Cassation appeal annulled for failure to articulate substantive illegality in annulment action against arbitral award

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea arbitrală înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România sub dosarul nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea măsurii consemnate în adresa nr. x/25.04.2019 şi în notificarea x/07.05.2019, respectiv de reţinere de la A. S.R.L. a sumei de 17.743,91 RON.

Prin hotărârea arbitrală nr. 122 din 10.12.2019, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România a respins acţiunea reclamantei ca netemeinică şi nelegală.

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2023 la data de 05.10.2022, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, acţiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 122 din 10.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România, solicitând admiterea acţiunii, anularea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului Tribunalului Prahova, instanţa competentă, iar pe fond, admiterea acţiunii, anularea măsurii consemnate în adresa nr. x/25.04.2019 şi în notificarea x/07.05.2019, respectiv de reţinere de la A. S.R.L. a sumei de 17.743,91 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24, cap. XIII din contractul nr. x/2018, înregistrat la C.A.S. Prahova sub nr. x/24.04.2018, art. 1270 alin. (1) C. civ. şi art. 255 din Legea nr. 95/2006, art. 567, art. 608 şi urm. C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 16.02.2023, instanţa a luat act de precizarea acţiunii în anulare, formulată de reclamanta A. S.R.L. prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că, în calitate de pârâtă figurează Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, iar nu organul arbitral Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Prin sentinţa civilă nr. 18F din 16 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta A. S.R.L. 3. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, anularea hotărârii nr. 122 din 10.12.2019 a Comisiei Centrale de Arbitraj şi trimiterea dosarului Tribunalului Prahova, instanţă competentă să judece cauza.

Pe fondul cauzei recurenta a solicitat admiterea acţiunii în anularea măsurii consemnate în adresa nr. x/25.04.2019 şi în notificarea x/07.05.2019, respectiv de reţinere de la A. S.R.L. a sumei de 17.743,91 RON.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta a apreciat că sentinţa recurată este nelegală din prisma motivelor contradictorii şi străine de natura cauzei.

A susţinut că, deşi a invocat şi argumentat încălcarea prevederilor art. 608 lit. e) C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat, în mod nelegal, că sentinţa arbitrală a fost pronunţată şi redactată la data de 10.12.2019, înăuntrul termenului arbitrajului statuat de art. 567 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-reclamanta a reluat criticile formulate în cadrul acţiunii în anulare, susţinând, în esenţă, că nu există un site/portal al Comisiei Centrale de Arbitraj, unde să se poată afla soluţia şi data pronunţării acesteia şi niciun secretariat sau un alt compartiment similar arhivei instanţelor, unde să poată consulta dosarul sau existenţa unei condici în care să fie consemnate hotărârile şi data pronunţării acestora.

De asemenea, a apreciat nelegala constituire a Comisiei, întrucât numirea preşedintelui a fost făcută de C.N.A.S. fără consultarea părţilor, aşa cum prevede legea, existând dubii asupra imparţialităţii membrilor Comisiei care sunt şi angajaţi ai C.N.A.S., având în vedere calitatea de pârâtă a acesteia, prin C.A.S. Prahova, unitate subordonată.

Titulara memoriului de recurs a învederat că activitatea de îngrijiri medicale la domiciliu se desfăşoară în baza unui contract cu C.A.S. Prahova, subliniind că programul de lucru, convenit în anexa nr. 3, a fost acceptat fără obiecţiuni de C.A.S. Prahova. A evidenţiat că raportul de control nr. x/25.04.2019 a generat confuzie, nefiindu-i adus la cunoştinţă raportul de audit nr. x/10.10.2018. Reclamanta solicită anularea măsurilor impuse în adresa nr. x/25.04.2019, iar raportul de audit nr. x/29.01.2019, care poartă acelaşi număr cu cel menţionat anterior, a fost anunţat abia în 28.02.2019, la încheierea actului adiţional pentru luna curentă.

