Consumer contract disputes: Voidness of pre-dispute choice-of-forum clauses and application of alternative jurisdiction under Art. 113(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la 6 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10000 RON, la plata sumei cu indicele de inflaţie aplicat din anul 2012 şi până la plata efectivă şi la plata sumei cu dobânda legală (de 3% pe an) începând cu anul 2012 şi până la achitarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, în principal ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, apreciind că nu ne aflăm în situaţia competenţei alternative prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5900 din 13 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova, redând prevederile art. 130, art. 131, art. 216 şi art. 107 C. proc. civ., a reţinut că reclamanta nu a respectat criteriul impus de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. la momentul sesizării instanţei, în raport de cauza juridică invocată de reclamantă, respectiv răspunderea contractuală în baza unui contract de economisire-creditare încheiat cu pârâta, respectiv contractul x/15.02.2012.

S-a menţionat clauza contractuală prevăzută la Capitolul 24 al înţelegerii părţilor, potrivit căreia: "Toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie", ce exprimă voinţa părţilor clară, neechivocă, în sensul alegerii instanţei competente.

Clauza contractuală atributivă de competenţă face aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care alin. (2) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ nu ar fi aplicabile, nefiind un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind protecţia consumatorilor, ci un litigiu de drept comun în materie de răspundere contractuală.

S-a mai apreciat că alegerea indicată de art. 116 C. proc. civ., posibil întemeiată pe dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv dreptul de a alege care revine exclusiv reclamantului, în condiţiile textului legal, este între instanţe deopotrivă competente, or părţile au ales anterior în scris instanţa competentă, prin raportare la obiectul cauzei privitor la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, astfel că numai în lipsa clauzei contractuale mai sus analizate, alegerea efectuată de către reclamantă ar fi fost întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. (putând fi însă combătută printr-o invocare a unei excepţii de ordine privată de către pârâtă).

Aşa fiind, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, întrucât, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales în mod corect dintre mai multe instanţe deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova.

Astfel, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Craiova, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care arată că în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În ceea ce priveşte invocarea de către pârâtă a clauzei atributive de competenţă cuprinsă la capitolul 24 din Condiţiile Generale ale Contractelor de economisire-creditare ale B. care fac parte integrantă din Contractul de economisire şi creditare nr. AE026Y822/15.02.2012 încheiat cu B. S.A., Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a apreciat că aceasta se consideră nescrisă, conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că litigiul este formulat în materia protecţiei consumatorilor, iar alegerea de competenţă s-a realizat de către părţi prin contractul încheiat anterior procesului, printr-o clauză standard inclusă în contractul preformulat.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 939 din 9 februarie 2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Se constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta (consumator) A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. (profesionist), pretenţii ce derivă din Contractul de economisire şi creditare nr. AE026Y822/15.02.2012 încheiat cu B. S.A..

Astfel, acţiunea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenţei teritoriale dispoziţiile art. 107 şi ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ., prezenta cauză fiind guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă.

Or, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia: "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În speţă, opţiunea reclamantei-consumator A., conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Craiova.

Aşa fiind, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial (în speţă Judecătoria Craiova), opţiunea reclamantei nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Nu în ultimul rând, este de reţinut că, în jurisprudenţa sa (Costa vs. Enel), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a consacrat principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre şi că, obiectivul integrării pe care îl urmăreşte Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat şi interpretat uniform în toate statele membre, supremaţia dreptului comunitar asupra celui naţional fiind o condiţie sine qua non a integrării.

În consecinţă, aplicarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul naţional.

În materia protecţiei consumatorului (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. vs. Roció Murciano Quintero), Curtea a mai reţinut că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva profesionistului, care i-a încălcat drepturile, la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că părţile au stipulat prin contractul încheiat că: "Toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie", întrucât art. 126 alin. (2) C. proc. civ. statuează că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), însă numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu poate produce efecte clauza cuprinsă la capitolul 24 din Condiţiile Generale ale Contractelor de economisire-creditare ale B. care fac parte integrantă din Contractul de economisire şi creditare nr. AE026Y822/15.02.2012, întrucât părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, ci anterior, prin contractul de economisire-creditare.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.