Competence to sue a court of law: exclusive plaintiff's option to select an adjacent appellate circuit under Art. 127(2), (21) CPC

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia I civilă, la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi a dobânzii legale aferente, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să asigure în bugetul instanţei suma necesară achitării obligaţiilor ce se vor stabili.

În motivare, reclamantul a arătat că a desfăşurat activitatea în calitate de magistrat (judecător) în cadrul Tribunalului Gorj, începând cu luna noiembrie 1995, până la data eliberării din funcţia de judecător, prin pensionare, conform Decretului nr. 579 din 04.05.2021 al Preşedintelui României.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 471 din 06 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul este pensionar, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia".

Prin urmare, s-a reţinut că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, respectiv art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel că, faţă de domiciliul reclamantului din mun. Tg-Jiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

2.2) La data de 20 iunie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj–Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa nr. 1073/2023 din 26 octombrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Timiş este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora competenţa de soluţionare a litigiului ar reveni Tribunalului Gorj, dar şi faptul că, raportat la calitatea de parte a instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (21) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, neavând dreptul de a cenzura opţiunea părţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantul, în calitate de judecător pensionar, a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, care, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acţiunii, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, raportat la domiciliul reclamantului, precum şi opţiunea acestuia din urmă privind instanţa sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în aceeaşi formă: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamantul a formulat acţiunea împotriva Tribunalului Gorj, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor legale din materia asigurărilor sociale, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamantul avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce acesta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că, în acord cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamantul a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Gorj, pârât în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Timiş, instanţă devenită competentă să soluţioneze această cauză.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Timiş este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.