Warranty against hidden defects: non-conformity to contractual standard versus destination-specific regulatory requirements for cable car traction cables

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2019 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, reclamanta A., prin administrator judiciar consorţiul format din: B.., şi C., în contradictoriu cu pârâtul-furnizor D. S.R.L. şi chematul în garanţie – producător E. S.A. a solicitat în principal, în contradictoriu cu D. S.R.L. să se constate rezoluţiunea contractului de furnizare nr. x din 4 iunie 2018 încheiat între reclamant şi pârât având ca obiect furnizarea de către pârâtă a cablului de tracţiune din oţel mat, construcţia 6x19 Seale+FC, conform EN-12385-4, clasa de rezistentă 1960 N/mm, clasa B, s/Z, cu uleiere/ungere anticoroziva, având fire exterioare în toron 2,05 mm, sarcina minima de rupere (minimum Breaking Load) MBL 404 KN, sarcina efectivă de rupere 454 kn, diametre şi specificaţii 25 mm 4x2500 m şi 2x3000 m, pentru vicii ascunse; obligarea pârâtei la restituirea preţului contractului de furnizare în cuantum de 571.290,44 RON, ca efect al pronunţării rezoluţiunii contractului de furnizare, în termen de 10 zile de la data pronunţării unei hotărâri definitive, sub sancţiunea plăţii de 100 euro/zi daune cominatorii, obligarea pârâtei la plata de daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu cauzat prin furnizarea cablului cu vicii ascunse, în termen de 10 zile de la data pronunţării unei hotărâri definitive, sub sancţiunea plăţii de 100 euro/zi daune cominatorii, respectiv: suma de 106.000 euro aferentă contractului de prestări servicii încheiat între reclamantă şi F. S.R.L. privind executarea înlocuirii cablurilor tractoare ale instalaţiilor de transport pe cablu: Buşteni - Babele (judeţul Prahova) 4 cabluri şi pentru instalaţia de transport pe cablu Peştera Babele (judeţul Dâmboviţa) 2 cabluri; suma de 1.056.680 RON reprezentând beneficiul nerealizat în perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, prin neutilizarea de către reclamantă a serviciilor de cablu pe cele două tronsoane Buşteni-Babele (judeţul Prahova) şi Peştera-Babele (judeţul Dâmboviţa); în temeiul dispoziţiilor art. 1489 C. civ., solicită obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce se vor calcula de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la momentul plăţii efective.

Sau în secundar, în contradictoriu cu E. S.A. să se dispună, în cazul în care se va considera că operează prevederile privind înlăturarea convenţională a garanţiei din contractul de furnizare, obligarea garantului-producător E. S.A. la plata către reclamanta a sumei de 571.290,44 RON reprezentând preţul pe care reclamanta la achitat pârâtului-furnizor pentru cablul de tracţiune din otel mat, construcţia 6x19 Seale+FC, conform EN-12385-4, clasa de rezistenţă 1960 N/mm, clasa B, s/Z, cu uleiere/ungere anticorozivă, având fire exterioare în toron 2,05 mm, sarcina minimă de rupere (minimum Breaking Load) MBL 404 KN, sarcina efectivă de rupere 454 kn, diametre şi specificaţii 25 mm 4x2500 m şi 2x3000 m, ca urmare a încălcării declaraţiilor privind forţa de rupere realizata a cablului tractor, ce reprezintă viciu ascuns, din declaraţiile de conformitate nr. 324, 325, 326, 327, 328, şi 337 din data de 27 iunie 2018, obligarea garantului-producător E. S.A. la plata de daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu cauzat prin producerea şi vânzarea cablului cu vicii ascunse, în termen de 10 zile de la data pronunţării unei hotărâri definitive, sub sancţiunea plăţii de 100 euro/zi daune cominatorii respectiv: suma de 106.000 euro aferentă contractului de prestări servicii încheiat între reclamanta şi F. S.R.L. privind executarea înlocuirii cablurilor tractoare ale instalaţiilor de transport pe cablu: Buşteni-Babele (judeţul Prahova) 4 cabluri şi pentru instalaţia de transport pe cablu Peştera-Babele (judeţul Dâmboviţa) 2 cabluri; suma de 1.056.680 RON reprezentând beneficiul nerealizat în perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, prin neutilizarea de către reclamanta a serviciilor de cablu pe cele doua tronsoane Buşteni-Babele (judeţul Prahova) şi Peştera-Babele (judeţul Dâmboviţa); în temeiul dispoziţiilor art. 1489 C. civ., solicită obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce se vor calcula de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la momentul plăţii efective.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 140 din 2 noiembrie 2022, Tribunalul Specializat Mureş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin administratorii judiciari B.. şi C. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L.; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. şi C., în contradictoriu cu chemata în garanţie E. S.A.; a obligat reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. şi C., la plata sumei de 5000 RON către pârâta D. S.R.L. şi a sumei de 9.730 RON către chemata în garanţie E. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată; a dispus ca Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Argeş să vireze suma de 4.030 RON în contul expertului G..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii din 20 ianuarie 2021 a formulat apel reclamanta A. S.A., societate în reorganizare, prin administrator judiciar consorţiul format din B.. şi C., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii şi a încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare către o altă instanţă de acelaşi grad cu cea care a judecat cauza.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia nr. 89/A din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A., prin administratorii judiciari B.. şi C. şi prin administrator special H. şi a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat dispoziţia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9730 RON în favoarea chematei în garanţie E. S.A.; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei A. S.A. de obligare a intimaţilor D. S.R.L. şi E. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

