Appeal for damages against Prime Minister declared null for lack of specified cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Prim Ministrul C., au solicitat acordarea de daune morale şi eventual daune materiale pentru modul umilitor în care au fost trataţi în această campanie de pandemie nedeclarată în România, faţă de măsurile de depersonalizare umană, lipsă de respect faţă de demnitate şi onoare, de o vulgaritate sălbatică, acceptate în mod tacit de organele legale îndrituite să dispună, invocând acte normative pe care le consideră nelegale.

Prin decizia civilă nr. 1677/17.03.2021 pronunţată de ÎCCJ s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C. – Prim Ministru, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 86 de la data de 5 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul - C. - PRIM MINISTRU, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 86 de la data de 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cerere de recurs reclamanţii A. şi B., solicitând casarea hotărârii de la fondul cauzei, şi rejudecarea pe fond a pricinii.

În susţinerea recursului, a arătat că sentinţă civilă de la fond nu respectă condiţiile de formă prevăzute de C. proc. civ., nu este semnată de titularul completului, nu este întemeiată pe probele de la dosar, fiind emisă de un judecător fără competenţe profesionale.

3. Apărările formulate în cauză

Legal citat în faza recursului, cu copie a motivelor de casare formulate de reclamanţi, intimatul – pârât nu a depus întâmpinare la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurenţilor – reclamanţi A. şi B., prin comparaţie cu argumentaţia expusă în faţa Curţii de Apel Constanţa, rezultă că aceştia au reluat cu caracter general susţinerile expuse şi în faţa primei instanţe, subsumate situaţiei de fapt.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia atât să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, cât şi să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârşit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Recurenţii-reclamanţi nu au dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susţinerile din cererea de recurs constau în referiri succinte şi cu caracter general la încălcarea condiţiilor de formă impuse de lege pentru redactarea sentinţei de la fond, competenţa judecătorilor de soluţionare a pricinii, eludarea dispoziţiilor legale.

În concret, Curtea de Apel Constanţa şi-a argumentat soluţia pronunţată arătând, în esenţă, că reclamanţii nu indică în cererea de chemare în judecată sau în precizările ulterioare elementele de formă ale contenciosului administrativ, elemente în prezenţa cărora să se poată stabili că demers judiciar de faţă este admisibil. Singura solicitare pe care reclamanţii o susţin este reprezentată de acordarea de daune morale în calitatea lor de părţi civile, daune care din perspectiva materiei contenciosului administrativ nu pot fi acordate în lipsa elementului premisă, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ, nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Cu toate acestea, recurenţii-reclamanţi s-au limitat să afirme prin cererea de recurs că, în mod nelegal, prima instanţă a emis o soluţie netemeinică şi nelegală, cu încălcarea prevederilor din Constituţia României.

Or, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Constanţa nu a reţinut ca fiind cauză a soluţiei de inadmisibilitate aspectul referitor la temeinicia pretenţiilor recurenţilor – reclamanţi ci doar neîntrunirea elementelor de formă ale contenciosului administrativ, care nu permit acordarea daunelor morale în condiţiile în care nu se face dovada elementului premisă, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ, nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curţii de Apel Constanţa, recurenţii-reclamanţi nu au prezentat un raţionament critic faţă de considerentele sentinţei recurate, ci s-au limitat la afirmaţia generală potrivit căreia sentinţa a fost pronunţată de o instanţă «inaptă pentru judecata fondului».

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancţionată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei nr. 86 din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei nr. 86 din 05 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.