Territorial jurisdiction for authorization of forced execution against a foreign-seated debtor under the creditor's location rule

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea– secţia civilă, la data de 20 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea B. S.A. şi debitoarea C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7990/19.09.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2023.

În susţinerea cererii, au fost depuse în conformitate cu prevederile art. 666 C. proc. civ., cererea de executare silită formulată de creditoare, titlul executoriu care stă la baza cererii de încuviinţare a executării silite, precum şi încheierea prevăzută de art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 10679/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea B. S.A., în contradictoriu cu debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut prevederile art. 651 C. proc. civ., precum şi faptul că în cauza de faţă, după cum rezultă din titlul executoriu şi din încheierea de deschidere a dosarului de executare, calitatea de debitor o are C. (al cărei sediu nu se află pe teritoriul României), şi nu C.-Sucursala Otopeni, cum se tinde a se afirma prin cererea de încuviinţare, prin indicarea sediului din România a sucursalei acestei societăţi.

Astfel, a opinat instanţa, întrucât debitorul din prezenta cauză, C., nu are sediul în România, devine competentă instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului şi a dispus declinarea cererii către Judecătoria Constanţa.

2.2) La data de 13 decembrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa– secţia civilă, sub acelaşi număr de dosar, care prin încheierea nr. 15168/2023 din 18 decembrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând că Judecătoria Buftea este competentă teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, sub aspectul normelor de competenţă aplicabile cererii, prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.., coroborat cu art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi prevederile art. 43 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi Decizia R.I.L. nr. 6/2023 a I. C. civ..J. privind cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, observând, în speţă, că din lecturarea titlului executoriu, reiese că entitatea juridică care a căzut în pretenţii este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov), cât şi codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerţului.

De asemenea, a reţinut că în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C., fiind notate, în continuare, cele reţinute prin decizia instanţei supreme arătată, la paragraful 74.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie încuviinţarea executării silite, cerere de competenţa instanţei de executare, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Iar, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a instituit în materia cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în ţară, o competenţă teritorială succesivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, în speţa dedusă judecăţii, câtă vreme sediul social al debitoarei C., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Ungaria, Budapesta, dând eficienţă ordinii instituite de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cererii de faţă revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul creditoarei B. S.A., la data sesizării organului de executare, situat în Constanţa, judeţul Constanţa.

Înalta Curte observă că în mod greşit s-a reţinut, în speţă, de către a doua instanţă de declinare, faptul că cererea de încuviinţare a executării silite ar fi fost formulată împotriva debitoarei- sucursală, niciunde, nici în titlul executoriu, şi nici în cererea de încuviinţare a executării silite, nefiind indicată Sucursala, ci C..

Pentru toate aceste considerente, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare executare silită pendinte este de competenţa instanţei de la sediul creditoarei, respectiv a Judecătoriei Constanţa, Înalta Curte urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2024.