este supusă principiului specialităţii prevăzut de art. 206 (2) C. civ.

În cazul persoanelor juridice de drept privat fără scop lucrativ, aşa cum este asociaţia A., capacitatea sa de folosinţă se circumscrie strict scopului pentru care a fost constituită.

Cererea de suspendare a deciziei de emitere autorizaţiei de mediu excede scopului asociaţiei, reprezentând un demers judiciar fără legătură cu scopul A., reclamanta neavând ca atare capacitate de folosinţă pentru formularea prezentei cereri.

Solicitarea asociaţiei de suspendare a deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022 nu este un demers de ocrotire a mediului, ci o acţiune judiciară de stopare a efectelor unui act administrativ, singurul scop al asociaţiei este în mod evident de blocare a procedurii de emitere a autorizaţiei şi tergiversarea acesteia cât mai mult posibil. Actul juridic a cărui suspendare se cere nu prejudiciază în nicio măsură mediul înconjurător, singurul efect al acestuia este continuarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu Asociaţia are astfel posibilitatea, în cazul unui real efect negativ asupra mediului datorat activităţii autorizate, să solicite suspendarea autorizaţiei de mediu. O astfel de acţiune judiciară a asociaţiei ar putea fi justificată din perspectiva capacităţii procesuale de folosinţă, astfel cum este conturată prin actul constitutiv al A., dacă ar privi activitatea ulterioară a subscrisei desfăşurată în baza autorizaţiei de mediu emisă ca urmare a deciziei nr. 96/03.06.2022, desigur, doar în măsura în care acţiunile recurentei ar aduce atingere mediului şi ar fi îndeplinită şi condiţia interesului.

Prin urmare, câtă vreme Decizia de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022 nu afectează în niciun fel mediul înconjurător, nereprezentând strict actul administrativ în baza căruia recurenta ar urma să îşi desfăşoare activitatea, nu se poate concluziona că prezentul demers judiciar se circumscrie scopului A., asociaţia neurmărind o măsură concretă de protecţie a mediului.

Excepţia lipsei de interes este întemeiată - Sentinţa civilă nr. 1254/2022 a fost pronunţată cu încălcarea art. 33 C. proc. civ. - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Reclamanta, în calitate de persoană juridică fără scop patrimonial, având ca obiectiv protejarea mediului înconjurător, nu poate justifica un folos practic sau avantaj prin promovarea prezentei cereri de suspendare a deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu, aceasta neavând legătură cu scopul asociaţiei, fapt pentru care interesul reclamantei apare ca fiind nedeterminat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 8/2020 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi recunoscută admisibilitatea unei acţiuni în contenciosul administrativ, exercitată de un organism social de natura celui menţionat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Or, această legătură între obiectul cauzei şi statutul reclamantei nu este îndeplinită în prezenta cauză, nu se verifică o conexiune bine caracterizată, întrucât:

Reclamanta nu este destinatarul actului administrativ, fiind terţ faţă de acesta;

Nu există nici o legătură între Asociaţie şi/sau membrii acesteia şi situaţia funcţionării staţiei de sortare deţinută de B. - asociaţia nu are sediul în Popeşti-Leordeni sau Glina şi nici membrii acesteia domiciliile.

Interesul procesual al reclamantei:

a) nu este determinat; în acest sens reiterează argumentele prezentate în întâmpinare;

b) nu este legitim;

Subliniază recurenta că a probat faptul că Asociaţia reclamantă urmăreşte un scop mediat contrar scopului prevăzut în propriul Statut, anume obstrucţionarea oricăror agenţi economici care doresc să opereze staţii de sortare deşeuri municipale performante în zona Bucureşti - Ilfov şi limitrofă, spre a asigura eliminarea deşeurilor la depozitul (cu foarte multe probleme de mediu, în afara celor de nelegalitate) din Vidra, operat de C. S.A..

Aprobarea oricărei instalaţii, cu atât mai mult una ca cea a recurentei, funcţională fără probleme 12 ani de zile, implică un avantaj pentru mediu din perspectiva ierarhiei deşeurilor şi ţintelor de reciclare de atins de către România, astfel încât cererea de suspendare a unei astfel de activităţi apare contrară propriului scop asociativ al reclamantei!

Reclamanta a încercat, cu rea-credinţă, şi a reuşi să sugereze existenţa unui "potenţial" risc pentru mediu prin această staţie de sortare ultraperformantă, adevărul fiind însă contrar, probat de actele dosarului de fond, dar şi de înscrisurile şi argumentele din cererea de recurs:

În acest sens reiterează faptul că "legitimitatea" interesului (art. 36 C. proc. civ.) implică şi exercitarea dreptului subiectiv cu bună credinţă în considerarea disp. art. 12 şi 13 C. civ., care completează Legea contenciosului administrativ, dar şi al principiului bunei-credinţă cu valoare constituţională.

c. Nu este personal şi, în special, născut şi actual;

În egală măsură poate fi tratat pe fondul cererii (anume LIPSA IMINENŢEI PAGUBEI), interesul nu este personal, dar nici născut şi actual dat fiind obiectul cererii, acesta fiind reprezentat de suspendarea Deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022. Cu alte cuvinte, demersul reclamantei nu vizează nici măcar autorizaţia de mediu în sine, cu atât mai puţin activitatea subscrisei (desfăşurată în baza autorizaţiei de mediu), care nici nu a început la momentul prezentei.

