Territorial jurisdiction for trade union federation litigation: competence determined by federation seat rather than affiliated union seat

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, în numele membrilor de sindicat persoane fizice A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., B., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., în contradictoriu cu pârâtele Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA şi Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA Direcţia Silvică Harghita, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtei RNP-Romsilva - Direcţia Silvică Harghita la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

- obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La 03.01.2023, reclamanta a depus o cerere adiţională, prin care a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, precum şi note scrise.

Prin sentinţa civilă nr. 1051 din 27 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia necompetenţei generale a instanţei; a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta FEDERAŢIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ SILVA, cu sediul în Bucureşti, în numele şi pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – Direcţia Silvică Harghita, în favoarea Tribunalului Harghita, jud. Harghita.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Liber UUUUU. Harghita, Grupa sindicală Direcţia Silvică Harghita, Grupa sindicală Ocolul Silvic Borsec, Grupa sindicală Ocolul Silvic Homorod, Grupa sindicală Ocolul Silvic Miercurea Ciuc, Grupa sindicală Ocolul Silvic Topliţa, Grupa sindicală Ocolul Silvic Tulgheş, afiliat la Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

Totodată, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea 62/2011, federaţia sindicală reprezintă o formă de asociere a organizaţiilor sindicale, membrii acesteia fiind sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federaţiei. Astfel, reclamanţii - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acţiunea de faţă, nu au calitatea de membri ai Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură "Silva", ci ai sindicatului afiliat la federaţie, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în faţa instanţelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, în accepţiunea primei instanţe de conflict, împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiunea de faţă au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti, nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale.

În continuare, instanţa a mai reţinut că, potrivit deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Aşadar, în accepţiunea primei instanţe de conflict, în cazul stabilirii calităţii procesuale active în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală - respectiv sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă, în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că relevante în cauza de faţă sunt următoarele considerente ale deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii: "Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale".

Totodată, evocând dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acţiunii), "Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale", prima instanţă de conflict a reţinut că, printre membrii federaţiei reclamante se numără şi Sindicatul Liber "UUUUU." Harghita, ce are sediul în Miercurea Ciuc, jud. Harghita (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajaţi în cadrul pârâtelor), astfel încât, prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţiei), se asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Reţinând, aşadar, că decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie şi faţă de împrejurarea că sediul sindicatului este în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita – secţia Civilă la 5 aprilie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1141 din 29 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Harghita, invocată de către pârâţii REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA şi DIRECŢIA SILVICĂ HARGHITA şi, în consecinţă, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII- a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a dispus suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului în vederea soluţionării conflictului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanţă de conflict a reţinut că acţiunea se încadrează în sfera jurisdicţiei muncii, după cum este definită de altfel această instituţie la art. 266 din Codul muncii şi că, prin Decizia nr. 1769 din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, în soluţionarea unui conflict de competenţă similar, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 26 februarie 2024, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect stabilirea corectă a încadrării salariaţilor având calitatea de personal silvic, în condiţii speciale de muncă, urmată de încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă şi plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, acţiunea fiind formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Liber UUUUU. Harghita, Grupa sindicală Direcţia Silvică Harghita, Grupa sindicală Ocolul Silvic Borsec, Grupa sindicală Ocolul Silvic Homorod, Grupa sindicală Ocolul Silvic Miercurea Ciuc, Grupa sindicală Ocolul Silvic Topliţa, Grupa sindicală Ocolul Silvic Tulgheş, afiliat la Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (act normativ în vigoare la data introducerii acţiunii) şi statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte urmează a avea în vedere că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menţionat că, în înţelesul Legii dialogului social nr. 62/2011 (art. 1 lit. u), organizaţia sindicală reprezintă "denumirea generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţia naţională, în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum şi în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi", iar, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din acelaşi act normativ (Legea nr. 62/2011), în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă şi în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cum, în înţelesul Legii dialogului social nr. 62/2011, organizaţia sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală, în condiţiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizaţiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înfiinţare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) priveşte oricare organizaţie sindicală care introduce o acţiune în justiţie în numele şi pentru membrii unui sindicat şi care, astfel, dobândeşte calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speţă, ceea ce prezintă relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale nu este sindicatul de care aparţin membrii în numele cărora s-a introdus o acţiune, ci organizaţia sindicală reclamantă, indiferent că este vorba de sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală care acţionează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, şi interpretarea instanţei supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Aşadar, în interpretarea dată, instanţa supremă nu a statuat în sensul că se va ţine seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanţe, ci interpretarea vizează însăşi calitatea de reclamant în care acţionează organizaţia sindicală, urmând ca, în stabilirea competenţei teritoriale, să se ţină cont de sediul respectivei organizaţii sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală.

Totodată, se cuvine evidenţiat faptul că doar sindicatul are membri afiliaţi, în timp ce, potrivit art. 41 din Legea nr. 62/2011, federaţiile şi confederaţiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federaţiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, toate aceste organizaţii sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi, astfel încât, în litigiul pendinte, şi federaţia sindicală reclamantă are aceleaşi drepturi ca şi sindicatele ce fac parte din respectiva federaţie, putând acţiona deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor şi intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federaţie.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că sediul reclamantei Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.