Public authority's non-satisfactory but responsive reply to verification petition fulfills statutory duty to answer under petition ordinance

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia din urmă la comunicarea informaţiilor solicitate.

Hotărârea pronunţată:

Prin sentinţa civilă nr. 783 din 18 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Arhivele Securităţiişi şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâtul să emită răspuns la petiţia nr. P 1803/19 din 19.09.2019 astfel cum a fost precizată la data de 21.10.2019.

Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

A criticat recurentul-pârât sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 6 -11 şi urm. din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor O.G. nr. 27/2002;

- recurentul -pârât a suţinut că esenţial este faptul că autoritatea pârâtă CNSAS a răspuns la petiţia nr. P 1803/19 din 19.09.2019, astfel cum a fost precizată la data 21.10.2019.

- arătă faptul că după primirea cereri iniţiale de verificare (nr. P 1803/19 din 09.09.2019) formulată de reclamantul A., CNSAS prin adresa nr. x din 14.10.2019 a înştiinţat intimatul-reclamant despre primirea si înregistrarea demersului domniei sale.

În dezvoltarea acestor critici, recurentul a arătat că, ulterior, prin adresa C.N.S.A.S. nr. P1803/19 din 21.11.2019 (document care a fost depus în primă instanţă) trimisă reclamantului A., acesta a fost informat despre iniţierea procedurilor specifice de verificare faţă de numita B., dată fiind calitatea pe care aceasta o deţine de Membru în Consiliul Director al C..

- adresa CNSAS mai sus menţionată reprezintă un răspuns la adresa intimatului-reclamant din 21.10.2021 prin care acesta invocă faptul că numita B. se află în situaţia art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificări şi completări, furnizând în acest sens încheierea Civilă nr. 1573 a Judecătoriei Ploieşti din dosarul nr. x/2017.

- având în vedere înscrisurile depuse de reclamantul A., autoritatea pârâtă CNSAS a demarat, în temeiul art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, procedura de verificare a numitei B., în prezent procedura de verificare fiind în curs de desfăşurare.

Astfel, în mod greşit a considerat instanţa de fond că pârâtul nu i-a comunicat reclamantului un răspuns cu privire la petiţia formulată în baza art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 octombrie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 1 martie 2024, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului au fost administrate probe noi, constând în extrasul de pe portalul instanţei de judecată privind dosarul nr. x/2020, în cadrul căruia a fost constatată calitatea de colaborator al securităţii faţă de persoana cu privire la care s-a solicitat verificarea de către intimatul-reclamant, teza probatorie fiind demonstrarea efectuării verificărilor solicitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este fondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi admis, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Susţinerile prezentate în cererea de recurs vizează interpretarea şi aplicarea greşită a unor dispoziţii de drept substanţial, în raport de care se impune următoarea ordine de analiză:

Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea reţine că reclamantul a formulat cererea nr. x/09.09.2019, cerere prin care a solicitat, conform art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificări şi completări, demararea procedurilor prevăzute de lege în vederea verificării în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de colaborator al Securităţii a numitei B., nefiind precizată calitatea şi funcţia verificabilă deţinută în prezent.

Ulterior, reprezentatul convenţional, avocat D., în susţinerea cererii nr. x/09.09.2019, a depus în copie "dovada că d-na B. se afla în situaţia prevăzută de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că, potrivit procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi detaliate în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008, C.N.S.A.S., în ceea ce priveşte persoana numitei B., nu poate declanşa procedurile specifice de verificare, întrucât, raportat la conţinutul cererii de verificare depuse dar şi a presupuselor dovezi, nu a putut fi precizată funcţia verificabilă pe care aceasta o deţine în prezent.

Este de menţionat aici că nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 ca fiind faptul de a nu se răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Această definiţie cuprinsă în legea-cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, care impun autorităţilor şi instituţiilor publice sesizate, "obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă".

În speţă, intimatul -reclamant A. a adresat recurentului-pârât o petiţie la 6 septembrie 2019 care a fost înregistrată la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la 9 septembrie 2019, prin care a solicitat să i se comunice dacă există dosar şi dacă numita B. cu domiciliul în Ploieşti (…) a fost colaborator al Securităţii.

În ceea ce priveşte petiţia dedusă judecăţii, din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că, prin răspunsul nr. x/14.10.2019, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i-a comunicat reclamantului că nu poate declanşa verificările, în sensul doleanţelor exprimate, deoarece nu a precizat funcţia verificabilă pe care persoana respectivă o deţine în acest moment.

Totodată i-a fost comunicat intimatului-reclamant, prin adresa din data de 21.11.2019, reprezentând confirmarea către acesta a iniţierii verificărilor ceea ce reprezintă un veritabil răspuns la petiţie, în conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 27/2002.

Motivul de recurs prin care se susţine greşita interpretare a normelor de drept material incidente în cauză este fondat pentru următoarele considerente.

În esenţă, motivarea instanţei de fond legat de acest aspect este următoarea: " Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantului i-ar fi fost comunicat un răspuns la petiţia formulată, după efectuarea precizărilor sale din data de 21.10.2019" iar întâmpinarea depusă la dosar nu echivalează cu un răspuns emis în conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2002.

Deşi instanţa de fond nu s-a referit într-o manieră directă şi expresă la faptul că reclamantului i-a fost comunicat un răspuns veritabil la petiţia formulată, adresa nr. x din 14 octombrie 2019, respectiv adresa din 21 noiembrie 2019 (fila nr. x şi urm ds fond), dovedesc că rezolvarea dată criticilor recurentului rezultă, implicit din faptul că autoritatea pârâtă a răspuns petiţiei adresate, rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate autorităţii neechivalând cu un refuz nejustificat sau cu nesoluţionarea cererii.

Este important a observa, sub acest aspect, că argumentele intimatului-reclamant, referitoare la neatingerea finalităţii art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, de a asigura petiţionarului garanţia unui răspuns care să se refere la obiectul concret al solicitărilor, nu pot fi reţinute, din cele consemnate anterior reieşind că răspunsul recurentului-pârât întruneşte condiţiile impuse de lege.

De asemenea, a răspunde unei petiţii nu înseamnă a şi implementa pretenţiile şi solicitările expuse în aceasta iar faptul că răspunsul autorităţii recurente nu este considerat de către intimat a fi satisfăcător nu poate duce la admiterea acţiunii, întrucât nu se poate reţine o încălcare a legii de către instituţia pârâtă.

Prin urmare, câtă vreme recurentul-pârât nu se face vinovat de refuzul nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului, acesta procedând în conformitate cu normele prevăzute de O.G. nr. 27/2002, dezlegarea dată litigiului de către prima instanţă nu reflectă o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale incidente.

În aceste circumstanţe, constatând că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor legale incidente speţei şi că nu a oferit o motivare de natură a asigura convingerea asupra propriului silogism logic prin care a ajuns la soluţia pronunţată, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite cerinţele cazurilor de casare stipulate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

În raport de soluţia dispusă se constată că intimatul -pârât se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea recurentului -pârât, îl va obliga pe acesta în baza prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. la cheltuieli de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 783 din 18 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Obligă reclamatul la plata sumei de 100 RON către pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.