Procedura emiterii Autorizaţiei de mediu în conf. cu Ordinul MMDD nr. 1798/2007 implică o etapizare bine delimitată, iar Decizia de emitere AM atacată în prezenta cauză este un act administrativ cu caracter intermediar, actul final fiind însăşi Autorizaţia de Mediu.

În acest context faptico-juridic, spre deosebire de suspendarea actelor administrative de altă natură (care au aptitudinea eo ipso de a naşte dreptul vizat de un terţ a fi împiedicat spre exercitare), în cadrul acestei proceduri odată suspendată executarea Deciziei de emitere efectul este tocmai de blocare a procedurii, inclusiv de soluţionare a contestaţiei persoanelor interesate.

Sentinţa civilă nr. 1254/2022 este nelegală, soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare fiind un non sens juridic şi instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în sfera puterii executive – motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de fond a suspendat executarea Deciziei nr. 96/03.06.2022 în ceea ce priveşte activităţile cod CAEN 3811, 3832 şi 4677 desfăşurare la punctul de lucru din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov.

Prin Decizia nr. 96/03.06.2022 ANPM a decis emiterea autorizaţiei de mediu la nivel naţional şi/sau la punctul de lucru din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea în suspendare, respectiv doar în ceea ce priveşte posibilitatea emiterii autorizaţiei de mediu pentru punctul de lucru din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov.

Prin urmare, autorizaţia de mediu poate fi emisă pentru desfăşurarea de activităţi cod CAEN 3811, 3832 şi 4677 pe care societatea B. să le desfăşoare oriunde altundeva pe teritoriul României, mai puţin la punctul de lucru din oraş judeţ Ilfov.

Or, nu se poate reţine că ANPM ar fi competentă să emită Decizia nr. 96/03.06.2022 pentru orice altă locaţie la nivel naţional, mai puţin pentru adresa din oraş judeţ Ilfov.

De asemenea, nu se poate reţine că executarea Deciziei nr. 96/03.06.2022 ar produce pagube iminente doar la adresa din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov.

Hotărârea instanţei de fond nu reprezintă altceva decât o interdicţie impusă societăţii B. de a desfăşura orice activitate la punctul de lucru din judeţ Ilfov.

De altfel, din interpretarea sistematică, logică, dar şi funcţională a disp. art. 3 din Ordinul nr. 1798/2007 rezultă fără tăgadă că desfăşurarea activităţii la "beneficiari" (aşadar, în afara sediului/punctului de lucru, în speţă raportat la natura activităţii prin instalaţiile mobile) nu necesită autorizare distinctă, dar implică deţinerea autorizaţiei de mediu generală.

Sentinţa civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - suspendarea unui act administrativ poate fi dispusă doar în situaţia în care ambele condiţii sunt îndeplinite cumulativ - motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut că, "…în prezenţa cazului bine justificat, însăşi executarea actului litigios este susceptibilă de a genera o pagubă iminentă atunci când intervine intempestiv, anterior confirmării validităţii sale".

Suspendarea actului administrativ este reglementată ca o excepţie de la aplicarea principiului conform căruia actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumţia de legalitate şi de veridicitate), în scopul acordării unei protecţii provizorii a drepturilor şi intereselor particularilor până în momentul în care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepţională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat, cu menţiunea că se impune ca analiza îndeplinirii acestor condiţii legale să se realizeze doar în cadrul unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, în condiţiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Curtea de Apel Bucureşti a dat o interpretare contrară legii (art. 14),instituind efectiv o prezumţie absolută de pagubă iminentă odată ce ar exista un "caz justificat", caz în care s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare ta iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative.

Acest considerent al instanţei de fond este nelegal întrucât, aşa cum a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 442/2013.

"(...) suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată."

Aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi justiţie şi doctrina juridică, este nelegal să se considere că îndeplinirea condiţiei pagubei iminente poate să rezulte din îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat; de altfel, îndeplinirea celor două condiţii nu poate să rezulte una din alta întrucât condiţia cazului bine justificat presupune dovedirea unor aspecte de drept iar condiţia pagubei iminente impune dovedirea unor prejudicii materiale.

Or, executarea unui act administrativ nu poate fi considerata prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente.

Sentinţa civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2154/2022 instanţa de fond a reţinut următoarele:

"După cum a susţinut partea reclamantă, finalizarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu în discuţie va creşte riscul de poluare a factorilor de mediu, reprezentând totodată un risc semnificativ pentru sănătatea populaţiei.

Or, astfel de împrejurări sunt de natură să determine prejudicii patrimoniale, prin prisma costurilor implicate de remedierea efectelor negative intervenite atât în caz de poluare a mediului, cât şi în caz de afectare a sănătăţii unei sau mai multor persoane.

Aşadar, se identifică şi perspectiva unui prejudiciu material viitor şi previzibil, fără ca norma juridică să impună ca acesta să se producă în mod obligatoriu în patrimoniul părţii reclamantei.

