Territorial competence for salary claims by judicial clerks under Article 127 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu–Secţia I civilă, la data de 25 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, J., K., L., M., N., O., P., Q., R., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, S., T., U., V., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, W., X., Y., Z., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel, AA., BB., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, incluzând sporurile şi indemnizaţiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38, alin. (6),1, din Legea 153/2017, reprezentând diferenţa dintre venitul lunar la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON şi venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 şi până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând să fie actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective;

2. obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 38, alin. (61) din Legea 153/2017, art. 268, art. 166, alin. (4), din Legea nr. 53/2003, raportat la art. 1535 din C. civ. şi la art. 29, 30 şi 195 C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 325/2023 din 03 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu–Secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Argeş.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece norma de competenţă este de strictă interpretare şi se aplică numai personalului instanţelor sau parchetelor care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza în prima instanţă, în apel sau recurs, prin urmare, considerând că dispoziţiile legale evocate nu se aplică grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii.

În continuare, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi, faţă de domiciliul reclamanţilor, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

2.2) La data de 09 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 4007/2023 din 19 octombrie 2023, în temeiul art. 131 şi art. 133 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, cererea de chemare în judecată nefiind introdusă doar de reclamanţi care au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, ci şi de grefieri care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor obligatorii instituite de art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., cu trimitere la Decizia R.I.L. nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel, Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, dar şi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

Se mai reţine, totodată, că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" iar conform art. 127 alin. (1) din acelaşi cod "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul este nu numai judecător, dar şi grefier, şi îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa ierarhic superioară celei competente să soluţioneze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

În cauză, se constată că reclamanţii sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung-Muscel şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, dar şi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi, în raport de domiciliul acestora, competenţa teritorială ar aparţine Tribunalului Argeş, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. în stabilirea competenţei teritoriale, în acord şi cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii menţionat.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe ierarhic inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanţa va putea invoca şi din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Sibiu, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Argeş (instanţă competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, în considerarea argumentelor expuse şi în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că Tribunalul Sibiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.