Annulment of marriage for concealed pre-existing mental illness rejected due to lack of evidence of dolus by silence

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L.C.împotriva deciziei nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția Civilă.

La apelul nominal s-a prezentat: recurentul-reclamant. A lipsit intimata-pârâtă V.A..

Procedura completă.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că a luat cunoștință de faptul că pârâta era bolnavă înainte de a se căsători, abia cu circa o săptămână înainte de promovarea acțiunii în anulare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2001, sub nr.2892, pe rolul Tribunalului Mehedinți reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta V.A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze căsătoria încheiată între părți la data de 29 decembrie 1990.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că, încă de la începutul căsătoriei, pârâta s-a manifestat ciudat, dar a apreciat că acest fapt este datorat împrejurării că aceasta este foarte tânără.

După aproximativ un an, arată reclamantul, pârâta nu a mai putut ascunde boala de care suferea și a început să aibă ieșiri necontrolate și nemotivate, incoerență în gândire și se manifesta violent.

Mai arată reclamantul că în anul 1995 a formulat o acțiune de divorț care a fost admisă și s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soți, prin sentința civilă nr. 6254/1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Se susține de către reclamant că, înaintea formulării acțiunii, cu o săptămână, a aflat de la niște colegi că pârâta a avut un comportament mai aparte încă din timpul liceului ceea ce denotă că era bolnavă, împrejurare pe care a ascuns-o la încheierea căsătoriei.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 70 din 10 mai 2001, a respins acțiunea, reținând, pe de o parte, că, în cauză, nu s-a dovedit că pârâta a cunoscut că este bolnavă de o boală gravă și că, în mod deliberat, nu a comunicat reclamantului această împrejurare, iar, pe de altă parte, reclamantul a cunoscut manifestările bolii pârâtei încă de la începutul căsătoriei și deci acțiunea pe care a formulat-o a depășit termenul de 6 luni.

Apelul formulat de către reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 213 din 13 decembrie 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, având în vedere sentința civilă 6254 din 19 iunie 1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, că, în divorțul declarat de către reclamant, motivul determinant al destrămării relațiilor de familie a fost boala de care suferea pârâta, ale cărei simptome au devenit mai frecvente începând din anul 1992.

În consecință, reclamantul a cunoscut starea de sănătate a pârâtei în timpul căsătoriei care a fost, după cum s-a arătat mai înainte, desfăcută la data de 19 iunie 1995, iar acțiunea în anulare a fost înregistrată la data de 20 martie 2000, deci cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 C.fam..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie; în drept a indicat prevederile art. 304 punctele 8, 9 și 10 C.proc.civ.

Se susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, în sensul că a reținut că în timpul căsătoriei a constatat că pârâta era bolnavă, ori ceea ce trebuia de analizat era dacă pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei și a ascuns acest fapt.

În plus, a cunoscut că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei cu 7 zile înainte de a promova acțiunea.

O a doua critică este în legătură cu faptul că reprezentantul Ministerului Public nu a fost prezent la ședințele de judecată.

Pârâta a depus la dosar o întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat) și două acte noi: sentința civilă nr. 9500 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin și certificatul medical nr.565 din 4 iunie 1996.

Recursul este nefondat.

Este de reținut, în ceea ce privește prima critică, că aceasta este nefondată; instanțele de fond și apel interpretând corect actul dedus judecății, pronunțând hotărâri legale și temeinice.

De menționat că, în conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ., reclamantului îi revine obligația să facă dovada acțiunii sale, ori, în cazul în speță reclamantul nu a făcut nici o dovadă că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei, nici că a ascuns acest lucru – în ipoteza că ar fi fost bolnavă – și nici că el ar fi aflat de această împrejurare cu 7 zile înainte de înregistrarea prezentei acțiuni. Dimpotrivă, din hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul, rezultă că “motivul destrămării relațiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani “deci la începutul căsătoriei”.

În actele noi depuse de către pârâtă, respectiv în certificatul medical (fila 9 dosar recurs) se arată în mod cert că “boala a debutat în anul 1992, în timpul căsătoriei” diagnosticul fiind de tulburare schizo-afectivă.

Aceeași împrejurare, respectiv că boala s-a declanșat în timpul căsătoriei, este atestată implicit prin sentința civilă 9500 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, prin care reclamantul din această cauză, a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru pârâtă, pentru acest motiv.

În atare situație, rezultă că pârâta s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt.

În consecință, motivul de anulare a căsătoriei, urmare a “dolului prin reticență” nu a fost dovedit și în mod temeinic acțiunea a fost respinsă de către instanță.

Pe cale de consecință, neexistând acest motiv de anulare a căsătoriei, problema analizării termenului prevăzut de art. 21 C.fam. de formulare a acțiunii nu mai are nici o relevanță, iar în ipoteza pur teoretică – care nu este îndeplinită în cauză – că s-ar fi dovedit faptul că pârâta ar fi fost bolnavă înainte de căsătorie, oricum, acțiunea era introdusă cu mult peste termenul de 6 luni.

În legătură cu ultima critică privind nulitatea hotărârilor, pentru faptul că la ședințele de judecată nu a participat un reprezentant al Ministerului Public, este și ea nefondată.

Astfel participarea procurorului în procesul civil este reglementată de prevederile art. 45 C.proc.civ., care în al. 4 prevăd că “în cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, ceea ce în speță nu este cazul.

În celelalte situații este la latitudinea Ministerului Public să participe în procesele civile; în speță neexistând o atare manifestare de voință.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, constatând că nici una dintre criticile formulate de către recurent nu este întemeiată, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.C. împotriva deciziei nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.