Jurisdiction over pensioned clerk's indemnity claim set to Caraș-Severin Tribunal despite its party status.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin – secţia I civilă, la data de 06 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, solicitând obligarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, republicată, la calcularea şi plata indemnizaţiei egale cu 3 salarii de bază de încadrare brute, precum şi a dobânzii legale aferente şi a ratei inflaţiei, de la data naşterii dreptului, 06 februarie 2020, până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că a desfăşurat activitate în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Caransebeş, până la data eliberării din funcţie, prin pensionare, invocând, în drept, prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, republicată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 344 din 24 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă, Complet specializat conflicte de muncă şi de asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bihor.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă, determinată de calitatea părţii, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei şi, cum Tribunalul Caraş-Severin are calitatea de pârât în cauză, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Caraş-Severin, respectiv în favoarea Tribunalului Bihor.

2.2) La data de 16 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor–Secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 1048/LM/2023 din 14 noiembrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Caraş-Severin este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză are calitatea de pârât Tribunalul Caraş-Severin şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi art. 127 alin. (21) C. proc. civ., reclamanta avea dreptul de a opta între a introduce cererea la Tribunalul Caraş-Severin sau la un alt tribunal dintr-o curte învecinată curţii de apel de care aparţine acest tribunal, respectiv Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia sau Curtea de Apel Craiova.

Or, reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Caraş-Severin, această instanţă devenind competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura opţiunea părţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamanta, în calitate de grefier pensionar, a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, rep.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Caraş-Severin, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acţiunii, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, raportat la domiciliul reclamantei, precum şi opţiunea acesteia din urmă privind instanţa sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Rezultă aşadar că reclamantul are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea chiar la instanţa competentă să soluţioneze litigiul potrivit normelor generale, aceasta a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

În cauză, reclamanta a formulat acţiunea împotriva Tribunalului Caraş-Severin, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor din materia asigurărilor sociale, competenţa să soluţioneze cauza, astfel încât, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În virtutea dreptului de opţiune de care se bucură, reclamanta a ales să sesizeze cu acţiunea de chemare în judecată însăşi instanţa pârâtă, care a devenit astfel competentă teritorial să soluţioneze litigiul.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Caraş - Severin este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş- Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2024.