Negative jurisdictional conflict settled: Court of Appeal Galați to hear retired officer's challenge to pension freeze ordinance and damages claim.

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE: să se constatate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.12.2016 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului colonel deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

A invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

În drept, a invocat prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 219/2023 din 05 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalul Brăila, secţia I civilă (asigurări sociale).

În motivarea acestei hotărâri, curtea a reţinut că reclamantul solicită, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.

În acest caz, faţă de petitul cererii, instanţa a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor.

De asemenea, considerând că invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ, s-a reţinut că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci unul ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal.

Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

2.2) La data de 25 octombrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar, care prin sentinţa nr. 921/2023 din 13 decembrie 2023, constatând că este competentă material să soluţioneze cauza Curtea de Apel Galaţi, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime şi astfel a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, a constatat că reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ., pe de altă parte, această cerere accesorie încadrându-se şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reţinut că nu este un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-o astfel de acţiune nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.

În concluzie, instanţa a reţinut competenţa Curţii de Apel Galaţi în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi Cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, conform următoarelor considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să desfiinţeze O.U.G. nr. 59/2017 şi să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările legislative, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.

Reclamantul în speţă, A., fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea sa priveşte, deci, atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispoziţiile legale evocate, rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a O.U.G. nr. 59/2017, act normativ cu putere de lege, emis de Guvernul României ca autoritate publică.

Totodată, se reţine că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă".

Prin urmare, fără a intra în analiza condiţiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei ordonanţe de urgenţă, reclamantul a avut în vedere sesizarea instanţei de contencios administrativ în virtutea dispoziţiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se mai constată că reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţii din Legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de anulare a unui act normativ.

Înalta Curte reţine, astfel, existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea ordonanţei de urgenţă a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează şi un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

Capătul de cerere privind restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei urmare a ordonanţei de urgenţă a cărei desfiinţare este solicitată se apreciază că reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ., caracterul accesoriu rezultând cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere.

Înstanţa supremă va conferi, astfel, aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Totodată, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi având în vedere că ordonanţa de urgenţă contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Cum, în cauză, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., această instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Faţă de domiciliul reclamantului A. din mun. Brăila, judeţul Brăila, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2024.