Territorial jurisdiction for labor disputes against judicial institutions under special procedural rules for claims against courts

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia I Civilă la 16.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Gorj şi Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; obligarea aceluiaşi pârât la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului (23.09.2015) până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să ordonanţeze prin Curtea de Apel Craiova sumele de bani reprezentând şapte indemnizaţii de încadrare lunară.

La data de 07.04.2023 reclamanta a depus cerere de modificare a acţiunii sub aspectul cadrului procesual, solicitând obligarea pârâţilor Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi obşligarea aceloraşi pârâţi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului (23.09.2015) până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată, pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept expuse în acţiunea înregistrată la 16.12.2022.

La primul termen de judecată stabilit în cauză (27 aprilie 2023), Tribunalul Timiş – secţia I Civilă a invocat cu prioritate excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare cu privire la aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 544/PI din 27 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj şi Ministerul Justitiei, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut în primul rând că pretenţiile reclamantei reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competenţa materială de a soluţiona conflictul de muncă, în vreme ce competenţa teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar, în al doilea rând, a mai reţinut că reclamanta este pensionară şi are domiciliul în Târgu-Jiu, jud. Gorj.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prima instanţă de conflict a apreciat că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară.

Reţinând, aşadar, că reclamanta nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia", prima instanţă de conflict a apreciat că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, respectiv dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Prin urmare, luând în considerare că, la momentul formulării acţiunii, reclamanta domiciliază în circumscripţia Tribunalului Gorj, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 27 iunie 2023, sub acelaşi număr de dosar, fixându-se prim termen de judecată la data de 14.09.2023, termen la care cauza a fost amânată la 26.10.2023 pentru legala constituire a completului.

La termenul din 26 octombrie 2023, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu.

Prin sentinţa nr. 1076/2023 din 26 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Gorj – secţia Conflicte de Muncă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj şi Ministerul Justitiei, în favoarea Tribunalului Timiş. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Tribunalul Timiş, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că acţiunea reclamantei are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Gorj, în calitate de ultim angajator, la calculul şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, cauza dedusă judecăţii intrând în categoria conflictelor de muncă.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 266, 269 alin. (1)-(2) din Codul muncii republicat, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, precum şi dispoziţiile art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora tribunalul soluţionează în primă instanţă conflictele individuale de muncă, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă fiind adresate tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, apreciind că, în baza dispoziţiilor legale mai sus enunţate coroborat cu natura litigiului şi domiciliul reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Cu toate acestea, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., în cazul în care cererea se introduce împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanţa ce ar fi competentă.

De asemenea, a mai arătat că, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. (...), că reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.».

Constatând, aşadar, că norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale alternative, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul său, Tribunalul Gorj, şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Craiova.

Întrucât reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune prin introducerea acţiunii la o instanţă de acelaşi grad cu instanţa căreia i-ar reveni în mod obişnuit competenţa de soluţionare a cauzei, sesizând Tribunalul Timiş în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Gorj a statuat că respectiva instanţă este competentă să soluţioneze cauza, dreptul de opţiune aparţinând în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că Tribunalul Timiş a devenit competent teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura dreptul de opţiune al părţii.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş. Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Tribunalul Timiş, iar, în temeiul art. 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 noiembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanta, judecător în cadrul Tribunalului Gorj până la 23.09.2015, când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Timiş cu o acţiune ce vizează calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, reclamanta, judecător pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Timiş cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Gorj şi, în urma modificării cadrului procesual, Curtea de Apel Craiova şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, de principiu, având în vedere că, în speţă, reclamanta, cu domiciliul în municipiul Tg-Jiu, a fost judecător la Tribunalul Gorj, fiind eliberată din funcţie la data de 23.09.2015, ca urmare a pensionării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei ar aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 (forma în vigoare la data sesizării instanţei – 16.12.2022), tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Însă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, reclamanta nu se află în ipoteza prevăzută de lege (art. 127 alin. (1) C. proc. civ.), adică nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată (art. 127 alin. (2)1 teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauza de faţă, reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparţine Tribunalul Gorj, instanţă care ar fi fost competentă să judece litigiul.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanţei prevăzută de lege pe rolul căreia a înregistrat cererea.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.