A mai arătat că a solicitat anularea măsurii consemnate în adresa nr. x/25.04.2019, atât timp cât au fost respectate prevederile contractuale, iar serviciile efectuate s-au încadrat în valorile de contract stabilite prin actele adiţionale generate de C.A.S. Prahova şi care au fost acceptate la plată.

A mai susţinut autoarea cererii de recurs că prin sentinţa arbitrală s-a insistat pe încălcarea de către reclamantă a unor prevederi din Codul muncii, respectiv art. 113 şi art. 137, fără a fi puse în discuţie prevederile art. 114 din acelaşi act normativ. A apreciat că activitatea angajaţilor s-a desfăşurat în conformitate cu legile şi programul de lucru comunicat şi validat de C.A.S. Prahova. Recurenta a mai invocat neconcordanţa dintre măsurile impuse prin adresa nr. x/25.04.2019 şi respectarea prevederilor contractuale, cu menţiunea că actele adiţionale au fost generate de C.A.S. şi acceptate de furnizor, în baza programului de lucru care a fost comunicat, acceptat şi care nu a suferit modificări.

Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 24 august 2023.

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2023 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 16 ianuarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate va analiza excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la cadrul judecăţii, că obiectul prezentului recurs îl constituie sentinţa prin care a fost respinsă acţiunea recurentei în anularea unei hotărâri arbitrale.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

A motiva recursul înseamnă nu doar indicarea cazului de nelegalitate, dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., din acest punct de vedere se observă că formal recurenta indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ci şi dezvoltarea în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat prin memoriul de recurs, deci în legătură cu motivarea sentinţei.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că aceste critici este necesar să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ipoteză incidentă în speţă.

În cauză, prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat şi în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, respectiv în raport cu temeiurile acţiunii în anulare, cele ale art. 608 lit. e) C. proc. civ., ci s-a limitat, în esenţă, să facă referiri cu privire la data pronunţării sentinţei arbitrale, la modul de constituire a Comisiei de Arbitraj, la conformitatea serviciilor prestate cu contractul şi legislaţia aplicabilă, precum şi la interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor Codului muncii.

De fapt, întregul memoriu de recurs este conceput în forma unei reluări de facto a apărărilor formulate în cadrul procesului desfăşurat la instanţa arbitrală, privind fondul pretenţiilor, reiterate în cadrul acţiunii în anulare şi, prin urmare, nu priveşte sentinţa instanţei de apel care formează obiectul recursului, ci hotărârea tribunalului arbitral.

Pretinsele motive de recurs subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se referă, în realitate, la nelegalitatea sentinţei recurate, prin care acţiunea în anulare formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de apel a făcut, de altfel, referire la motivele de strictă interpretare ale acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, care nu permit decât cenzurarea acesteia pentru nelegalitate şi nu pentru netemeinicia sentinţei pronunţate.

Astfel, s-a reţinut, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. e), art. 567 alin. (1) şi art. 568 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., că termenul arbitrajului nu a fost depăşit, cum susţine reclamanta, neintervenind caducitatea acestuia, întrucât cererea de arbitrare a fost înregistrată la data de 25.07.2019, tribunalul arbitral a fost constituit la data de 31.10.2019, iar sentinţa arbitrală a fost pronunţată la 10.12.2019. Prin urmare, a constatat curtea de apel că cererea de arbitrare a fost soluţionată într-un termen de 5 luni de la data înregistrării sale, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 567 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că niciuna dintre părţi nu a invocat caducitatea arbitrajului, fiind incidentă sancţiunea decăderii prevăzută de art. 568 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel a mai arătat că nu corespunde realităţii susţinerea reclamantei în sensul că hotărârea arbitrală ar fi fost pronunţată în luna septembrie 2022, atât timp cât, în cuprinsul acesteia, se menţionează data pronunţării ca fiind 10.12.2019. A mai reţinut instanţa că nu se poate concluziona că a intervenit caducitatea arbitrajului din faptul că sentinţa arbitrală a fost comunicată părţilor abia la data de 12.09.2022, o atare sancţiune invocându-se în interiorul termenului prevăzut de art. 568 alin. (1) C. proc. civ., respectiv până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, în faţa tribunalului arbitral, orice invocare ulterioară nemaifiind posibilă, ca urmare a incidenţei sancţiunii decăderii din dreptul de a invoca această caducitate.

