Cassation appeal annulled for failing to formulate valid grounds of cassation regarding shareholder withdrawal and dividend claims

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la 19 decembrie 2018, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii B. şi C. solicitând instanţei ca, în baza probelor administrate în cauză, să constate retragerea din societate a pârâtului B., să constate calitatea de unic asociat şi administrator statutar pe perioada nedeterminată a pârâtului C. şi să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 30 şi următoarele C. proc. civ., art. 194 şi următoarele C. proc. civ., art. 453 C. proc. civ.

La 11.02.2019, pârâtul B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata sumei totale de 353.352 RON, cu titlul de beneficii cuvenite pentru anul 2016, anul 2017, anul 2018 şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 130.000 Euro cu titlul de drepturi cuvenite pentru părţile sociale acordate asociatului retras şi obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că temeiul solicitării beneficiilor cuvenite pentru anii 2016-2018 este reprezentat de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din actul constitutiv actualizat al S.C. A. S.R.L. în vigoare până la data de 11.12.2018. Pârâtul-reclamant a mai arătat că suma de 130.000 Euro reprezintă diferenţa neachitată şi stabilită de comun acord de către asociaţi prin hotărârea AGA din 26.05.2017.

La 28.11.2022, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei precizare a cererii reconvenţionale prin care a arătat că valoarea dividendelor pe anul 2018 este în cuantum de 314.707 RON.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Tribunalul Braşov, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., verificând competenţa generală, materială şi teritorială de a judeca prezenta cauză, a stabilit că este competentă sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 31/1990 şi faţă de obiectul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 523/C din data de 22.12.2023, Tribunalul Braşov a respins cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. şi pârâtul C., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. şi pârâtul C., ca neîntemeiată; totodată, a respins cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul-reclamant B. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale numai cu privire la plata dividendelor pe anii 2016 -2018.

Totodată, au declarat apel atât reclamanta-pârâtă reconvenţional A. S.R.L., cât şi pârâtul C..

Prin decizia civilă nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondate cererile de apel formulate de reclamanta pârâtă reconvenţional A. S.R.L. Braşov, de pârâtul C. şi de pârâtul reclamant reconvenţional B. împotriva sentinţei civile nr. 523/C/22.12.2022 a Tribunalului Braşov; totodată, a respins cererile apelantei A. S.R.L. Braşov, a apelantului C. şi a apelantului B. privind cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a declarat recurs pârâtul reclamant reconvenţional B., indicând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării parţiale a apelului şi sentinţei apelate, în sensul casării parţiale cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale şi, rejudecând, a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii reconvenţionale şi obligarea societăţii A. S.R.L. BRAŞOV la plata dividendelor în suma de 360.709 RON.

În motivarea cererii formulate, recurentul a susţinut, în esenţă, că soluţiile instanţei de fond şi apel nu cuprind motivele legale pe care se întemeiază, acestea făcând doar interpretări a hotărârii AGA din 26.05.2017, fără justificări ale dispoziţiilor legale aplicabile, rezultând doar o opinie nefondată juridic.

Recurentul a susţinut că a fost stabilit, prin decizia 544/ap/23.03.2022 a Curţii de Apel Braşov, caracterul condiţionat al retragerii sale din societate, condiţia fiind rezolutorie în înţelesul art. 1401 C. civ., astfel că "acţiunea întârziată şi instantanee" a retragerii sale, precum şi a renunţării la pretenţii faţă de societate, să producă efecte doar după plata integrală a sumei de 300.000 euro, iar retragerea să fie consfinţită prin hotărâre AGA.

Recurentul a mai arătat că instanţele de fond şi apel nu au calificat caracterul condiţiei, ci s-au mărginit să constate că acesta a renunţat uno ictu, la 26.05.2017, la drepturile de asociat din acel moment, ceea ce este lipsit de adevăr, deoarece a participat în continuare în activitatea societăţii, în calitate de asociat, votând la 30.10.2017, 26.03.2018 şi 15.05.2018, conform hotărârii AGA consemnate la O.N.R.C. împreună cu actul constitutiv modificator.

Astfel, a accepta ideea că nu mai avea dreptul de asociat de la AGA din 26.05.2017 şi că a renunţat de la acea dată la dividende este în contradicţie atât cu art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, cât şi cu dezlegările date de curtea de apel în decizia nr. 544/ap/23.03.2022, care a constatat calitatea sa de asociat atunci când a apreciat că nu a fost convocat legal la 29.11.2018 anulând hotărârea asociatului unic ca fiind nelegală.

Recurentul a susţinut că, având calitatea de asociat până în acest moment, beneficiază de drepturile societare ce nu pot face obiectul unei tranzacţii, fapt ce reiese din disp. art. 67 alin. (6) şi din Decizia C.S.J. nr. 191/1996. Prin urmare, cât timp deţine calitatea de asociat beneficiază de dreptul la dividende, altfel ar fi consacrat abuzul de majoritate şi clauza leonină, asociatul rămânând fără drepturile societare legale.

Aşa fiind, recurentul a apreciat că hotărârile au fost date şi cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează drepturile asociaţilor într-o societate comercială, motiv de recurs pe care l-a încadrat în art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, având in vedere motivele invocate, recurentul a apreciat ca fiind admisibil recursul fiind vorba de o acţiune cu caracter patrimonial, iar cererea reconvenţională având caracterul unei cereri de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimatul-pârât C. au depus fiecare întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului, susţinând, în esenţă, că argumentele formulate prin cererea de recurs se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege; intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimatul-pârât C. au depus, fiecare, câte un punct de vedere la raport prin care au menţionat că sunt de acord cu raportul întocmit în cauză.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 16 aprilie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În speţă, se observă că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcţie a recursului vizează greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. fiind invocate doar cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Invocarea dispoziţiilor art. 1401 C. civ. şi art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., şi simpla nemulţumire a părţii cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii şi fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă şi legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Trimiterea la dispoziţiile legale invocate a fost făcută în scopul de a se repune în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi reanalizată de instanţa de apel, precum şi de a se proceda la o reevaluare a probatoriului administrat.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse instanţei de apel spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2024.