Securitate collaboration status: statutory requirement of targeting fundamental rights infringement rather than proof of actual sanctions

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.12.2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat de CNSAS din oficiu, potrivit art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii.

S-a mai susţinut că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum apartenenţa şi activităţile desfăşurate în cadrul unor culte religioase, intenţia de a părăsi ţara în mod ilegal, relaţii cu cetăţeni străini, informaţii ce vizează îngrădirea dreptului la viaţă privată, a dreptului la liberă circulaţie şi a dreptului la libertatea gândirii, a conştiinţei şi religiei, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 31 alin. (1) şi art. 35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS, adoptat prin Hotărârea Colegiului CNSAS nr. 2/2008, precum şi art. 194 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti – secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 315 din 5 martie 2021, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca nefondată.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a promovat recurs pârâtul A., in condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Se constată că recurentul-pârât a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1)pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susţinând, în esenţă, următoarele critici în raport cu sentinţa atacată:

- recurentul a arătat că, deşi au fost administrate doar probe cu înscrisurile depuse de intimatul reclamant CNSAS, apreciază că soluţia data este netemeinica şi nelegală, atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilitatii cererii reclamantului, precum este si pe fondul acesteia este data cu aplicarea greşită a legii materiale în speţa de faţă;.

- aşa cum rezulta din Adeverinţa Primăriei Certeze nr. 26/04.-1.2021, recurentul-pârât nu are calitatea de Consilier local şi nu o avea nici la data promovării acestei cereri şi nici înainte;

- in consecinţă nu s-a dovedit acest fapt menţionat anterior, contrar celor argumente prin considerentele sentinţei de fond, astfel că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

-recurentul arată că, pe fondul cererii/acţiunii, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se da o astfel de soluţie, câtă vreme, singurul act semnat de pârât este acel angajament dat în armata, militar în termen fiind şi sub presiunile de atunci, a fost obligat sa semnez acel angajament in anul 1975.

- acel angajament a rămas gol de conţinut, cată vreme, nu a pârât pe nimeni, asa cum se arata chiar si în Note de constatare a CNSAS pag. 1, unde se arată că nu există documente care să ateste transmiterea de informaţii către securitate, în 1975-1976.

Prin urmare a apreciat că este aplicabil pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., deoarece motivele pe care se sprijină sotutia primei instanţe sunt contradictorii, străine de natura pricinii, recurentul neefectuând niciun fel de act de colaborare sau informare pentru a i se atrage răspunderea ca si informator/colaborator al Securităţii, timp de 2 ani de la racolarea sa forţată.

- în legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea acestei acţiuni, nefiind îndeplinită condiţia îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului având in vedere că nu a urmărit vreo persoană din acele note informative.

-pe de alta parte, ca rezultat al pretinselor denunţuri, Securitatea nu a făcut investigaţii asupra niciunei persoane si nici nu a persecutat vreo persoana dintre cele cuprinse în Opisul cu Notele informative.

- sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raţionament trunchiat fără temei juridic, ci un raţionament care să acopere toate aspectele esenţiale avansate şi disputate de părţi şi care prin consistenţa lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate.

În fine, raportat la dispoziţiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea geşită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.

La rândul său, recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte are în vedere faptul că drept temei al recursului declarat au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile concrete formulate pot fi însă subsumate numai motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8, întrucât cea dintâi teză de nelegalitate a fost invocată pur formal, nefiind argumentată de vreo critică susceptibilă de cenzură în recurs, din perspectiva pretinselor vicii ale motivării deciziei atacate.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Astfel fiind, criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa respingere greşită a excepţiei inadmisibilităţii precum şi critici de nelegalitate axate pe teza încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile pâârtului la situaţia de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanţă numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea deciziei civile cu rejudecarea fondului.

Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed.

Este locul aici a aminti faptul că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democraţia câştigată după Revoluţia din anul 1989.

