Peremption of Constitutional Court reference for unconstitutionality of Article 421(2) of Law No. 134/2010 due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 aprilie 2022, a fost înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţie contencios administrativ şi fiscal cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată,formulată de petentul A. în cadrul dosarului nr. x/2020

Prin încheierea de şedinţă, pronunţată la data de 16 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: …2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

La data de 17 martie 2023, întrucât petentul a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, instanţa a stabilit un termen pentru soluţionarea acesteia la data de 27 octombrie 2023.

Analizând cuprinsul cererii de repunere pe rol a cauzei, instanţa de control judiciar a constatat că se impune repunerea pe rol din oficiu pentru a se discuta eventuala incidenţă a perimării, părţile fiind citate cu menţiunea de a expune un punct de vedere cu privire la excepţia de perimare.

La termenul de judecată de la data de 12 ianuarie 2024, pornind la analiza cererii de repunere pe rol formulate de recurent, faţă de împrejurarea că anterior cauza fusese repusă pe rol din oficiu, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acesteia ca lipsită de obiect.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă de la data de 16 septembrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 16 martie 2023.

În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 16 septembrie 2022, cauza de faţă a rămas în nelucrare.

Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată rămasă fără obiect cererea de repunere pe rol.

Admite excepţia de perimare, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.