Competent court for international road transport damages: binding jurisdiction clause between claimant and forwarder versus alternative CMR Convention venue.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele LA B. S.R.L. şi C. S.R.L. pentru a se dispune obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 61.828, 30 euro actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul cauzat, constând în contravaloarea mărfii lipsă în urma transportului efectuat de către C. S.R.L., precum şi la plata sumei de 67.194,94 RON, reprezentând dobânda legală calculată începând cu data producerii incidentului survenit şi data formulării acţiunii şi în continuare până la achitarea integrală a sumelor datorate.

Prin sentinţa nr. 144/Fciv din 1 noiembrie 2023, Tribunalul Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâta C. S.R.L. prin întâmpinare şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, competenţa aparţine instanţei locului de plecare sau de sosire, iar dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Convenţie, aplicabile transporturilor supuse convenţiei C.M.R. semnată la Geneva la data de 19.05.1956, dispun în sensul că pentru toate litigiile decurgând din transporturile supuse convenţiei, reclamantul poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala sau agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat sau este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

În speţă, avându-se în vedere că din cuprinsul scrisorilor de trăsură rezultă existenţa unui acord asupra instanţei competente care să soluţioneze litigiile ce decurg din contractul de transport, tribunalul şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba Iulia.

Urmare a declinării competenţei de soluţionare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 3/COM/2024 din 13 februarie 2024, Tribunalul Alba – secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta LA B. S.R.L. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din cuprinsul scrisorilor de trăsură rezultă existenţa unui acord asupra instanţei competente care să soluţioneze litigiile ce decurg din contractul de transport, anume Tribunalul Alba, însă, scrisorile de trăsură sunt însuşite strict de cele două pârâte, iar nu şi de reclamantă.

Aşadar, clauza contractuală în discuţie nu poate fi opusă reclamantei.

A mai arătat instanţa că art. 31 din Convenţia C.M.R. stabileşte o competenţă teritorială alternativă, la alegerea reclamantei, ce reiese din chiar textul în discuţie: "Pentru toate litigiile decurgând din transporturile supuse prezentei convenţii, reclamantul poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia: a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie".

Instanţa a reţinut că reclamanta a sesizat Tribunalul Brăila în baza clauzei contractuale cuprinse în contractul de transport încheiat cu pârâta LA B. S.R.L., iar pe de altă parte ca instanţă de la sediul acestei pârâte.

Astfel, la data de 13.05.2021, între reclamanta A. S.R.L. şi pârâta LA B. S.R.L. s-a încheiat contractul de expediţie nr. B6694. Totodată, la aceeaşi dată, s-a încheiat contractul de transport nr. B6694 între pârâta LA B. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L. în vederea efectuării transportului de către aceasta.

Contractul de transport a fost încheiat de reclamantă cu pârâta LA B. S.R.L. care are sediul social în Brăila, iar potrivit art. 4, respectiv art. 32 din contractul comandă de transport nr. B6694 din data de 13.05.2021, reiese faptul că există un acord între reclamantă şi pârâta LA B. S.R.L. asupra instanţei competente care să soluţioneze litigiile ce decurg din contracte - comanda de expediţie şi comanda de transport, Tribunalul Brăila.

Aşa că, Tribunalul Brăila este competent teritorial să soluţioneze cauza, întrucât reclamanta a ales să se adreseze acestui tribunal ca instanţă competentă teritorial, atât pentru că era instanţa desemnată de comun acord, prin contracte de către reclamantă şi pârâta căreia i-a încredinţat comanda de transport - LA B. S.R.L., cât şi pentru că era instanţa de la sediul pârâtei, în sensul art. 31 din Convenţia C.M.R.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Raportul juridic dintre părţi are la bază un contract de transport internaţional de mărfuri.

Conform art. 31 alin. (1) din Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva, pentru toate litigiile decurgând din transporturile supuse convenţiei, reclamantul poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala sau agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat sau este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie.

Potrivit art. 1.071 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa (...)".

De asemenea, potrivit art. 1.072 C. proc. civ., când instanţele române sunt competente, competenţa se determină conform regulilor din C. proc. civ. şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reţine că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ., iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantei.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Înalta Curte reţine că la data de 13.05.2021 între reclamanta A. S.R.L. şi pârâta LA B. S.R.L. s-a încheiat comanda de transport rutier nr. B6694, iar între pârâta LA B. S.R.L. şi pârâta C. S.R.L. a intervenit contractul de transport nr. B6694, în vederea efectuării transportului de către aceasta din urmă.

Potrivit dispoziţiilor contractuale - comanda de expediţie (art. 4) şi comanda de transport (art. 32) - litigiile dintre părţi vor fi soluţionate de instanţa competentă de la sediul societăţii LA B. S.R.L., care este în Brăila.

Se impune a se mai arăta că, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

În speţă, reclamanta şi-a exprimat opţiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Brăila, în raport de dispoziţiile contractuale mai sus arătate, cu respectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2024.