Extraordinary appeal in annulment: scope of material error regarding failure to prove payment of judicial stamp duty by the hearing date.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

Prin decizia 2815 din 10 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (actual Ministerul Antreprenorialului şi Turismului) împotriva sentinţei nr. 44 din 20 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte a constatat că recurentului-pârât i s-a pus în vedere, prin adresa instanţei din 07.04.2021, obligaţia de a face dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal. Încheierea de soluţionare a cererii de reexaminare a fost comunicată recurentului la data de 11.10.2021.

Prin citaţia emisă la data de 09.12.2021, pentru termenul din 19 mai 2022, instanţa a reiterat obligaţia recurentului de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON.

Cu toate acestea, deşi s-a pus în vedere recurentului obligaţia timbrării recursului în mai multe rânduri, aceasta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi, având în vedere că recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce-i revenea conform dipoziţiilor art. 32 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 197 C. proc. civ., a anula recursul, ca netimbrat.

Împotriva deciziei civile a formulat prezenta contestaţie în anulare Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului care a susţinut că dezlegarea dată recursului de către instanţă este rezultatul unei erori materiale, fiind incident art. 503 alin. (2) C. proc. civ.. Se arată că, în speţă, din eroare, instanţa de recurs a reţinut faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbra recursului, în condiţiile în care, prin încheierea de şedinţă a Înaltei Curţi din 24 septembrie 2021 a fost respinsă cererea de reexaminare iar la data de 28 decembrie 2021 recurentul a achitat taxa judiciară de timbru, conform dovezii ataşată contestaţiei în anulare - dosar.

Se consideră că, în mod greşit instanţa de control judiciar a anulat recursul ca netimbrat, iar completul de judecată învestit cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare urmează să aprecieze asupra îndeplinirii condiţiilor stipulate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare declarată prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Contestaţia în anulare poate fi exercitată în scopul retractării hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Greşelile materiale la care se face referire în textul normei din art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. sunt erori evidente, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, care au fost săvârşite în legătură cu dezlegarea dată cauzei.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din analiza confuză a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Motivul invocat de contestator şi anume că s-a anulat în mod eronat recursul deoarece la data de 28 decembrie 2021 a achitat taxa judiciară de timbru, conform dovezii ataşată contestaţiei în anulare - dosar nu este fondat.

În cauză, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deoarece recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia comunicată de instanţă de depunere a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit şi la termenul de judecată fixat.

Or, în cauză, se reţine că, în faţa instanţei de recurs, nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum reiese din enunţul citaţiei emise la data de 09.12.2021, pentru termenul din 19 mai 2022, când instanţa a reiterat obligaţia recurentului de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON.

Într-adevăr, există o copie a taxei judiciare de timbru care se regăseşte la dosar x/2022 însă aceasta nu a fost depusă în dosarul de recurs când s-a soluţionat recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (actual Ministerul Antreprenorialului şi Turismului) împotriva sentinţei nr. 44 din 20 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar, Înalta Curte a considerat în mod just că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., recursul nefiind însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, prin anularea recursului nefiind săvârşită vreo eroare materială care să atragă retractarea deciziei retractate pe calea prezentei contestaţii în anulare.

Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului împotriva Deciziei nr. 2815 din 19 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului împotriva Deciziei nr. 2815 din 19 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.