Competence for objection to enforcement lies with the court that authorized execution, not the debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina–Secţia civilă, la data de 09 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., contestaţie la executare împotriva executării silite şi a tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. C., în dosarul de executare nr. 427/2020, solicitând anularea următoarelor acte de executare silită: somaţia din 22.11.2022 de achitare a sumei de 12.587,13 RON; încheierea din 22.11.2022 de actualizare creanţă; încheierea nr. 2 din 22.11.2022 de stabilire a cheltuielilor de executarea silită şi a tuturor actelor de executare silită subsecvente somaţiei din 22.11.2022; întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea sumelor poprite ce depăşesc creanţa (suma totală compusă din debitul principal, penalităţile de întârziere şi cheltuielile de executare silită) şi restituirea taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa nr. 1959 din 04 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Slatina–Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestatoare prin completarea la contestaţia la executare formulată şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut prevederile art. 666 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 651 C. proc. civ., precum şi faptul că, la data iniţierii executării silite (14.09.2020), domiciliul debitoarei contestatoare era în Municipiul Bucureşti sector 2, apreciind astfel că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, şi nu Judecătoria Slatina.

2.2) La data de 19 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 10730 din 11 octombrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Judecătoria Slatina este competentă teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum şi considerentele expuse în paragrafele 70, 71 şi 73 ale Deciziei nr. 20/2021 a I. C. civ..J.

Chiar dacă decizia pronunţată în recurs în interesul legii are ca punct de plecare situaţia unui titlu executoriu cu pluralitate de debitori, câtă vreme instanţa supremă a făcut în considerente aprecieri general valabile cu privire imposibilitatea unei reaprecieri a instanţei de executare ulterior soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, a considerat că aceste considerente citate dezleagă o problemă de drept care are aplicabilitate şi în litigiul de faţă şi este, deci, obligatorie pentru instanţă, în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Litigiul de faţă are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

În acelaşi timp, art. 615 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel . . . . . . . . . .Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În prezenta cauză, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanţa de executare şi, subsecvent, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine ca fiind relevante pentru soluţionarea conflictului ivit, cele statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., care a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chiar dacă decizia pronunţată în recurs în interesul legii are ca premisă un titlu executoriu cu pluralitate de debitori, considerentele acesteia sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă.

Astfel, s-a reţinut în cuprinsul deciziei că, "deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite . . . . . . . . . .din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare formulată, prezintă aşadar relevanţă judecătoria care a încuviinţat executarea silită ce face obiectul contestaţiei, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a I. C. civ..J. – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, greşit reţinându-se de către prima instanţă de declinare criteriul competenţei după domiciliul contestatoarei.

Or, în speţă, cererea de executare silită formulată de petentul B.E.J. C., pentru creditoarea intimată în prezenta cauză, împotriva debitoarei contestatoare în cauză a fost încuviinţată de către Judecătoria Slatina, prin încheierea din data de 14.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.