Non-exercisable recourse in administrative contract disputes under Law 101/2016: Finality of appellate decisions and legality of appeal routes

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 24.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019, obligarea Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa la plata sumei de 42.419 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală în sumă de 3702,50 RON, calculată de la data de 15.03.2020 până la introducerea acţiunii şi pe viitor, până la data plăţii efective, sume actualizate cu rata indicelui de inflaţie de la data de 15.03.2020 la zi, în sumă de 821 RON şi pe viitor, până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în titlul executoriu şi obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019 şi art. 1522 din C. civ.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 09.06.2021, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că nu mai pretinde obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON şi pentru viitor, ci doar pentru perioada 16.03.2020-23.07.2020.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 22.09.2021, reclamantul a renunţat la judecata capătului 1 de cerere vizând obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 3927 din 3 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, invocată prin întâmpinare de pârâta A.N.S.V.S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa cauza a fost înregistrată la 14.12.2021, sub nr. x/2021.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 24.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute la art. IV din Legea 236/2019, obligarea Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa la plata sumei de 42.419 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală, în sumă de 3702,50 RON, calculată de la data de 15.03.2020 până la introducerea acţiunii şi pe viitor, până la data plăţii efective, sume actualizate cu rata indicelui de inflaţie de la data de 15.03.2020 la zi, în sumă de 821 RON şi pe viitor, până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în titlul executoriu şi obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019 şi art. 1522 din C. civ.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 09.06.2021, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că nu mai pretinde obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON şi pentru viitor, ci doar pentru perioada 16.03.2020-23.07.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 4594 din 9 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei, invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa cauza a fost înregistrată la 04.01.2022, sub nr. x/2022.

Prin încheierea din data de 8 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocată de aceasta prin întâmpinare şi a admis excepţia conexităţii invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 08.02.2022 al dosarului nr. x/2021, tribunalul a luat act că reclamantul a renunţat la judecata capătului 1 de cerere vizând obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce către Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute la art. IV din Legea nr. 236/2019.

De asemenea, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, verificând din oficiu competenţa generală, materială şi teritorială, conform art. 131 din C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei care priveşte executarea unui contract de concesiune ce are natura unui contract administrativ, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că este competent să soluţioneze prezentul litigiu, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 95 pct. 4 din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 98 din 8 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile (conexate) formulate de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual (C.M.V.I.) A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (D.S.V.S.A.) Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.).

Împotriva sentinţei nr. 98 din 8 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual (C.M.V.I.) A. a declarat apel.

Cererea de apel a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal la 30 martie 2022, sub acelaşi număr de dosar, x/2021

Prin decizia nr. 8 din 24 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel şi a declinat judecarea apelului declarat de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual A., împotriva sentinţei nr. 98 din data de 08.02.2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea secţiei a II-a Civilă specializată în litigii cu profesioniştii a Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 28 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei a II-a Civile şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Prin decizia nr. 2328 din 8 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Ca urmare a pronunţării regulatorului de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă la 03.03.2023, sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a admis apelul declarat de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Individual A. împotriva sentinţei nr. 98 din data de 08.02.2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererile conexate şi a obligat Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Dâmboviţa la plata sumei de 84838 RON aferentă perioadei 16.03.2020-23.07.2020, împreună cu dobânda legală, de la scadenţa sumelor datorate şi până la data plăţii efective, debite ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie.

Împotriva acestei decizii, la 7 noiembrie 2023, pârâta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA a formulat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A., prin avocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, invocând, totodată, excepţia nulităţii recursului, întrucât motivarea recursului nu se subsumează motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, aşa cum s-a reţinut şi în regulatorul de competenţă pronunţat în litigiul pendinte, reclamantul a solicitat, în esenţă, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea acelor contracte.

Totodată, acordul cadru de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/07.01.2020, respectiv, acordul cadru de servicii nr. x/04.06.2018, contractul subsecvent de servicii nr. x/04.06.2018 şi contractul subsecvent de servicii nr. x/07.01.2020 (aflate în copie certificată la dosarul fond), de care se prevalează reclamantul, au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016: "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

La momentul formulării acţiunii (24.03.2021), era în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care prevedea la art. 69 alin. (2) din acest act normativ că "dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.

În concret, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanţe – 24.03.2021): "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice: "(31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (…)"

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanţei de apel (nr. 297 din 4 octombrie 2023) este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (24.03.2021).

Nu în ultimul rând, menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA împotriva deciziei nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Cu privire la cererea intimatului-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A., de obligare a recurentei-pârâte DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, reprezentat de avocat cu împuternicire aflată la fila x, a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, în sumă de 2000 RON, conform extrasului de cont aflat la fila x verso din dosar.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 2000 RON, către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA împotriva deciziei nr. 297 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR DÂMBOVIŢA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON, către intimatul-reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.