E. Considerentele hotărârii instanţei de apel.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Din considerentele sentinţei apelate rezultă că instanţa şi-a format convingerea în baza probelor administrate, inclusiv înscrisurile şi raportul de expertiză, iar împrejurarea că a ajuns la o concluzie care nemulţumeşte partea nu relevă o situaţie de necercetare a fondului.

Prima instanţă a reţinut că la originea diferendului juridic şi neautorizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane stă culpa reclamantei care a contractat cu pârâta furnizarea unui cablu conform standardului EN 12385-4, şi nu un cablu fabricat potrivit standardului EN 12385-8, necesar activităţii sale.

Dezbaterile în cauză au fost închise la 21 septembrie 2022, astfel că în mod greşit a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematei în garanţie E. S.A., care a depus înscrisuri doveditoare pentru aceste cheltuieli la 4 octombrie 2022. Aceasta duce la schimbarea în parte a soluţiei în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.730 RON în favoarea chematei în garanţie.

Având în vedere că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri vizând angajarea răspunderii furnizorului şi a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, instanţa în mod corect s-a raportat în primul rând la obiectul contractului, pentru a stabili caracteristicile lucrului şi destinaţia sa.

Nu poate fi primită argumentarea reclamantei că produsul/cablul are aceleaşi caracteristici tehnice indiferent de standard, dar că pentru a putea fi folosit în UE pârâta trebuia să livreze un cablu cu declaraţii de conformitate elaborate sub standardul EN 12385-8; deoarece ar rezulta de aici că ar putea fi utilizat pentru activitatea reclamantei orice fel de cablu dacă ar fi însoţit de un certificat de conformitate elaborat sub standardul EN 12385-8. Certificatul de conformitate nu este o simplă formalitate, ci un act justificativ privind respectarea, chiar începând cu procesul de fabricaţie, a tuturor cerinţelor tehnice şi de securitate necesare pentru cazurile particulare de utilizare.

Din perspectiva temeiului juridic invocat, sunt lipsite de relevanţă argumentele apelantei cu privire la neconformitatea produsului sub aspectul forţei de rupere deoarece bunul nu este apt utilizării normale pentru că în condiţiile în care nu a fost produs conform standardului EN 12385-8, niciodată nu va putea fi autorizat de ISCIR.

ISCIR nu va refuza autorizarea cablurilor pentru că forţa de rupere este necorespunzătoare potrivit expertizelor invocate de apelantă, ci pentru că bunul nu a fost conceput utilizării în instalaţii de cablu pentru transport persoane, neprezentând în abstract, indiferent de orice testare, garanţiile de securitate în exploatare.

Câtă vreme cablurile furnizate au fost fabricate în conformitate cu un alt standard, EN 12385-4, este lipsită de consistenţă logică cercetarea respectării de către produsele livrate a condiţiilor din cartea tehnică a instalaţiei tehnice în contextul în care acest lucru implică o analiză a conformării cu standardul EN 12385-8.

