Creditor’s tax-claim appeal against waiver-related bankruptcy annulment quashed as groundless; appellate decision upheld, costs awarded to debtor.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa – Năsăud la 17 decembrie 2015, sub nr. x/2015, debitoarea A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 66 din Legea nr. 85/2014, să se dispună deschiderea procedurii generale a insolvenţei, cu motivarea că înregistrează datorii a căror scadenţă a depăşit termenul de 60 de zile şi insolvenţa este iminentă. Totodată, a precizat că mai există o cerere de insolvenţă a unui creditor introdusă în dosarul nr. x/2015, precum şi furnizori ale căror datorii au depăşit termenul de 60 de zile de la data scadenţei.

Prin încheierea civilă nr. 1040/2015 din 23 decembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de debitoarea A. S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L.; a dispus conexarea la prezentul dosar a cererii creditorului B. S.R.L., înregistrată în dosarul nr. x/2015 pe care instanţa a calificat-o declaraţie de creanţă; a desemnat administrator judiciar provizoriu pe Cabinet Individual de Insolvenţă C..

Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2017 în dosarul de insolvenţă nr. x/2015 privind debitoarea A. S.R.L., petenta D. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoare, deoarece deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile în cuantum de 50.366 RON, să constate faptul că debitoarea se află în încetare de plăţi şi nu mai poate face faţă obligaţiilor sale comerciale, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 172/2017 din 31 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a D. S.R.L., ridicată din oficiu, de a solicita intrarea debitoarei în procedura falimentului; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea D. S.R.L. pentru deschiderea procedurii falimentului debitoarei A. S.R.L.; a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea A. S.R.L., prin administrator special şi aprobat de adunarea creditorilor.

La data de 09.09.2022, creditoarea D. S.R.L. a formulat cerere de deschidere a procedurii de faliment în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, arătând că deţine faţă de debitoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în valoare de 306.605 RON, reprezentând suma încasată necuvenit în valoare de 300.000 RON şi 6.605 RON cheltuieli de judecată, creanţa fiind recunoscută printr-un titlu executoriu definitiv/sentinţa civilă nr. 372/2018 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 306/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 432/2022 din 18 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de suspendare a soluţionării cererii de intrare în faliment; a respins cererile de prorogare a discutării cererii de intrare în faliment; a admis cererea creditoarei D. S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar şi, în consecinţă, în temeiul art. 145 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014, a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei A. S.R.L., prin procedura generală; în temeiul art. 145 alin. (2) din lege, a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe C.I.I. C.; a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare a acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii falimentului formulată de D. S.R.L., suspendarea executării sentinţei apelate nr. 432/18.11.2022, până la soluţionarea apelului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a solicitat respingerea apelului ca nefondat, precum şi respingerea cererii de suspendare formulată împotriva sentinţei civile nr. 432/18.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

La 4 mai 2023, intimata D. S.R.L., prin lichidator judiciar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat a se lua act, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., de renunţarea acesteia la judecata cererii de deschidere a procedurii falimentului faţă de A. S.R.L. şi, în consecinţă, în temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., să se dispună anularea în tot a sentinţei atacate.

De asemenea, a solicitat a se lua act de nota transmisă de administratorul judiciar al societăţii A. S.R.L. prin care i se comunică faptul că nu va solicita cheltuieli de judecată în cazul renunţării intimatei la judecata cererii de deschidere a procedurii falimentului.

Totodată, a menţionat că A. S.R.L. a achitat întreaga creanţă deţinută de D. S.R.L. faţă de aceasta, între cele două părţi fiind stins, în acel moment, orice litigiu.

Prin decizia civilă nr. 274/2023 din 15 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de A. S.R.L., prin lichidator judiciar, împotriva sentinţei civile nr. 432 pronunţată la data de 18.11.2022 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud; a luat act de renunţarea de către creditorul S.C. D. S.R.L. la judecata cererii de deschidere a procedurii falimentului faţă de societatea debitoare A. S.R.L. şi, în consecinţă, a anulat sentinţa civilă nr. 432/18.11.2022 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2015; a respins cererea de aplicare a amenzii intimatei A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 432/18.11.2022 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, creditoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate (nr. 274/2023 din 15 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă) şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea atacată.

În motivare, evocând dispozitivul sentinţei civile nr. 432/18.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, recurenta a menţionat că a depus cererea de admitere a creanţei nr. x/08.03.2023 la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, solicitând înscrierea pe tabelul creditorilor societăţii debitoare cu suma de 507.396 RON, creanţa nefiind acceptată la masa credală potrivit notificării nr. x/10.03.2023 emisă de către C.I.I. C..

