Negative jurisdiction conflict resolved by assigning competence to the court of appeal neighboring the defendant court under special jurisdiction rules for suits against judicial institutions.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. (toţi încadraţi ca specialişti IT – personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Sibiu) au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, solicitând obligarea pârâţilor la plata dobânzii penalizatoare şi la plata dobânzii remuneratorii la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, de la data stabilită în decizie (01.08.2016, de la care s-a stabilit VRS 605,225 RON), până la data emiterii deciziei şi în continuare, până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor la actualizarea cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică la drepturile salariale stabilite prin Decizia nr. 29/C/19.05.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia şi completate prin Decizia 350/RU/01.10.2021 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, de la data de 01.08.2016, până la data plăţii efective.

La primul termen de judecată din data de 30.05.2023, Tribunalul Argeş, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare pe excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 2927/2023 din 30 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetentei sale teritoriale în cauza privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu – Complet Specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, a mai reţinut că, în speţă, reclamanţii au calitatea de specialişti IT- personal auxiliar de specialitate şi conex în activitate, în cadrul Tribunalului Sibiu, respectiv al Judecătoriei Mediaş (reclamantul B.), motiv pentru care a apreciat că nu pot fi invocate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres doar situaţia în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar ori grefier.

Constatând, aşadar, că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu oferă reclamanţilor din prezenta cauză dreptul de a-şi alege instanţa, Tribunalul Argeş a statuat că, în speţă, reclamanţii pot sesiza tribunalul de la locul de muncă, competent absolut în materia conflictelor de muncă, fără a deveni incident art. 127 C. proc. civ., sens în care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, instanţă în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul sau locul de muncă reclamanţii.

Prin urmare, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pe rolul Tribunalului Sibiu, cauza a fost înregistrată la 1 august 2023, sub acelaşi număr de dosar (6650/109/2022), fixându-se prim termen de judecată la 13.11.2023.

Prin notele scrise înregistrate la 03.11.2023 la dosarul cauzei, pârâtul Tribunalul Sibiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu de a soluţiona cauza, apreciind că Tribunalul Argeş este competent să soluţioneze cauza în temeiul art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., întrucât, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii au ales instanţa competentă teritorial să le soluţioneze cauza.

La primul termen de judecată fixat în cauză, instanţa a constatat că s-a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, asupra căreia a rămas în pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 890/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, în favoarea Tribunalului Argeş. Totodată, a constatat conflictul negativ de competenţă, sens în care a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Jusitiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a reţinut că prezenta cauză reprezintă un conflict individual de muncă, raportat la prevederile art. 266 coroborat cu art. 269 Codul muncii, care se judecă de către tribunal în complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. Totodată, a arătat, că, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

De asemenea, evocând şi dispoziţiile art. 127 alin. (1)-(2), (21) C. proc. civ., cea de a doua instanţă de conflict a constatat că, potrivit dispoziţiilor legale amintite, reclamanţii, având calitatea de specialişti IT în cadrul Tribunalului Sibiu, acesta din urmă fiind şi pârât în cauză, au posibilitatea să se adreseze oricărei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Alba Iulia, opţiune pe care reclamanţii au exercitat-o, formulând prezenta cerere în faţa Tribunalului Argeş.

Totodată, a mai subliniat faptul că această competenţă facultativă, astfel reglementată prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., corespunde exigenţelor prevăzute de art. 6 paragraf 1 din CEDO privind dreptul părţii la un "tribunal independent şi imparţial", legiuitorul, prin dispoziţiile legale, instituind un regim juridic diferit circumstanţiat categoriilor de persoane vizate de ipoteza normei, tocmai datorită calităţii lor.

Pentru aceste considerente, văzând dreptul de opţiune exercitat de către reclamanţi, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul Tribunalul Sibiu, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamanţi în favoarea Tribunalului Argeş – secţia civilă - complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi de asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în acord cu prevederile art. 135 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Jusitiţie în vederea soluţionării prezentului conflict negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.11.2023, sub numărul de dosar x/2022

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Argeş şi Tribunalul Sibiu – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanţii, specialişti IT – personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Sibiu, au învestit Tribunalul Argeş cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Aşadar, având în vedere că, în speţă, reclamanţii, cu domiciliul în municipiul Sibiu, respectiv, Mediaş, judeţul Sibiu, sunt încadraţi ca specialişti IT în cadrul Tribunalului Sibiu, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 269 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanţei – 27.12.2022), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanţii îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Sibiu.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Sibiu, motiv pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. care se aplică numai în cazul cererilor introduse de judecători, procurori, asistenţi judiciari şi grefieri, enumerarea prevăzută de aceste texte de lege fiind limitativă.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., care vizează şi ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Aşadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Exprimând această opţiune, reclamanţii au sesizat Tribunalul Argeş, ca instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, neînţelegând, aşadar, să sesizeze însăşi instanţa competentă, respectiv Tribunalul Sibiu.

Reţinând, totodată, incidenţa prevederilor art. 116 din C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, se constată, aşadar, că, prin înregistrarea iniţială a acţiunii pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii şi-au exercitat dreptul de alege între două instanţe deopotrivă competente.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.