Imposibilitatea absolută de utilizare a bunului conform destinaţiei sale, decurge din chiar momentul încheierii contractului de furnizare, din stabilirea obiectului contractului, care menţionează achiziţionarea de cablu conform cu standardul EN 12385-4, astfel că deficienţa care face bunul impropriu utilizării normale nu este nici ascuns.

F. Calea de atac împotriva deciziei Curţii de Apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta I. S.A. (fostă A.) prin administrator special H. şi prin administrator judiciar Consorţiul format din B. şi C., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Prin cererea de apel s-a arătat că hotărârea primei instanţe este nemotivată şi nu respectă exigenţele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În mod greşit, Curtea de Apel susţine că viciile sentinţei au fost doar enumerate fără a fi dezvoltate şi constată că hotărârea corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fără a analiza toate motivele invocate de reclamantă, astfel încât în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (6), cât şi cel prevăzut de alin. (8) C. proc. civ.

Modalitatea de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii.

S-a solicitat instanţei de control judiciar să constate faptul că hotărârea primei instanţe nu răspunde exigenţelor legale privind motivarea, de vreme ce instanţa nu indică în mod transparent motivul pentru care au fost înlăturate argumentele reclamantei, motivarea ţinând cont numai de argumentul pârâtei.

Construcţia juridică a hotărârii recurate nu răspunde tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce relevă omisiunea instanţei de apel de a proceda la o examinare critică şi adecvată a argumentelor esenţiale ale apelantei-reclamante, în lipsa cărora realizarea controlului de legalitate în recurs nu poate fi realizat.

În cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece au fost interpretate şi aplicate greşit prevederile standardelor EN 12385-8 şi EN 12385-4, iar cablurile trebuiau să fie însoţite de certificate de conformitate şi calitate conform Regulamentului 424/CE/2006, nicidecum conform Directivei 42/2016 – maşini.

Curtea de Apel a aplicat greşit temeiul juridic invocat de reclamantă cu consecinţa necercetării aspectelor ce ţin de respectarea de către produsele livrate a condiţiilor/caracteristicilor solicitate de reclamantă şi acceptate de D. prin contract.

Instanţa de apel reţine că obiectul cererii de chemare în judecată vizează răspunderea furnizorului şi a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dar apreciază în mod greşit că instanţa de la fond s-ar fi raportat corect la obiectul contractului, pentru a stabili caracteristicile lucrului şi destinaţia sa. Destinaţia bunului a fost stabilită în mod greşit de către instanţe. Cablurile comandate sunt improprii întrebuinţării, dar nu pentru că ele au fost concepute pentru o altă utilizare, ci pentru că nu s-au respectat cerinţele tehnice, parametrii necesari producerii lor.

Ceea ce nici pârâta şi nici instanţele nu au înţeles este faptul că telecabina funcţionează cu două tipuri de cabluri, respectiv cabluri purtătoare şi de susţinere şi cabluri de tracţiune –cablul din speţa de faţă.

Producătorul E. şi distribuitorul D. nu au ştiut de existenţa Regulamentului CE 2016/424 şi de obligativitatea aplicării prevederilor acestuia la produsul comandat de reclamantă, fie că ar fi fost pe standardul EN 12385-4, fie pe EN 12385-8. Nu categoria standardului determină aplicabilitatea Regulamentului, ci categoria subsistemului, adică a cablului livrat, respectiv faptul că acesta era un cablu trăgător folosit la o telecabină, adică o instalaţie pe cablu, potrivit Regulamentului.

Cablul trebuia supus certificărilor potrivit prevederilor Regulamentului şi nu Directivei maşinii.

Faptul că reclamanta a încercat să suplinească o obligaţie a celor doi a dus de fapt la rezultatul care a determinat această acţiune – respectiv s-a constatat că a fost livrat un produs cu vicii ascunse.

Cererea de ofertă, negocierile, precum şi încheierea contractului de furnizare, inclusiv actele adiţionale s-au realizat după intrarea în vigoare a H.G. nr. 957/2016. Atât S.C. D. S.R.L., în calitate de furnizor, cât şi producătorul S.C. E. S.A. trebuiau să respecte prevederile Regulamentului 2016/424 privind instalaţiile pe cablu.

Se omite cu bună ştiinţă faptul că discuţiile dintre solicitant şi ofertant au analizat tipul instalaţiei din care face parte cablul solicitat, precum şi modul de utilizare a acestuia.

