Waiver of appeal and constitutional exception in labor dispute: application of party autonomy principle to terminate extraordinary review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took act of the appellant-claimant's withdrawal from the appeal and the associated constitutional challenge, rendering the decision final; no merits were decided on the underlying labor dispute. The case involved a labor and social security litigation where the appellant had filed an appeal against a Court of Appeal decision and simultaneously raised a constitutional exception regarding the unconstitutionality of several provisions of the Code of Civil Procedure. Relying on the principle of party autonomy (disposition) and Article 406(1) and 463(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the appellant's written request to withdraw constituted a valid act of disposition, thereby extinguishing the appellate proceedings without further judicial examination of the rights in dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ; Waiver of appeal and constitutional exception in labor dispute: application of party autonomy principle to terminate extraordinary review: Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 martie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31.01.2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie– secţia a II-a civilă, recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1068 din 4 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
Prin cererea scrisă înregistrată la dosar la data de 02 februarie 2024, recurentul- reclamant a formulat cerere de renunţare la calea de atac, solicitând să se ia act de renunţarea la judecata recursului.
Ulterior, a fost înaintată la dosar şi cererea formulată de recurent de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi 453, art. 425 alin. (1) lit. b), art. 9 alin. (2), art. 205 alin. (2) lit. c), art. 194 lit. d) şi art. 30 C. proc. civ., retrasă, de asemenea, de către recurentul-reclamant, prin cererea scrisă înaintată la dosar la data de 06.02.2024.
Înalta Curte, sesizată cu recursul declarat, având în vedere cererile de renunţare la judecată, va lua act de manifestarea de voinţă a recurentului- reclamant.
De principiu, renunţarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziţie al reclamantului, în calitatea sa de iniţiator al demersului judiciar, de a renunţa la soluţionarea unei cauze, fără a avea obligaţia de a-şi justifica manifestarea de voinţă şi fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privinţa acesteia.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
În cauză, recurentul- reclamant a solicitat expres să se ia act că renunţă la judecata recursului şi la judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă".
Având în vedere că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., se reţine că, în aceste condiţii, devin aplicabile şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Respectând, astfel, principiul disponibilităţii părţii, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul- reclamant A. a renunţat la judecarea căii extraordinare de atac a recursului şi a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, sens în care, va lua act de cererile formulate, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate.
Date fiind prevederile legale arătate şi aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunţării la judecată, când instanţa nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecăţii ori de calităţile părţilor implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererile de renunţare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către recurent, în condiţiile existenţei manifestării de voinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1068 din 4 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurent.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2024.