Invalidity of presidential decree transferring prosecutor to judge: irrelevance of new oath of office for intra-judicial-corporation transfers

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2021, la data de 12.08.2021, reclamantul A., a formulat cerere de chemare în judecată pentru Anulare Decret numire în funcţia de judecător, în temeiul dispoziţiilor art. 11, art. 12, art. 13, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ şi Fiscal raportat la art. 1, art. 2, art. 5, art. 6, art. 29, art. 31, art. 33, art. 111, art. 116, art. 148, art. 149 C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (5), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, 23, art. 24, art. 54 alin. (2) şi art. 124, 125 din Constituţia României, a chemat în judecată pe Preşedintele României şi Consiliul Superior al Magistraturii pentru constatarea încălcării dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Constituţia României şi a art. 34 alin. (1) şi art. 107 alin. (1) din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 502 din 11 martie 2022, a admis e excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii, invocate de pârâtul Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 502 din 11 martie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A. numai în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de anulare a Decretului nr. 1826/30.11.2009, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin memoriul de recurs, reclamantul A., reluând prezentarea situaţiei de fapt expusă prin acţiunea introductivă, în esenţă, a arătat că a făcut această solicitare de anulare a Decretului nr. 1826/30-112009, după ce a luat la cunoştinţă în mod oficial că domnul judecător a refuzat să depună jurământul şi să respecte dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 54, art. 124 şi ale art. 125 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. (1) alin. (2), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (1), (3), (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a învederet că judecătorul fondului confundă inamovibilitatea prevăzută de art. 125 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 125, art. 132 din Constituţie şi art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

Se mai arată de către recurent că instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a interpretat greşit prevederile art. 61 din cadrul Capitolului 6 din Legea nr. 303/2004, judecătorul fondului neargumentând în concordanţă cu deciziile şi jurisprudenţa CEDO.

Opinează recurentul, în sensul că judecătorul fondului, în dispreţ cu Constituţia şi legea, nu avut în vedere că de cariera judecătorilor şi procurorilor şi de dosarele profesionale se ocupă, după emiterea Decretului de numire în funcţia de judecător de Preşedintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, care este direct implicat.

Se mai susţine de către recurentul- reclamant că judecătorul fondului, practic motivează, prin abuz în serviciu, transferul din funcţia de procuror în cea de judecător, deşi era inamovibil.

În concluzie, reclamantul apreciază că actul administrativ contestat este nul din perspectiva încălcării prevederilor art. 34 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că domnul judecător B., care funcţionează în cadrul Tribunalului Mehedinţi, nu a depus jurământul prevăzut de lege.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Preşedintele României, prin Administraţia Prezidenţială, şi Consiliul Superior al Magistraturii, au depus întâmpinare prin care au solicitat pe cale de excepţie nulitatea recursului iar, pe fond respingerea recursului, ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

În susţinerea poziţiei lor procesuale, intimata Administraţia Prezidenţială, a arătat că sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în mod corect instanţa fondului a reţinut că cererea reclamantului de anulare a Decretului nr. 1826/30.11.2009 este în mod vădit neîntemeiată, susţinerile şi motivele invocate de reclamant fiind contrazise de dispoziţiile legale care reglementează depunerea jurământului de către judecători şi procurori.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte apreciază, că soluţia instanţei de fond dată în judecarea fondului şi care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de respingere a acţiunii reclamantului este în deplin acord cu dispoziţiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate şi reţinute în considerentele prezentului control judiciar.

Sub aspectul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte reţine că, reclamantul, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată a solicitat anularea Decretului Preşedintelui României nr. 1826/30.11.2009, prin care s-a decretat că domnul B. se eliberează din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi se numeşte în funcţia de judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, invocând, in esenţă, faptul că, nu există un decret de numire in funcţia de judecător şi, de asemenea că, ulterior transferului din funcţia de procuror în cea de judecător, doamna judecător nu a depus jurământul.

Instanţa reţine că, prin Decretului Preşedintelui României nr. 1826/30.11.2009, domnul B. a fost numit în funcţia de judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin.

Astfel, cum rezultă din cuprinsul actului a cărui anularea se solicită, acesta a avut la bază prevederile art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi art. 134 alin. (1) din Constituţia României, art. 61 din legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor dar şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185/2009.

