Jurisdictional conflict in forced execution: retroactivity of the new Code of Civil Procedure and territorial competence based on asset location vs. debtor domicile.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti în data de 07.09.2023, sub nr. x/2023, petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite imobiliare pe raza teritorială a Judecătoriei Găeşti asupra imobilului teren în suprafaţă de 4.048 mp înscris în CF nr. x Petreşti şi asupra imobilului teren în suprafaţă de 252 mp înscris în CF nr. x Petreşti, proprietatea debitorilor urmăriţi B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de facilitate de Credit şi de Garanţie nr. x/29.11.2007, completat prin Actul Adiţional nr. 01/04.01.2010 privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A., prin mandatar S.C. F. S.R.L., pentru recuperarea sumei de 406.961,05 CHIF şi 816,70 RON, conform extras din data de 13.06.2023, precum şi a dobânzilor calculate până la achitarea integrală a datoriei şi a cheltuielilor de executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 alin. (2), (48)8 alin. (1), (48)9 alin. (1) şi art. 492 C. proc. civ. (1865).

În şedinţa de cameră de consiliu din data de 29.09.2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Găeşti şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa civilă nr. 1436 din 29 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A. şi debitorii B., domiciliaţi în Bucureşti, având ca obiect încuviinţare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a evocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), reţinând, totodată, că, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În continuare, a mai reţinut că, în speţă, cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul executorului petent la data de 05.07.2022, dată la care domiciliul debitorilor B. era în Bucureşti, astfel încât, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este Judecătoria Sector 1 Bucureşti, competentă potrivit art. 651 alin. (3) şi 666 alin. (1) C. proc. civ. să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 1, în raza căreia se află domiciliul debitorilor.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti în data de 2 noiembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

În şedinţa de camera de consiliu din data de 6 noiembrie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a reţinut cauza spre soluţionarea acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 8325 din 6 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea D. prin mandatar E. S.A., în favoarea Judecătoriei Găeşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, faţă de data constituirii dosarelor execuţionale, sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., sens în care a evocat dispoziţiile art. 373 din vechiul C. proc. civ., precum şi art. 373 alin. (2) din acelaşi cod.

Totodată, a mai arătat că voinţa creditoarei este executarea silită a debitorilor pe raza teritorială a Judecătoriei Găeşti, întrucât, în cauză, creditorul a solicitat expres demararea procedurii executării silite asupra bunurilor imobile identificate situate în circumscripţia respectivei judecătorii.

Apreciind, aşadar, că instanţa de executare este Judecătoria Găeşti, căreia îi revine competenţa de a se pronunţa şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite, în temeiul art. 334 şi art. 158 din vechiul C. proc. civ., constatând că nu este legal învestită, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 28 noiembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, pentru argumentele ce succed.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanşării conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect "încuviinţare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit legea aplicabilă executării silite, prima instanţă reţinând ca fiind aplicabil noul C. proc. civ., respectiv art. 651 alin. (1) din Cod, iar cea de-a doua instanţă reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3731 alin. (1), precum şi art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. de la 1865.

Având în vedere principiul neretroactivităţii legii procesual civile, consacrat de art. 24 din C. proc. civ., conform căruia "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), cu modificările ulterioare, Înalta Curtea reţine că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, instanţa supremă mai constată că potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. actual, "executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul are în vedere data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Se constată că, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 09 noiembrie 2011 – data la care a fost depusă cererea de executare silită la Corpul Executorilor Bancari, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aceasta fiind legea în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3731 din C. proc. civ. de la 1865, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, aceasta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Prin urmare, în procedura executării silite, locul executării (criteriu stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare) este acela unde se află bunurile supuse urmăririi.

În speţă, prin cererile formulate la 09.11.2011, creditoarea D. a solicitat, prin intermediul Biroului Executorului Bancar A., devenit, ulterior, executor judecătoresc, executarea silită asupra întregului patrimoniu aparţinând debitorului B. şi a codebitoarei C..

În urma demersurilor efectuate, executorul judecătoresc a identificat, pe raza teritorială a Judecătoriei Găeşti, două imobile teren, unul în suprafaţă de 4.048 mp înscris în CF nr. x Petreşti şi altul, în suprafaţă de 252 mp înscris în CF nr. x Petreşti, bunuri comune aflate în proprietatea debitorilor urmăriţi B. şi C., în localitatea Ioneşti, comuna Petreşti, judeţul Dâmboviţa, sens în care a depus înscrisurile aflate la dosar Judecătoria Găeşti.

Având în vedere că documentele depuse de petent la dosarul format pe rolul Judecătoriei Găeşti fac dovada faptului că bunurile supuse urmăririi se află în judeţul Dâmboviţa, localitate/comună aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Găeşti, conform anexei Hotărârii de Guvern nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1102 din 07 decembrie 2023, Înalta Curte reţine că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată de B.E.J. A., ca instanţă în a cărei rază teritorială urmează a avea loc executarea silită, în acord cu exigenţele art. 3731 corelate cu art. 373 din C. proc. civ. anterior (1865).

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.