S-a mai apreciat că nu pot fi primite susţinerile legate de existenţa unor dubii cu privire la imparţialitatea arbitrilor, întrucât, pe de-o parte, în acţiunea în anulare nu este indicat motivul de nulitate prevăzut la art. 608 C. proc. civ. în care ar putea fi încadrate astfel de critici, iar pe de altă parte, reclamanta A. S.R.L. nu a uzat de instituţia recuzării arbitrilor.

A mai reţinut curtea de apel că toate celelalte susţineri din cadrul acţiunii în anulare vizează aspecte de fapt ce ţin de interpretarea şi coroborarea probatoriului administrat în faţa instanţei arbitrale, reprezentând critici de netemeinicie a sentinţei arbitrale, iar nu de nelegalitate. Astfel, valorificarea probatoriului, interpretarea contractului supus judecăţii şi stabilirea incidenţei normelor contractuale şi legale reprezintă chestiuni care ţin de aprecierea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în proces, şi, implicit, a temeiniciei sau netemeiniciei cererii arbitrale formulate, aspecte ce nu atrag anularea sentinţei pronunţate prin prisma dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ.

Totodată, curtea de apel a arătat că nefiind învestită cu o acţiune în anulare întemeiată pe argumentul că hotărârea arbitrală ar încălca ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., nu poate fi efectuată o analiză cu privire la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale imperative care reglementează timpul de lucru săptămânal al asistenţilor medicali.

Au fost înlăturate şi criticile legate de neaplicarea prevederilor art. 114 din Codul muncii, întrucât instanţa arbitrală le-a avut în vedere şi le-a aplicat situaţiei de fapt dedusă judecăţii, reţinând încălcarea lor pentru faptul că reclamanta a declarat un program de lucru săptămânal de 8 ore zilnic, timp de 7 zile pe săptămână, inclusiv sâmbăta şi duminica, cu încălcarea timpului de repaus săptămânal pentru angajaţi.

A concluzionat curtea de apel că prin acţiunea în anulare reclamanta a criticat, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare de către instanţa arbitrală a unor clauze contractuale, acestea fiind exclusiv critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, ce nu pot fi încadrate în motivele de nulitate prevăzute de art. 608 C. proc. civ.

Simpla reiterare prin recurs a argumentelor şi criticilor valorificate la prima instanţă privind interpretarea prevederilor contractuale şi a dispoziţiilor legale incidente, depăşirea termenului prevăzut de art. 567 alin. (1) C. proc. civ. pentru soluţionarea cererii arbitrale, imparţialitatea membrilor comisiei de arbitraj, apărări privind timpul de lucru săptămânal al asistenţilor medicali şi neincidenţa prevederilor art. 114 din Codul muncii, care au primit deja o soluţionare din partea curţii de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de curtea de apel în soluţionarea acţiunii în anulare, cu referire la motivul de nelegalitate invocat al art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

Astfel, recurenta a invocat doar formal motivele prevăzute de art. 488 alin, (1) pct. 6 C. proc. civ. din moment ce nu relevă nici cuprinderea doar a unor considerente străine de pricină şi nici nu sunt evidenţiate contradicţii între considerente şi dispozitiv ori considerente care se exclud reciproc, motivul de casare fiind de strictă interpretare.

Întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu pot fi identificate nici alte critici apte să fie încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată şi că nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul reclamantei A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 18F din 16 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 18F din 16 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.