Aceste considerente sunt nelegale întrucât:

Paguba iminentă nu a fost dovedită, hotărârea instanţei de fond bazându-se pe susţinerile reclamantei "după cum a susţinut partea reclamantă"

Acest considerent al instanţei de fond este nelegal întrucât, aşa cum a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 442/2013:

"Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată."

Existenţa prejudiciului material, condiţie pentru reţinerea unei pagube iminente, trebuie să fie dovedită.

Or, A. nu a propus şi nici nu a ataşat la cererea de suspendare vreo probă care să dovedească prejudiciul material viitor şi previzibil, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe un posibil "risc de poluare".

Acest "risc de poluare" nu există, aşa cum rezultă din actele emise de autorităţile de mediu, aşa cum vom arăta mai jos.

Paguba iminentă "după cum a susţinut partea reclamantă" nu este de natură patrimonială şi nu este certă; instanţa a concluzionat ilegal că "se identifică şi perspectiva unui prejudiciu material viitor şi previzibil"

Pretinsa pagubă reţinută de către instanţa de fond nu este certă, nu au fost administrate probe din care să rezultă certitudinea producerii sale şi faptul că această pretinsă pagubă ar fi rezultatul executării actului administrativ, respectiv a Deciziei nr. 96/03.06.2022.

Susţinerile DSP Ilfov din adresa x/15.06.2022 prin care solicita neautorizarea staţie de sortare datorita afectării sănătăţii populaţie, susţineri reţinute si de instanţa de fond, sunt contrazise de către datele statistice privind morbiditatea prin boli respiratorii înregistrată in cabinetele medicilor de familie pentru 18 localităţi din judeţul Ilfov: 1 decembrie, Baloteşti, Berceni, Buftea, Cernica, Chiajna, Chitila, Copaceni, Domneşti, Glina, Jilava, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Snagov, Voluntari, Vidra. Pentru comunele 1 decembrie, date puse la dispoziţia B. S.A. de către DSP Ilfov in 05.03.2021.

Paguba iminentă "perspectivă" "după cum a susţinut partea reclamantă" nu se produce în patrimoniul său ci al unor terţe persoane neidentificate

Susţinerile instanţei de fond în sensul că norma juridică nu impune ca paguba iminentă să se producă în mod obligatoriu în patrimoniul părţii reclamante sunt nelegale, această condiţie rezultând din prevederile art. 33 C. proc. civ. (interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual), pentru exercitarea oricărei acţiuni în instanţă fiind obligatoriu dovedirea unui interes personal.

Invocarea unui interes al unor terţe persoane (public) nu poate fi reţinută.

Atâta timp cât prejudiciul pretins (hotărârea se bazează pe un prejudiciu posibil "perspectiva") nu se produce şi în patrimoniul reclamantei rezultă că acţiunea întemeiată pe art. 14 din Legea contenciosului administrativ nu poate fi admisă.

Întreaga construcţie juridică a pagubei iminente este contrară prevederilor legale incidente întrucât prejudiciul:

nu este material, nu a fost identificat de către instanţa de judecată şi nici probat de către reclamantă (hotărârea se bazează pe un prejudiciu posibil - "perspectiva"), nu este personal reclamantului ci instanţa se referă la una sau mai multe persoane neidentificate, străine de prezenta procedură de judecată.

Executarea Deciziei nr. 96/2022 emisă de ANPM nu poate să producă nici o urmare de genul celor reţinute de către instanţa de fond

În mod greşit instanţa de fond a concluzionat că " (...) finalizarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu în discuţie va creşte riscul de poluare a factorilor de mediu, reprezentând totodată un risc semnificativ pentru sănătatea populaţiei."

Decizia nr. 96/2022 nu permite societăţii B. să desfăşoare nici un fel de activitate cu impact asupra mediului.

Decizia reprezintă o etapă în procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi consacră finalizarea analizei cererii şi a documentaţiei depuse.

Decizia nr. 96/2022 nu are aptitudinea să determine riscuri de mediu, cât timp în baza acesteia nu se poate desfăşura nici un fel de activitate cu impact asupra mediului.

Activitatea de sortare se poate desfăşura doar în baza autorizaţiei de mediu şi sub condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor impuse prin acest act de reglementare.

Astfel, singurul efect al executării Deciziei nr. 96/2022 este acela că procedura de emitere a autorizaţiei de mediu va continua.

Or, continuarea unei proceduri administrative, prin soluţionarea contestaţiilor şi, eventual, prin emiterea autorizaţiei de mediu, nu poate să producă prejudicii materiale viitoare şi previzibile, greu sau imposibil de reparat.

Decizia nr. 96/2022 nu poate să producă nici un fel de prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Mai mult, potrivit Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017 emisă de APM Ilfov activitatea care ar fi desfăşurată la punctul de lucru al B. din oraş Popeşti Leordeni, Şoseaua x, judeţ Ilfov: impact relativ redus în timpul funcţionării, ca urmare a dotărilor existente pentru protecţia mediului.

