Insurance claim jurisdictional conflict: Ex officio declination of private-order territorial incompetence invalid without defendant's exception

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2022 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de dosar x/2022, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând obligarea acesteia la plata sumelor: 14.411,48 RON compusă din 12.272,48 RON achitaţi către autorităţile din Italia cu comision aferent 2597,90 euro şi 2139 RON pentru traducerea de documente, 1574,80 RON dobânda legală aferentă sumei de 12 272,48 RON calculată de la data plăţii efective la data depunerii acţiunii, dobânda legală aferentă sumei de 12.272,48 RON calculată de la data formulării acţiunii la data achitării, 389,45 RON reprezentând TVA datorat bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 6 din Legea nr. 132/2017, prevederile legislaţiei europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor.

Prin sentinţa civilă nr. 4459/2023 din 28 septembrie 2023, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a reţinut, în esenţă, că art. 115 C. proc. civ. prevede o competenţă specială în materia asigurărilor, în sensul că în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

S-a constatat că niciunul dintre criteriile menţionate în textul legal nu atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Bacău în soluţionarea cauzei.

S-a mai arătat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, aşa încât, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtului, conform rezultatului verificărilor DEPABD de la dosar (anterior domiciliul pârâtului a fost în comuna Rediu, judetul Iaşi), deţine competenţa de soluţionare în fond a prezentului litigiu.

Primind dosarul, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a apreciat că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze litigiul.

Aceasta întrucât, pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău în condiţiile art. 130 alin. (3) teza I C. proc. civ., prin întâmpinare, astfel că s-a definitivat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi ulterior declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea niciunei alte instanţe, Judecătoria Bacău devenind exclusiv competentă să soluţioneze pricina.

Prin sentinţa nr. 1287 din 16 februarie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Bacău competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamantul a promovat o acţiune în pretenţii, care aparţine materiei asigurărilor şi care atrage incidenţa normelor de competenţă specifice.

Desigur, regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurării însă, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că acţiunea privitoare la despăgubiri se va putea depune şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Având în vedere obiectul acţiunii deduse judecăţii, competenţa teritorială în cauză este relativă, normele legale, care o reglementează, fiind de ordine privată. Diferenţa între necompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată se reflectă şi în ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca.

Astfel, spre deosebire de necompetenţa de ordine publică, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Bacău (instanţa iniţial învestită), fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Judecătoria Bacău în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.

Prin înregistrarea acţiunii pe rolul Judecătoria Bacău coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârât în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Bacău, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.