În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoaşterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească şi de aceea administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, care cuprind documente relevante cu privire la acţiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum şi cu privire la reprimarea acestor acţiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfăşurată de recurent ca şi colaborator al Securităţii.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calităţii recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având în vedere că recurentul este consilier local in cadrul Consiliului Local Certeze, jud. Satu Mare.

În urma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, prima instanţă a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii, sunt îndeplinite în speţă.

Or, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: g) primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consilierii locali;

Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:

- persoana să fi furnizat informaţii;

- informaţiile să vizeze denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Examinând documentaţia prezentată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în sprijinul acţiunii judiciare, prima instanţă a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului A. îi sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Această concluzie este împărtăşită de instanţa de recurs, întrucât în privinţa informaţiei vizate de motivele de recurs aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, norma legală indicată stabileşte că este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar".

Verificând în concret notele informative, întocmite şi semnate olograf de intimat, conform materialului probator administrat în cauză, din perspectiva analizării calităţii de colaborator al Securităţii al recurentului pârât, nr. x/2/01.10.1976, nr. x/2/17.10.1977 şi nr. x/23/12.02.1983, acesta informa Securitatea în legătură cu apartenenţa mai multor persoane din comuna Certeze la cultele religioase şi activităţile desfăşurate în acest cadru, după cum urmează: "(...) la circa sanitară din comuna Certeze, femeia de serviciu cu numele SC face parte din secta Martorii lui Iehova, împreună cu soţul ei şi acţionează în cadrul grupării conduse de CG; în prezent este în concediu de maternitate, iar soţul lucrează la mina din Baia-Mare. Sursa a mai aflat în discuţiile purtate cu alţi colegi că şi la Şcoala generală din localitate ar fi 2 cadre care ar fi sectante. Se zice că PR (…) ar fi membra sectei Martorii lui Iehova, iar GA, profesoara de română ar fi baptistă"; "(...) Din discuţiile purtate cu SD, cizmaru, sursa a aflat că atât el cât şi întreaga lui familie fac parte din secta Martorii lui Iehova, dar el nu este un pocăit convins, ci mai mult soţia, dar el vine în legătură cu mai mulţi pocăiţi, deoarece execută lucrări la domiciliu"; "(...) în general numitul SD este căutat la domiciliu de mai multe persoane din zona Oaşului. Din familia lui SD mai fac parte din secta martorii lui Iehova, soţia, fiica, ginerele şi bătrânii. Ginerele său este maistru la întreprinderea Tricolet Negreşti-Oaş".

Totodată, dosarul nr. x conţine şi alte materiale informative furnizate de pârât prin care acesta denunţa apartenenţa şi activităţile desfăşurate în cadrul unor culte religioase de către unele persoane din comuna Certeze, şi anume notele informative nr. x/9/30.03.1978, nr. x/10/30.03.1978, nr. x/11/30.03.1978, nr. x/15/16.10.1979, nr. x/21/16.02.1982, nr. x/22/15.01.1983 şi nr. x/24/31.03.1983.

Instanţa de control judiciar apreciază că şi condiţia ca informaţiile să vizeze denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

Notele informative nr. x/4/17.10.1977, nr. x/12/12.09.1978, nr. x/13/12.09.1978 şi nr. x/21/16.02.1982, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu intenţia mai multor persoane din comuna Certeze de a părăsi ţara în mod ilegal, respectiv: "(...) cu privire la TG din discuţiile purtate cu acesta a rezultat că are rude în Australia. El lucrează la IRE Baia-Mare loto Satu-Mare, punctul de lucru zona oraşului. (…) Sursa a aflat că T şi cu un altul cu nume de S din Negreşti au vrut să treacă graniţa, dar au fost prinşi.