Oricum, activitatea la punctul de lucru nu are impact asupra sănătăţii populaţiei şi nu poluează peste limitele admise

Activitatea în cadrul depozitului de deşeuri Glina a fost şi este în continuare monitorizată de mai multe autorităţi ale statului. Concluziile acestor monitorizări, care se bazează pe analize de laborator efectuate potrivit actelor de reglementare şi nu pe analize falsificate (promovate ca valabile atât pentru Glina cât şi pentru o locaţie aflată la 60 de km de Glina) arată că nici măcar activităţile cumulate de depozitare şi sortare nu au efecte care să depăşească valorile legal admise.

Activitatea la punctul de lucru nu are impact asupra sănătăţii populaţiei şi nu generează poluare, toţi indicatorii monitorizaţi se încadrează în limitele admise.

În ceea ce priveşte adresele Direcţiei de Sănătate Publică Ilfov, acestea nu sunt apte să dovedească îndeplinirea condiţiei pagubei iminente întrucât:

(i) Executarea Deciziei nr. 96/2022 nu va avea nici un fel de consecinţe asupra mediului întrucât B. nu va putea să desfăşoare activitatea specifică de sortare în temeiul Deciziei ci doar în temeiul autorizaţiei de mediu şi sub rezerva îndeplinirii tuturor obligaţiilor instituite prin acest act de reglementare;

(ii) Adresele nu precizează care sunt analizele de laborator pe care se întemeiază, nu arată care ar fi depăşirile invocate; oricum, aceste depăşiri, dacă există în realitate, nu se pot datora activităţii desfăşurate de către B., de vreme ce B. nu mai desfăşoară nici un fel de activitate începând cu anul 2019;

Aşadar, cele menţionate în adresele DSP nu pot fi verificate decât printr-o expertiză de specialitate întrucât nu sunt precizate sursele din care au fost emise adresele x buletinele de analiză care au stat la baza adreselor.

(iii) Concluziile DSP sunt preluate dintr-o lucrare intitulată "Studiu de evaluare a impactului asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei a activităţii depozitului de deşeuri Glina" întocmit de către D. S.R.L. - Anexa! nr. 7 la prezentul recurs;

Astfel, în Adresa DSP nr. x/15.06.2022 se precizează următoarele:

"se înregistrează depăşiri la stibiu, argint, bariu, plumb, arsen, cadmiu, cobalt, cupru, zinc si mercur. Se poate declara că poluarea solului investigat provine de la depozitul de deşeuri Glina";

"în ceea ce priveşte analizele asupra apei, referindu-ne la apa subterană şi analizând rezultatele probelor prelevate din forajele executate de persoane fizice pe raza comunei Glina putem declara că există o poluare cu cianuri, sulfuri, arsen, azotaţi, azotiţi şi produs petrolier. Evaluând rezultatele investigării factorilor de mediu din vecinătatea imediată a depozitului de deşeuri Glina, se consideră ca poluarea acestora se datorează depozitului Glina"

Aceste concluzii sunt preluate mot-a-mot din lucrarea întocmită de către D. S.R.L..

Acest studiu întocmit de către D. S.R.L. este viciat şi efectuat în fals

S.C. D. a analizat solul conform Ordinului nr. 756/1997 nu a urmărit indicatorii pe care depozitul îi are impuşi la monitorizare (nici nu aveam de unde sa-l corectaţi şi echidistanţi in activitatea profesionala. Suntem dispuşi sa modificam titlul Studiului in "Studiu de investigarea a poluării mediului si a impactului asupra sănătăţii populaţiei a vecinătăţilor depozitului de deşeuri Glina si a altor poluatori". In acelaşi timp, având în vedere ca susţineţi ca activitatea depozitului Glina este oprita de 1 an sic a toţi factorii de mediu se încadrează in limitele maxim admise, suntem dispuşi sa prelevam probe, contra cost, si in cazul in care acestea vor fi conforme sa reformulam concluziile studiului.

Aşadar, D. S.R.L. recunoaşte că studiul nu a fost întocmit conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1524/2019 pentru aprobarea Metodologiei de organizare a studiilor de evaluare a impactului anumitor proiecte publice şi private asupra sănătăţii populaţiei. De asemenea, D. recunoaşte că acesta nu se referă la Depozitul Glina ci la vecinătăţile Depozitului şi că probele pretins prelevate nu au urmărit activitatea depozitului.

Lucrarea elaborată de D. S.R.L. la solicitarea E. este întocmită în baza unei documentaţii care prezintă grave lacune deontologice si profesionale privind informaţiile cuprinse şi care nu respecte cerinţele impuse de procedura de elaborare a studiilor de sănătate publică, anterior menţionată, anume nu conţine nici unul din aceste documente prevăzute clar de legislaţia în vigoare. Nici măcar analizele efectuate şi cuantificate în această lucrare nu pot fi luate în considerare având în vedere că nu sunt prelevate din incinta depozitului Glina, din punctele de monitorizare stabilite de organele abilitate ca reprezentative pentru activitatea desfăşurată conform schemei de monitorizare aprobate ci din "împrejurimile depozitului de deşeuri Glina" şi "dincolo de Şoseaua de Centură";

Din surse publice B. a aflat ca în august 2020, societatea D. S.R.L..

Este practic imposibil ca să existe aceleaşi condiţii fizico-chimice ale solului, aerului şi apei la două locaţii aflate la peste 60 km depărtare una de alta.

