Eligibility for displacement benefits under Law 189/2000 based on refugee status from the 1940 Cadrilater cession
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Pension House, thereby upholding the lower court's decision which annulled the administrative decision denying benefits and ordered the issuance of a new determination recognizing the plaintiff's status. The dispute concerned the validity of a pension authority's refusal to grant benefits under Law No. 189/2000, with the claimant arguing that the administrative body failed to properly assess evidence proving that his family had been displaced from the Cadrilater region to Constanța on September 12, 1940, following the ceding of the territory to Bulgaria. The court found the appeal unfounded, ruling that the plaintiff qualified as a "refugee" under Article 1(c) of Ordinance No. 105/1999 and its implementing norms, which assimilate those expelled or displaced to other localities as a result of bilateral population exchange treaties to the category of persons who suffered persecutions on ethnic grounds between September 6, 1940, and March 6, 1945, as established by witness testimony and official population records from the mixed Romanian-Bulgarian commission.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for displacement benefits under Law 189/2000 based on refugee status from the 1940 Cadrilater cession: The dispute concerned the validity of a pension authority's refusal to grant benefits under Law No. 189/2000, with the claimant arguing that the administrative body failed to properly assess evidence proving that his family had been displaced from the Cadrilater region to Constanța on September 12, 1940, following the ceding of the territory to Bulgaria. The court found the appeal unfounded, ruling that the plaintiff qualified as a "refugee" under Article 1(c) of Ordinance No. 105/1999 and its implementing norms, which assimilate those expelled or displaced to other localities as a result of bilateral population exchange treaties to the category of persons who suffered persecutions on ethnic grounds between September 6, 1940, and March 6, 1945, as established by witness testimony and official population records from the mixed Romanian-Bulgarian commission.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 mai 2004, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11872/11428 din 19 aprilie 2004.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a analizat atent actele depuse în susținerea cererii privind acordarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, din care rezultă că familia sa s-a refugiat din Cadrilater, la data de 12 septembrie 1940.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în condițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și să constate că perioada 12 septembrie 1940 - 6 martie 1945 se încadrează în prevederile legii.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat la data de 12 septembrie 1940, din localitatea Bazargic, în Constanța - România, în urma cedării Cadrilaterului, către Bulgaria, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut că instanța a greșit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la dosarul comisiei care a emis hotărârea contestată, nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că „a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Situația de refugiat a reclamantului a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P.G. și V.C., copia certificatului de naștere și copia-extras din tabelul cu situația populației și gospodăriilor din orașul Bazargic, întocmit de comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populație din anul 1940.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.