Verificând Decretului Preşedintelui României nr. . 1826/30.11.2009, instanţa constată că, indeplineşte toate condiţiile de legalitate, fiind emis de către Preşedintele României, in acord cu prevederile menţionate anterior . De asemenea, acesta a fost emis urmare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185/2009, prin aceasta s-a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie a domnului B., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi numirea acestuia in funcţia de judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin.

Relativ la Hotărârea CSM nr. 185/2009, instanţa reţine că a fost emisă în temeiul disp. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare şi art. 23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/3006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţilor sus menţionate rezultă, fără putinţă de tăgadă că, trecerea din funcţia de procuror în cea de judecător era asimilată transferului, nefiind condiţionată de emiterea de către Preşedintele României a unui decret de numire in fucnţie, aşa cum greşit susţine reclamantul.

Instanţa reţine că, actul administrativ a cărui anulare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, astfel că este în sarcina reclamantului să arate care sunt motivele de nelegalitate care trebuie evaluate în funcţie de momentul emiterii actului.

Din argumentele de fapt şi de drept inserate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă care sunt condiţiile de legalitate ce nu au fost respectate cu ocazia emiterii actului administrativ în cauză.

Este mai mult decât evident, că aşa cum reiese din conţinutul Decretului nr. 1826/30.11.2009, numirea în funcţia de judecător s-a realizat prin acelaşi decret prin care s-a dispus eliberarea din funcţia de procuror.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată: "Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie".

Din moment ce aceste dispoziţii legale fac referire expresă la transferul sau promovarea în altă funcţie a unui judecător sau procuror, iar numirea judecătorilor în funcţia de procuror sau a procurorilor în funcţia de judecător se regăseşte prevăzută la art. 61 din cadrul Capitolului 6 din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la data emiterii Decretului nr. 1826/30.11.2009, capitol care are titulatura "Delegarea, detaşarea şi transferul", rezultă că depunerea jurământului nu este necesară nici în cazul numirii judecătorilor în funcţia de procuror sau a procurorilor în funcţia de judecător.

Mai mult, instanţa constată că, potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, legislaţie în vigoare la data intrării în magistratură şi depunerii jurământului de către doamna judecător: "Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, magistraţii sunt obligaţi să depună următorul jurământ «Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr interesele României, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!» Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a magistraţilor. Jurământul se depune, în şedinţă solemnă, în faţa magistraţilor instanţei sau, după caz, a parchetului la care a fost numit magistratului, după citirea comunicării actului de numire. Despre depunerea jurământului se încheie un proces-verbal care se semnează de către 2 dintre magistraţii prezenţi şi de către cel ce a depus jurământul". Art. 49 din acelaşi normativ dispunea că "Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau avansării magistratului în altă funcţie din cadrul corpului magistraţilor".

Din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate rezultă că, nu este necesar depunerea unui nou jurământ de fiecare dată când un magistrat, judecător sau procuror, îşi schimbă funcţia cu atât mai mult cu cât şi conţinutul jurământului este unic, în condiţiile în care domnul judecător B. a depus jurământul de intrare în profesie la data de 17 ianuarie 2000.

Aşadar, raportat la acest cadru legal, în mod corect instanţa fonului a reţinut că cererea reclamantului de anulare a Decretului nr. 1826/30.11.2009, este în mod vădit neîntemeiată, susţinerile şi motivele invocate de acesta fiind contrazise de dispoziţiile legale care reglementează depunerea jurământului de către judecători şi procurori.

Nu în ultimul rând este de menţionat că soluţia dată de către judecătorul fondului asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, în raport de prevederile art. art. 36 teza întâi C. proc. civ. şi, având în vedere că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nu este emitentul Decretului nr. 1826/30.11.2009, iar motivele de anulare a acestui decret, astfel cum au fost invocate de reclamant, nu pot schimba concluzia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, soluţia dată cererii de suspendare este corectă în contextul în care în care acesta nu poate fi dispusă în absenţa dovedirii îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actualizată.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu corecta aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente în cauză.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru considerentele expuse, constatând caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 502 din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.