În aceste condiţii, persoanele vătămate prin cele două studii efectuate de către D. S.R.L. - F., G. S.A. şi B. S.A. - au formulat o acţiunea şi cerere de intervenţie principală împotriva D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, sub nr. x/2021 - Anexa nr. 10 la prezentul recurs.

Prin urmare, concluziile studiului întocmit de D. sunt viciate, neconcludente şi false astfel încât nu trebuiau să fie avute în vedere de către DSP.

Astfel, concluziile DSP cu privire la impactul staţiei de sortare asupra mediului şi populaţiei nu au nici un fundament ştiinţific, fiind bazate pe o fraudă.

Mai mult, pe toată perioada în care depozitul de deşeuri Glina a funcţionat, potrivit actelor de reglementare B. a întocmit rapoarte periodice de monitorizare a impactului activităţii depozitului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător.

Activitatea staţiei de sortare a deşeurilor nu poate avea un impact negativ asupra sănătăţii populaţiei, după cum rezultă din analiza indicatorilor de sănătate – anexa nr. 12 la prezentul recurs.

Din analiza indicatorilor de sănătate a populaţiei pentru bolile respiratorii comunicaţi de DSP Ilfov in 05.03.2021 pentru 18 localităţi (1 decembrie, Balotesti, Berceni, Buftea, Cernica, Chiajna, Chitila, Copaceni, Domneşti, Glina, Jilava, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Snagov, Voluntari, Vidra) pentru anii 2017-2019 se constata ca valorile înregistrate în Popeşti Leordeni şi Glina (localităţi aflate în proximitatea staţiei de sortare) nu au înregistrat o creştere de 50%, aşa cum în mod eronat a susţinut DSP Ilfov în adresa sa nr. x/23.06.2020, aceştia înregistrând o scădere pentru Popeşti-Leordeni si o constantă pentru Glina.

Referitor la impactul staţiei de sortare asupra sănătăţii populaţiei,se arată ca in CAT din august 2017 atât APM Ilfov cat si DSP Ilfov au aprobat studiul de dispersie al poluanţilor prin care reiese ca staţia de sortare nu este o sursa de poluare si nu afectează calitatea factorilor de mediu.

În cadrul aceluiaşi studiu s-a reliefat ca Staţia de epurare a oraşului, Şoseaua de Centura, caseta Dâmboviţa si depozitul de deşeuri care are activitatea sistata sunt sursele care influenţează emisiile, de altfel APM Ilfov solicitând ca studiul de dispersie sa se efectueze cumulativ pentru toate sursele relevante mai sus menţionate tocmai datorita efectului conjugat al acestora asupra zonei.

Inexistenta impactului asupra mediului si sănătăţii populaţiei s-a reţinut de către reprezentanţii APM Ilfov si DSP Ilfov si cu ocazia evaluării acordului de mediu în CAT din mai 2017.

Mai mult, faptul că activitatea de sortare a deşeurilor desfăşurată nu are impact asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului reiese fără dubii din rapoartele de monitorizare transmise lunar către DSP Ilfov în perioada de funcţionare a instalaţiei, respectiv iulie 2017 - februarie 2019, care au inclus analize de laborator realizate de Laboratorul de Diagnostic şi Investigare în Sănătate Publică din subordinea Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti.

Mai mult, DSP Ilfov a fost de acord cu activitatea atât a depozitului de deşeuri cât şi a staţiei de sortare, avizele pentru realizarea investiţiei fiind pozitive.

În ceea ce priveşte autorizarea doar a staţiei de sortare, DSP Ilfov a emis Adresa nr. x/19.06.2020 - Anexa nr. 15 la prezentul recurs - întrucât DSP Ilfov refuză să comunice această adresă, în temeiul art. 297 C. proc. civ. solicită instanţei de recurs să pună în vedere DSP Ilfov să comunice la dosarul cauzei această adresă:

"Direcţia de Sănătate Publică Ilfov observă că nu rezultă vreun impact specific asupra sănătăţii populaţiei din comunităţile învecinate dacă se respectă măsurile şi recomandările prescrise de către S.C. H. S.R.L.."

Aşadar, susţinerile DSP Ilfov depuse în dosarul de fond sunt contrazise chiar de Adresele DSP anterioare. Or, având în vedere că activitatea a fost sistată la începutul anului 2019, nu există posibilitatea producerii vreunui eveniment care să conducă la modificarea totală a situaţiei şi să justifice astfel schimbarea poziţiei DSP Ilfov. Susţinerile DSP Ilfov emise ulterior adreselor învederate anterior nu au nici un fundament fără indicarea (probarea) în concret a probelor şi cazurilor pe care se întemeiază.

De asemenea, prin procesele-verbal de constatare nr. x/29.08.2017 şi y/22.03.2020, încheiate în urma verificării amplasamentului de către inspectorii DSP Ilfov, nu au fost relevate aspecte neconforme, încălcări ale legislaţiei sanitare şi de protecţia mediului în vigoare.

Sentinţa civilă nr. 1254/2022 este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea astfel pronunţată, instanţa de fond a reţinut existenţa cazului bine justificat din perspectiva competenţei autorităţii publice şi a inexistenţei unei evaluări a impactului asupra sănătăţii populaţiei. Aceste considerente ale instanţei nu sunt legale.

