Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 8/2024 AI generated

Exclusion of cassation review in public procurement contract disputes under Law No. 101/2016

Case Number Decizia nr. 8/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by a private company against the Court of Appeal’s decision upholding the first-instance dismissal of its claim, thereby rendering the appellate ruling final and binding. The dispute involved a request for payment of the contract value and contractual accessories arising from a public procurement contract for IT services concluded under Law No. 101/2016, which the appellant argued was wrongly subject to ordinary civil jurisdiction. The decisive legal basis for the rejection was the specific statutory regime governing litigation concerning the execution of administrative contracts, including public procurement agreements; under Article 53(11) of Law No. 101/2016 and Article 483(2) of the Civil Procedure Code, such disputes are subject to a limited appellate process (appeal only) and are explicitly excluded from cassation review, meaning the appellate decision could not be challenged further through ordinary appeal channels.

Legislator headnote

AI generated

art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, art. 969 C. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 27 C. proc. civ; Exclusion of cassation review in public procurement contract disputes under Law No. 101/2016: În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 34/2006, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 şi art. 969 C. civ.

Keywords

AI generated
exclusion from procurement procedure public procurement contract cassation review Civil Procedure Code company agreement administrative dismissal

Cited Legislation

AI generated
art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016
34/2006, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 şi art.
art. 969 C. civ
98/2016 şi art. 969 C. civ.
art. 499 C. proc. civ
Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C.
art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016
În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.
art. 27 C. proc. civ
Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 24 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 24.11.2021 pe rolul Judecătoriei Timişoara – secţia I Civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 14.241,25 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor şi accesoriilor contractuale calculate până la data plăţii integrale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 34/2006, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 şi art. 969 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3334 din 23.02.2022, Judecătoria Timişoara – secţia I Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş, secţia Civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07 iunie 2022, care prin sentinţa civilă nr. 536 din 06.10.2022 a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Săcălaz.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantă A. S.R.L. solicitând, în principal, anularea în parte a sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, având în vedere că instanţa a soluţionat cauza cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinţei apelate şi, cu respectarea autorităţii de lucru judecat, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 120/A din 1 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul promovat de reclamantă.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecinţa admiterii apelului, respectiv a cererii de chemare în judecată şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În 24 iulie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Săcălaz, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în data de 29 mai 2023.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite potrivit serviciilor prestate în baza contractului de achiziţie publică pentru servicii de cercetare, dezvoltare şi implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreţinere resurse logice de tehnologia informaţiei nr. 8907/17.09.2009, precum şi a accesoriilor contractuale calculate până la data plăţii integrale, contract încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Înalta Curte constată că prima instanţă, Tribunalul Timiş – secţia a II-a Civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenţei, pronunţată de Judecătoria Timişoara, care a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 faţă de obiectul cererii deduse judecăţii.

Prin urmare, instanţa supremă constată că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, o formă de contract administrativ, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 24 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează şi contractele de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Înalta Curte subliniază că nu are posibilitatea de a considera ca fiind admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 120/A din 1 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 120/A din 1 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.