De asemenea, a mai precizat că decizia de impunere nr. x/25.08.2015 a fost contestată pe calea procedurii administrative prealabile soluţionată de Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul D.G.R.F.P. Cluj-Napoca în sensul respingerii cererii de anulare a acestei decizii de impunere, iar împotriva respectivei decizii, A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar C.I.I. C., a introdus acţiune în contencios administrativ şi fiscal (ce face obiectul dosarului nr. x/2016), solicitând instanţei anularea deciziei de impunere nr. x/25.08.2015.

Totodată, a mai precizat că, până la termenul de judecată din 17.02.2017, reclamanta A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar C.I.I. C., a depus la dosarul nr. x/2016 o cerere de renunţare la judecată în condiţiile art. 406 C. proc. civ., de care instanţa a luat act prin sentinţa civilă nr. 157/17.02.2017, menţionând că renunţarea la judecată s-a făcut invocând lipsa de interes în condiţiile în care exista o hotărâre definitivă de înlăturare a părţii din creanţă care face obiectul contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor, reclamanta mizând pe o poziţie procesuală mai favorabilă în condiţiile în care nu exista o soluţie pe fond pronunţată în dosarul nr. x/2016 având ca obiect anularea actului de control, în speţă, decizia nr. 281/25.08.2015.

De asemenea, a mai precizat că A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud şi-a exprimat acordul cu privire la cererea de renunţare la judecată în dosarul nr. x/2016, apreciind renunţarea ca pe o recunoaştere a legalităţii şi realităţii actului de control/decizia nr. 281/25.08.2015.

În continuare, autoarea prezentului demers judiciar a precizat că, după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 157/17.02.2017, lichidatorul nu a înţeles să înscrie creanţa care face obiectul contestaţiei, în cuantum de 453.909 RON, în tabelul definitiv al creanţelor, pe motiv că există o sentinţă definitivă în dosarul nr. x/2015 care are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte cuantumul creanţei care se admite la masa credală, recurentei A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud fiindu-i înscrisă creanţa doar parţial, în sumă de 89.460 RON.

În acest context, autoarea prezentului demers judiciar a subliniat că neacceptarea integrală a creanţei la masa credală a fost motivată prin aceea că decizia de impunere, prin care s-au stabilit sume suplimentare de plată de către Activitatea de Inspecţie Fiscală, în cuantum de 453.909 RON, a fost contestată, nefiind încă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

A mai arătat că respectiva cauză a format obiectul dosarului nr. x/2016, iar după intrarea în dezbaterea fondului cauzei, A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., a înţeles să renunţe la judecată, urmărind, în fapt, acelaşi lucru, respectiv, crearea unei situaţii mai favorabile societăţii debitoare prin neacceptarea la masa credală a sumei de 453.909 RON stabilită prin decizia de impunere nr. x/25.08.2015, defavorizând creditorul bugetar în evidenţa căruia figurează atât creanţa înscrisă la masa credală, cât şi creanţa stabilită suplimentar de către Activitatea de Inspecţie Fiscală.

Faţă de cele mai sus arătate, recurenta a subliniat că, în aceste condiţii, nu poate intra în discuţie că decizia de impunere nr. x/25.08.2015 nu este legală, iar sumele stabilite suplimentar nu sunt reale, întrucât decizia de impunere nu a fost anulată prin sentinţa nr. 157/17.02.2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2016, dosar în care reclamanta a renunţat la judecată.

Totodată, a precizat că însăşi sentinţa civilă nr. 157/17.02.2017 reprezintă titlul hotărâtor şi necunoscut până la momentul rămânerii definitive a sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2015 prin care a fost soluţionată contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei A. S.R.L., care justifica, fără echivoc, admiterea contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor, cu consecinţa înscrierii creanţei, în cuantum de 453.909 RON stabilită prin decizia de impunere nr. x/25.08.2015, la masa credală, de către administratorul judiciar C.I.I. C..

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ.

La 27 iulie 2023, intimata-debitoare A. S.R.L. – în reorganizare judiciară, reprezentată legal prin administrator judiciar C.I.I. C., administrator special E. şi convenţional, prin avocat, cu delegaţie anexată, a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii pentru nedepunerea recursului la instanţa a cărei hotărâre se atacă (arătând că recursul a fost depus la Tribunalul Bistriţa-Năsăud în loc de Curtea de Apel Cluj), raportat la prevederile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., dar şi pentru nemotivarea acestuia, raportat la art. 489 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat. Totodată, a solicitat constatarea abuzului de drept procesual al recurentei A.J.F.P. şi obligarea acesteia la plata unei amenzi, respectiv la maximul amenzii prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul art. 12 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., raportat la art. 187 alin. (1) pct. 1, lit. a) C. proc. civ. cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cale de atac constând în onorariu avocaţial şi, după caz, şi cheltuieli de deplasare.