Instanţa de fond a respins în mod corect celelalte motive invocate prin cererea de chemare în judecată în susţinerea cazului bine justificat.

în schimb a apreciat două critici de nelegalitate ca prezentând aparenţă de validitate, într-o analiză în primul rând excedând limitele de control judiciar permis în cererile de suspendare a executării şi, în al doilea rând, printr-o interpretare greşită a legii şi actelor depuse.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este autoritatea competentă să emită Decizie nr. 96/03.06.2022. Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 alin. (4) din Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

Instanţa de fond a arătat că folosirea conjuncţiilor şi/sau în cuprinsul deciziei (la nivel naţional şi/sau la punctul de lucru) este de natură să conducă la concluzia necompetenţei autorităţii publice emitente.

Argumentul instanţei de fond este neîntemeiat întrucât:

Decizia se referă în primul rând la desfăşurarea de activităţi la nivel naţional;

Utilizarea conjuncţiei "şi" conduce la concluzia că activităţile se desfăşoară atât la nivel naţional cât şi la nivelul punctului de lucru a societăţii B. din Popeşti Leordeni;

Având în vedere că activităţile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 vor fi desfăşurate la nivelul mai multor judeţe, rezultă că ANPM este autoritatea competentă să emită decizia.

Susţinerile instanţei de fond referitoare la procedurile anterioare derulate în faţa Agenţiei pentru protecţia Mediului Ilfov nu pot fi avute în vedere întrucât acest model de business nu este similar cu tipul activităţii pentru care APM Ilfov a respins cererile depuse la B. şi aceste contracte au fost încheiate ulterior ultimei respingeri din partea APM Ilfov.

Totodată, aprecierea Curţii privind necesitatea determinării în însăşi Autorizaţie a locaţiilor unde se desfăşoară activitatea cu instalaţiile mobile nu are acoperire legală.

Astfel, nu pot fi avute în vedere procedurile derulate în faţa APM Ilfov întrucât aceste proceduri au vizat o altă situaţie, în care se solicita autorizarea doar la punctul de lucru al societăţii, nefiind implementat un business la nivel naţional.

Totodată, susţinerile reclamantei referitoare la faptul că APM Ilfov a respins cererile anterioare depuse de B. pentru eliberarea autorizaţiei de mediu pentru sortare nu sunt relevante întrucât, aşa cum rezultă din Adresa nr. x/10.06.2022 APM Ilfov a respins cererile formulate de B. întrucât:

(i) fie dosarul nu era complet - a existat o perioadă în care consiliul de administraţie al B. nu era înregistrat la ONRC astfel încât cererile erau respinse pe acest motiv, (ii) fie APM Ilfov a considerat că este aplicabilă Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, lege care nu este aplicabilă în procedura de emitere a autorizaţiei de mediu pentru sortare, fiind aplicabilă doar procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu pentru depozitare (ceea ce nu este cazul în prezenta speţă).

Oricum, din Adresa nr. x/10.06.2022 se observă că atâta timp cât cererile B. puteau fi respinse pe motiv că documentaţia era incompletă (nr. 1-4) întrucât B. nu avea consiliu de administraţie înregistrat la ONRC a soluţionat cererile prin aplicare O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului; abia după ce B. şi-a rezolvat problema publicării organelor de conducere în ONRC APM Ilfov a invocat în mod nelegal prevederile Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale.

Potrivit legii, nu este necesară efectuarea unei evaluări a impactului asupra sănătăţii populaţiei - Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu

Prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu prevăd documentele în baza cărora se eliberează autorizaţia de mediu şi printre acestea nu se regăseşte şi studiul de impact.

Instalaţia în operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 a fost construită în anul 2005, în baza Certificatului de Urbanism nr. 552/0405.2005 şi a Autorizaţiei de Construire nr. x/03.11.2005 (Anexa nr. 8 la întâmpinare) şi a fost avizată de către Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Ilfov prin Avizul sanitar nr. 447/11.08.2005 .

De asemenea, APM Ilfov a emis acordul de mediu nr. 8158/24.08.2005. Instalaţia în operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 a fost modificată în anul 2017, în baza Certificatului de Urbanism nr. x/25.04.2017 Anexa nr. 11 la întâmpinare şi funcţionarea în configuraţia actuală a fost aprobată prin Decizia etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017 emisă de APM Ilfov .

Instalaţia pentru operarea căreia a fost emisă Decizia nr. 96/03.06.2022 sau condiţiile de operare şi de mediu nu au suferit modificări după data emiterii de către APM Ilfov a Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017.

Prin urmare, potrivit autorităţii publice, urmare a consultării Direcţiei de Sănătate Publică, impactul asupra mediului a activităţii de sortare (colectare, recuperare, comerţ) este redus în timpul funcţionării, ca urmare a dotărilor existente pentru protecţia mediului.

Decizia Etapei de încadrare este act administrativ producător de efecte juridice, anume de obligaţii de drept administrativ în sarcina autorităţilor publice, cu atât mai mult cu cât este emisă în considerarea unei norme interne transpunând Directiva 2011/92/UE cu modificările ulterioare, astfel încât propunerea Curţii de Apel, dat fiind faptul că ar aparţine "trecutului", nu poate fi acceptată.