De asemenea, notele informative nr. x/3/06.06.1977 şi nr. x/14/16.10.1979, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu relaţiile cu cetăţeni străini ale mai multor persoane din comuna Certeze, respectiv: "(…) cu privire la O.G.: (…) Din discuţiile purtate cu el a reieşit că a cunoscut un cetăţean străin în Negreşti care i-a făcut mai multe fotografii pentru că avea o pălărie elegantă. (…) După aceasta străinul a fost invitat la el acasă, unde i-a vândut un costum de haine oşenesc, pe care i-a dat dolari. În Negreşti a discutat despre acest lucru cu ceva cunoscuţi de-ai lui din Negreşti care au anunţat organele de miliţie şi i-a luat valuta respectivă. Mai spunea că străinul spunea că este fiu de grof şi avea multă valută, dar a luat o parte din ei neştiind cât valorează. (…) Sursa va discuta cu aceasta dacă are adresa de la cetăţeanul străin, dacă i-a scris şi când urmează să mai sosească"; "(...) Sursa vă informează că C. pen. a primit o drujbă de la o cetăţeancă americancă care a stat la el în gazdă. În prezent sursa a aflat de la C că F nu va mai veni la el deoarece a avut certuri cu familia sa".

Din fragmentele redate anterior rezultă întrunirea ambelor condiţii impuse de art. 2 lit. b), precitat.

Mai întâi, furnizarea unei informaţii referitoare la o persoană individualizată cu nume, loc de muncă, persoană care, reprezenta un denunţ privitor la un act de sfidare a regimului.

Informaţia examinată "viza încălcarea unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăşi să conducă cel puţin la încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute şi să obţină noi informaţii despre persoana vizată, fără acordul acesteia.

Înalta Curte reţine că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancţionată şi, deci, care să arate că activitatea desfăşurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susţineri sunt nefondate.

Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informaţiile să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informaţii ar fi fost sancţionată ca urmare a celor prezentate de recurent.

Este mai mult decât evident că pârâtul a întocmit note informative care denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Faţă de aceste considerente, arătăm că a doua condiţie de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că recurentul putea si trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate.

În ansamblul argumentelor expuse de pârât este clar că acesta conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii.

Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate (investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată).

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.

Este adevărat că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/26.06.2012, s-a statuat că persoana verificată în privinţa căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă pe calea unei atente şi competente analize sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Este de observat, în acest sens notele informative olografe din dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), furnizate de recurentul-pârât şi care au avut ca subiect: aparteneta si activităţile desfăturate în cadrul unor culte religioase: 01.10.1976, f. xv; 17.10.1977, vol. 2, fila x; 30.03.1978, vol. 2, fila x; 30.03.1978, vol. 2, 17-17; 30.03.1978, f. xv; 16.10.1979, voi. 2, f. xv; 16.02.1982,s.a..m.d.

Practic, recurentul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte şi note informative.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activităţile de urmărire şi supraveghere informativă a anumitor persoane, susţinerile acestuia privind insuficienţa probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate.

Respectarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale constituie esenţa unei societăţi democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoaşterea şi respectarea acestor valori recunoscute universal.

Înalta Curte, apreciază că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunţate, identificarea acestor persoane şi aducerea lor în atenţia organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Este de amintit aici, susţinerea recurentului cu privire la aspectul invocat in apărare, în sensul că potrivit adeverinţei depuse la dosar nu mai deţine calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Certeze, astfel că în mod greşit instanţa fondului a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Cum bine a punctat judecătorul fondului simpla deţinere la un moment dat a calităţii de consilier local justifică nu doar declanşarea procedurii de verificare din oficiu, ci şi finalizarea acesteia, chiar dacă la momentul sesizării instanţei ori la cel al soluţionării cauzei nu se menţine respectiva calitate. Or, recurentul -pârât a deţinut această calitate în legislatura 2016-2020, împrejurare de notorietate, potrivit informaţiilor publice de pe internet, şi care este suficientă pentru verificarea sa din oficiu sub aspectul calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, în condiţiile art. art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la admiterea acţiunii, astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile recurentului. Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru toate considerente expuse,în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 315 din 5 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.