La 22 august 2023, recurenta a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare, precum şi apărările formulate pe fondul cauzei, ca neîntemeiate, reiterând solicitarea de admitere a recursului astfel cum a fost formulat şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel care a pronunţat hotărârea atacată cu recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut nulitatea recursului, iar prin încheierea din 23 ianuarie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea au posibilitatea de a depune punct de vedere.

Faţă de raportul comunicat, la 14 februarie 2024, intimata-debitoare A. S.R.L. prin administrator E. şi prin reprezentant convenţional/avocat a depus la dosar note scrise prin care a arătat că achiesează la concluziile raportului, sens în care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru lipsa de motivare. Totodată, a solicitat şi constatarea abuzului de drept procesual al recurentei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, prin A.J.F.P. Bistriţa-Năsăud, sens în care a solicitat şi obligarea acesteia la plata unei amenzi, în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul art. 12 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. raportat la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din acelaşi cod, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial, în sumă de 2500 RON, sens în care a ataşat dovezi.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte urmează a anula recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

De asemenea, se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs,…", iar, potrivit art. 489 alin. (1) teza I C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, …".

Exceptând situaţia în care instanţa, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, invocă, din oficiu, un motiv de casare care este de ordine publică, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reţine că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, instanţa de recurs având obligaţia de a verifica dacă motivul/motivele invocate prin cererea de recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că, spre deosebire de calea de atac devolutivă a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar criticile formulate să fie apte de a fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea faptului că recursul este o cale de atac extraordinară, autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, chiar dacă nu a fost indicat un anume motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere că, prin decizia recurată, instanţa a luat act de renunţarea de către creditoarea D. S.R.L. la judecata cererii de deschidere a procedurii falimentului faţă de societatea debitoare A. S.R.L., anulând, în consecinţă, sentinţa civilă nr. 432/18.11.2022 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2015, recurenta trebuia să dezvolte critici de nelegalitate în raport de considerentele deciziei recurate, conform cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Or, în motivarea demersului său judiciar, recurenta s-a limitat la a evoca soluţia pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2015, reiterând susţinerile formulate în întâmpinarea depusă în apelul declarat de debitoarea-apelantă A. S.R.L., fără a formula nicio critică faţă de hotărârea recurată, nearătând, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei instanţei de apel, pronunţată în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa unor critici de nelegalitate care să vizeze înseşi considerentele deciziei recurate, instanţa de recurs nu poate proceda la verificarea legalităţii deciziei recurate, substituindu-se recurentei în demersul său judiciar, aşa-zisele critici formulate fiind complet străine de considerentele deciziei atacate.

În concluzie, nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 486 alin. (1) lit. d) raportat art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD împotriva deciziei civile nr. 274/2023 din 15 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Cu privire la cererea intimatei-debitoare A. S.R.L., de obligare a recurentei ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte constată că intimata-debitoare, reprezentată de avocat cu împuternicire aflată la dosar recurs, a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, în sumă de 2500 RON, conform facturii nr. x din 27.07.2023 şi a extrasului de cont aflate la fila x (faţă-verso) din dosar.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-creditoare ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON către intimata A. S.R.L.

Cât priveşte solicitarea de aplicare a unei amenzi judiciare pentru fapta prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., formulată de intimata A. S.R.L. atât prin întâmpinare, cât şi prin notele scrise, Înalta Curte reţine că nu este suficient ca o cerere pentru exercitarea căii de atac să fie respinsă, ci trebuie să fie introdusă cu rea-credinţă, adică, să existe elementul subiectiv dedus din atitudinea ilicită a titularului cererii formulate.

În speţă, nu poate fi reţinută reaua-credinţă în formularea recursului, atâta timp cât timp autoarea acesteia nu a făcut decât să uzeze de un mecanism procedural reglementat de lege, iar intimata nu a dovedit că autoarea prezentului demers judiciar ar fi urmărit un alt scop decât acela de a obţine casarea hotărârii atacate, aşa cum, de altfel, a şi solicitat în mod expres.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD împotriva deciziei civile nr. 274/2023 din 15 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

Obligă recurenta-creditoare ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 RON către intimata A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.