Acordul de mediu/decizia etapei de încadrare sunt valabile pe toată durata de implementare a proiectului, în condiţiile în care acesta nu suferă modificări. Astfel nu mai este necesară nici o evaluare, potrivit art. 18 alin. (12) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului:

"Acordul de mediu/decizia etapei de încadrare este valabil(ă) pe toată perioada de realizare a proiectului, iar în situaţia în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii acestora, se aplică prevederile art. 41 din anexa nr. 5."

De asemenea, menţionează cele cuprinse în anexele la Legea nr. 292/2018, în conţinutul cadru al deciziei etapei de încadrare/acordului de mediu .

Aşadar, prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului au fost respectate.

Referitor la prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014, preciza următoarele:

Activităţile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 (colectare, recuperare, comerţ) sunt complet diferite de activitatea de depozitare a deşeurilor (eliminare), astfel încât toate susţinerile, A. referitoare la necesitatea îndeplinirii condiţiilor legale pentru obţinerea autorizaţiei integrate de mediu pentru depozitarea deşeurilor sunt neîntemeiate;

Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014 nu prevede nici o distanţă minimă de protecţie sanitară pentru activităţile care fac obiectul Deciziei nr. 96/03.06.2022 (colectare, recuperare, comerţ), cu atât mai mult nu o distanţă de 1.000 metri.

Pentru activitatea desfăşurată în cadrul staţiei de sortare nu este necesară o evaluare a activităţii sau elaborarea unui studiu de evaluare a impactului asupra sănătăţii populaţiei. Instalaţia a fost evaluată din punct de vedere al impactului asupra stării de sănătate a populaţiei de două ori în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Ordinul MS nr. 119/2014, amplasarea şi funcţionarea acesteia realizându-se în condiţiile avizate de DSP Ilfov.

Staţia de sortare a deşeurilor nu se regăseşte în situaţia art. 41 alin. (1) lit. a) din Ordinul MS nr. 119/2014, şi nu se află la faza amplasării şi stabilirii zonei de protecţie sanitară. Articolul invocat se referă la instalaţii noi, aflate la faza de proiect, pentru care este necesară stabilirea condiţiilor de amplasare şi zona de protecţie sanitară, or instalaţia de sortare B. S.A. a fost amplasată şi construită în anul 2005 în baza Certificatului de Urbanism nr. x/04.05.2005 şi a Autorizaţiei de Construire nr. x/03.11.2005.

Pentru amplasarea şi realizarea construcţiei au fost obţinute toate avizele şi acordurile impuse de certificatul de urbanism, inclusiv acordul de mediu emis de APM Ilfov nr. 8158/24.08.2005 şi avizul sanitar emis de DSP Ilfov nr. 447/11.08.2005.

Aceste avize au stabilit că activitatea nu are impact asupra mediului şi asupra sănătăţii populaţiei.

Susţinerile instanţei de fond în sensul că aceste aspecte stabilite prin actele administrative mai sus menţionate nu ar avea relevanţă "acestea adresându-se din nou trecutului" nu au suport legal, actele administrative care au decis aceste aspecte nefiind niciodată contestate, fiind în continuare în circuitul civil şi producând efecte juridice.

Aceste acte administrative nu pot fi ignorate de către instanţa de judecată atâta timp cât nu au fost anulate pe cale judiciară.

De asemenea, staţia de sortare a fost evaluată în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) în procedura derulată de APM Ilfov în anul 2017 la evaluarea impactului asupra mediului în cadrul procedurii de obţinere a Deciziei etapei de încadrare nr. 79/18.05.2017. Şi în această procedură s-a constatat că activitatea nu are un impact asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei, conform opiniei exprimate de reprezentantul DSP Ilfov în cadrul şedinţei CAT din 10.05.2017. De altfel acest lucra a fost reţinut şi în Deciziei etapei de încadrare şi nu au impuse condiţii speciale pentru funcţionarea instalaţiei.

Situaţia în ceea ce priveşte amplasarea instalaţiei este aceeaşi ca în anul 2005, aceasta nu a fost extinsă în afara spaţiului în care a fost amplasată conform avizului sanitar emis de DSP Ilfov şi a acordurilor emise de APM Ilfov.

Având în vedere că staţia de sortare se află în interiorul amplasamentului la circa 700 m, riscul ca această să se apropie de locuinţe este inexistent.

Conform adresei DSP Bucureşti nr. 5698/14.04.2020, care face trimitere la Adresa Institutului Naţional de Sănătate Publică nr. 2884/04.03.2020, staţia de sortare deşeuri este asimilată unei rampe de transfer deşeuri şi distanţa minimă de protecţie sanitară este de 200 m.

Această practică este confirmată şi de către DSP Ilfov - Adresa din 04.11.2020.

Distanţa asigurată fără probleme pentru staţia de sortare Glina.

Relevanţa principiului anteriorităţii în aplicarea Ordinului MS nr. 119/2014 este obligatoriu de reţinut, inclusiv în vederea respectării unor principii şi drepturi fundamentale, iar faptul că era respectat acest Ordin la nivelul anului 2005 rezidă din faptul că în H.G. nr. 349/2005 este menţionat însăşi depozitul de deşeuri Glina ca fiind conform, aşadar respectând chiar distanţa de 1000 m impusă prin acelaşi act normativ, aşadar a fortiori staţia de sortare.

