Jurisdictional conflict over labor claim filed by union: competent court determined by union's seat under mandatory territorial rules

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 03.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D. şi E. a chemat în judecată pe pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, solicitând instanţei să dispună: obligarea pârâtului la achitarea contravalorii voucherelor de vacanţă neacordate, aferente anilor 2019,2020 şi 2022 în valoare de 1450 RON pentru fiecare angajat; obligarea instituţiei pârâte la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei obligaţiei de acordare aferentă fiecărei an, până la acordarea efectiva a valorii voucherelor de vacanţă, precum şi actualizarea valorii acestora cu indicele de inflaţie de la data scadenţei obligaţiei de acordare şi până la data acordării efective.

Prin încheierea de şedinţă din 16 martie 2023, Tribunalul Covasna a dispus disjungerea prezentei cauze privind pe reclamanţii cu domiciliul în judeţul Prahova, faţă de reclamanţii care au domiciliul în judeţul Braşov, şi faţă de lipsa părţilor, în baza art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia disjungerii cauzei şi a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect achitarea voucherelor de vacanţă neacordate, reclamanţii fiind: C., D. şi E., formându-se dosarul nr. x/2023.

La termenul de judecată din data de 16.03.2023, Tribunalul Covasna a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi a rămas în pronunţare pe excepţia invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 408/06.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii de sindicat C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Covasna a reţinut că membrii de sindicat pentru care a fost promovată prezenta acţiune sunt angajaţi ai părţii pârâte Sanatoriul de Nevroze Predeal (în meseriile indicate în tabelul depus la dosar), unii din reclamanţi locuind în judeţul Braşov, iar restul în judeţul Prahova.

La primul termen de judecată instanţa, din oficiu, a invocat şi admis excepţia de disjungere dat fiind că prezenta acţiune vizează exclusiv membrii de sindicat din judeţele Braşov şi Prahova. Astfel, s-a format un nou dosar cu nr. x/2023 privind pe membrii de sindicat C., D. şi E., domiciliaţi în judeţul Prahova, reprezentaţi de partea reclamantă Sindicatul Sanitas Covasna.

De asemenea, tot la primul termen de judecată instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Covasna şi a rămas în pronunţare pe această excepţie reţinând că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că membrii de sindicat reprezentaţi de partea reclamantă Sindicatul Sanitas Covasna - C., D. şi E. au domiciliul în judeţul Prahova, în Buşteni şi Azuga.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 269, alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, în dreptul muncii, normele speciale de procedură civilă, de competenţă, instituie, atât în sprijinul salariaţilor, cât şi al angajatorilor, o competenţă teritoriala exclusivă (de ordine publică), în favoarea instanţei de la domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantului.

Cu privire la noţiunea de "reclamant", folosită de art. 269, alin. (2) din Codul Muncii, instanţa a reţinut că trebuie să ne raportăm la definiţia din dreptul comun, care completează regulile speciale, în virtutea art. 275 din Codul Muncii.

Prin urmare, reclamant/reclamanţi, în sensul art. 269, alin. (2) din Codul Muncii şi al dispoziţiilor corelative din C. proc. civ., sunt numai salariaţii părţii pârâte, ca persoane fizice, nu şi Sindicatul Sanitas Covasna, ca persoană juridică, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost redactată şi însuşită numai de către organizaţia sindicală respectivă.

Este adevărat că, în exercitarea atribuţiei de mai sus organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, însă aceasta este una specială, derivată şi accesorie din şi faţă de calitatea procesuală activă principală, propriu-zisă, a titularilor drepturilor subiective astfel apărate, în condiţiile în care sindicatul poate acţiona numai: "la cererea scrisă a membrilor săi", a căror manifestare de voinţă determină şi soarta ulterioară a acţiunii, dacă salariatul în cauză: "se opune, respectiv renunţă la judecată în mod expres."

Altfel spus, puterea legiuitoare a creat prin acest mecanism o nouă facilitate pentru salariaţii membrii de sindicat, fără însă a opera vreun transfer de drepturi subiective deduse judecăţii, de la membrii organizaţiei sindicale către organizaţia sindicală însăşi, pentru ca aceasta din urmă şi nu salariaţii la comanda căruia acţionează să fie, astfel, considerată reclamant, în accepţiunea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin urmare, faţă de aceste argumente, s-a reţinut că, în speţă, cererea de chemare în judecată descrisă mai sus, în care membrii de sindicat reprezentaţi de partea reclamantă domiciliază în Buşteni şi Azuga, trebuie să se judece de către Tribunalul Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 104 din 20 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă invocată de reclamant; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, în favoarea Tribunalului Covasna; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut următoarele:

La data de 20.11.2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova motivat de faptul că prezenta cerere a fost formulată în baza mandatului dat de reclamanţi în calitate de membri de sindicat, iar sediul Sindicatului este în municipiul Sfântu Gheorghe, competenţa teritorială revenind Tribunalului Covasna.

Instanţa, faţă de excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova invocată de reclamant, a constatat că, potrivit art. 269, alin. (2) Codul muncii "(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

În cazul de faţă, reclamantul este un sindicat, persoană juridică care este mandatată de membrii săi pentru a formula o cerere de chemare în judecată.

Tribunalul a reţinut că Decizia RIL Nr. 1/2013 a ICCJ statuează, astfel:" Organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. Instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a prezentei cauzei revine Tribunalului Covasna.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Covasna, secţia Civilă, Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurărilor sociale, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui conflict de muncă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă revine tribunalului în a cărui rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziţii imperative, conform legislaţiei în vigoare la data sesizării instanţei.

Prin Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii legiuitorul a stabilit, cu valoare imperativă, care este criteriul obiectiv în raport de care se stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a conflictelor de muncă, şi anume domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, locul de muncă al reclamantului, criteriul impus de legiuitor fiind unul obiectiv şi limitativ.

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii: a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; c) sindicatele şi patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis părţile, obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, instanţa care soluţionează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispoziţiilor legale.

Se observă că, în speţă, acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv Sindicatul Sanitas Covasna, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată, conform înscrisurilor dosarului, a fost formulată în baza mandatului dat de reclamanţi în calitate de membri de sindicat, are aplicată ştampila sindicatului şi este semnată de preşedintele acestuia, respectiv domnul F..

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Prin urmare, raportat la cererea de chemare în judecată, Sindicatul Sanitas Covasna este reclamant în litigiul pendinte.

De asemenea, se reţine că prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor este instanţa de la sediul sindicatului reclamant.

Or, în condiţiile în care în analiza competenţei instanţa trebuie să se limiteze la elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum le-a înţeles reclamantul, raportat la limitele învestirii, competenţa teritorială de soluţionare a prezentului conflict de muncă se determină în funcţie de sediul sindicatului reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, ţinând cont şi de cele reţinute prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, sediul sindicatului reclamant se află în localitatea Sfântu Gheorghe. Dată fiind importanţa acestui element de identificare, faţă de caracterul competenţei teritoriale în materia conflictelor de muncă, ce este reglementată prin norme imperative, Înalta Curte reţine că soluţionarea cauzei este de competenţa teritorială a Tribunalului Covasna, în circumscripţia căruia se află sediul sindicatului reclamant.

Aşa fiind, pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia Civilă, Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurărilor sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia Civilă - Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurărilor sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2024.