De altfel, această cerinţă creează o situaţie de încălcare a principiului egalităţii prevăzut de art. 7 din Codul Administrativ.

Solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, cele ataşate recursului şi cele care vor fi administrate potrivit art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea Hotărârii nr. 1254/04.07.2022, rejudecarea litigiului în fond şi:

Respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă;

În subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes procesual;

Într-un al doilea subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condiţiile cumulative stabilite de ar. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv NU există caz bine justificat şi NU există pagubă iminentă.

Prin recursul-incident, recurenta-reclamanta A. a solicitat admiterea recursului şi rejudecând cauza să se admită ca întemeiate motivele de nulitate privind necesitatea emiterii autorizaţii integrale de mediu, necesitatea existenţei unui bilanţ de mediu şi a planului de gestionare a disconfortului olfactiv, cu menţinerea soluţiei instanţei de fond.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamanta A. a dezvoltat criticile următoare:

Soluţia dată de instanţă considerentelor a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legi, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a considerat că este neîntemeiată susţinerea intimatei că pentru desfăşurarea activităţii de sortare în incinta depozitului ecologic Glina este necesară emiterea unei autorizaţii integrate de mediu.

De asemenea, instanţa de fond a considerat că este neîntemeiată susţinerea intimatei în sensul că decizia de emitere a autorizaţiei de mediu nu putea fi adoptată în lipsa unui bilanţ de mediu pentru amplasamentul din oraş Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov, Şoseaua x.

Instanţa a considerat că este neîntemeiată susţinerea intimatei în sensul că decizia de emitere a autorizaţiei a fost luată fără a fi elaborat Planul de gestionare a disconfortului olfactiv.

În drept a invocat dispoziţiile art. 15 raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 461 alin. (2), (48)8 pct. 5 şi 8 şi art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamanta A. a depus întâmpinare la data de 21.11.2022 prin care a solicitat pe cale de excepţie admiterea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi constatarea nulităţii acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata- pârâta B. S.A. a depus întâmpinare la data de 05.01.2023 prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului incident declarat de reclamantă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Având a se pronunţa, în temeiul art. 248 C. proc. civ., cu prioritate, asupra excepţiei lipsei de interes invocate prin întâmpinare de către intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit articolului 32 C. proc. civ., una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile este aceea ca partea să justifice un interes.

Interesul este definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin declanşarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct şi actual.

Totodată, potrivit art. 458 din C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Aşadar, condiţia unui interes determinat, legitim, personal, născut şi actual este impusă nu numai pentru formularea cererii de chemare în judecată dar şi pentru exercitarea căii de atac, fiind necesar ca prin exercitarea căii de atac şi reformarea/retractarea hotărârii judecătoreşti atacate partea să urmărească şi să obţină satisfacerea unui astfel de interes.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că prin cererea care face obiectul dosarului de faţă, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a respectivului act administrativ.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea astfel formulată, dispunând suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a executării deciziei de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022.

La data de 31.08.2022 însă, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a emis Decizia nr. 446/31.08.2022 prin care a dispus:

"la art. 1 că: "Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia mediului a decis să nu emită autorizaţie de mediu pentru activităţile: Colectarea deşeurilor nepericuloase - cod CAEN 381, Recuperarea materialelor reciclabile - cod CAEN 3832 şi – Comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor" - cod CAEN 4677 pe care B. S.A., cu sediul în Jud. Ilfov, urma să le desfăşoare atât la nivel naţional cât şi/sau la punctul de lucru situat la sediu".

La art. 4 că: "Începând cu data emiterii prezentei decizii, orice prevedere contrară îşi încetează aplicabilitatea".

Astfel, Decizia de emitere a autorizaţiei de mediu nr. x/03.06.2022 nu mai este susceptibilă de a-şi produce efectele, iar începând cu data de 31.08.2022 neproducerea efectelor acestei decizii este rezultatul emiterii Deciziei ANPM nr. 446/31.08.2022 prin care s-a dispus încetarea efectelor Deciziei nr. 96/2022, şi nu a sentinţei recurate.

Or, legea procesuală civilă legea recunoaşte posibilitatea exercitării acţiunii civile în cazul în care interesul este născut şi actual, sau chiar în cazul în care interesul nu este născut şi actual dar cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Recurenta-pârâtă nu se află în vreuna din acestea ipoteze, întrucât, actul a cărui suspendare s-a cerut nu-şi mai produce efectele urmare a încetării acestuia, iar nu ca urmare a deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes determinat şi actual pentru formularea recursului întrucât admiterea recursului şi schimbarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare nu îi mai produce folosul practic urmărit respectiv executarea Deciziei nr. 96/2022, aceasta nemaifiind în vigoare.

În considerarea acestor argumente, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepţia invocată se dovedeşte a fi întemeiată, iar, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

Având în vedere soluţia dată recursului principal, în temeiul art. 472 C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes şi respinge recursul principal declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1254 din 4 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Constată ca rămas fără efect, recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1254 din 4 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2023