Instanţa de apel se raportează în mod greşit la destinaţia cablului şi refuză să cerceteze dacă cablul livrat respectă caracteristicile tehnice din contract.

Recurenta-reclamantă nu a solicitat instanţei să analizeze ce cablu trebuia să comande aceasta, ci să analizeze dacă produsul livrat respectă cerinţele comandate.

Pârâta trebuia să asigure caracteristicile tehnice solicitate de reclamantă şi, pentru că vindea în UE, pârâta trebuia să dea declaraţii de conformitate elaborate sub standardul EN 12385-8. Declaraţiile de conformitate sunt doar o parte a viciilor, până la declaraţiile de conformitate trebuia să existe forţa de rupere. Pentru aplicarea corectă a normelor materiale privind rezoluţiunea, aceasta trebuia să analizeze instanţa de apel şi nu a analizat. Instanţa s-a oprit cu aplicarea normelor materiale, doar la o parte din prevederile ce reglementează rezoluţiunea pentru vicii şi restituirea preţului.

Instanţa de apel nu a examinat probele prin raportare la capetele de cerere cu care a fost învestită, iar textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită, atât situaţia de fapt, cât şi textul de lege invocat nefiind analizate corect şi complet.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancţionează neîndeplinirea obligaţiei legale şi convenţionale de motivare a hotărârii judecătoreşti, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii fundamentale a instanţei de recurs, respectiv examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză au fost respectate exigenţele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât în cadrul considerentelor hotărârii recurate sunt arătate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cerinţele părţilor.

Motivarea hotărârii recurate se înfăţişează într-o asemenea manieră încât corespunde imperativelor logicii, iar motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative, ci oferă o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că: "Nu poate fi primită susţinerea că s-ar impune anularea hotărârii pentru necercetarea fondului în sensul că instanţa nu a analizat temeinic probele, deoarece din considerentele hotărârii rezultă că instanţa şi-a format convingerea în baza probelor administrate, inclusiv înscrisurile şi raportul de expertiză, iar împrejurarea că a ajuns la o concluzie care nemulţumeşte partea nu relevă o situaţie de necercetare a fondului, ci eventual poate pune în discuţie schimbarea soluţiei în apel, în măsura în care aprecierea probelor sau aplicarea normelor de drept substanţial sunt greşite".

Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a analizat susţinerile din cererea introductivă şi a arătat care sunt motivele pentru care au fost respinse solicitările reclamantei şi pentru care nu s-a analizat existenţa viciilor. S-a reţinut în mod corect faptul că "la originea diferendului juridic şi neautorizarea instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane stă culpa reclamantei care a contractat cu pârâta furnizarea unui cablu conform standardului EN 12385-4, şi nu un cablu fabricat potrivit standardului EN 12385-8, necesar activităţii sale. În condiţiile în care instanţa de fond a reţinut că motivul pentru care bunul nu este corespunzător întrebuinţării sale este că nu corespunde standardului EN 12385-8, însă este în acord cu caracteristicile cuprinse în contractul de furnizare, în mod evident nu se impunea analiza celorlalte argumente privind condiţiile garanţiei vânzătorului pentru viciile lucrului, iar concluzia expertului că bunul nu respectă caracteristicile tehnice, în mod implicit nu se mai impunea a fi analizată, în condiţiile în care cerinţele tehnice necesare autorizării şi utilizării normale sunt cele corespunzătoare standardului EN 12385-8, şi nu cele din obiectul contractului părţilor".

Prin hotărârea recurată s-a răspuns criticii reclamantei potrivit căreia în cererea de ofertă cuprinsă în email-ul de comandă reclamanta nu a menţionat niciun standard şi că D. S.R.L. a menţionat standardul în oferta transmisă. S-a reţinut astfel că "pârâta a adus în discuţie, în faza negocierilor, standardul EN 12385-4, răspunzând la cererea de ofertă a reclamantei şi precizând în oferta sa că bunul pe care îl poate livra este produs cu respectarea standardului menţionat. Câtă vreme oferta astfel stabilită propunea un produs care nu era corespunzător destinaţiei, reclamanta trebuia să refuze oferta, neputând fi primită afirmaţia că "a cerut nişte caracteristici tehnice ale cablului, indiferent de standard". Standardul aplicabil este o normă cheie la care se raportează caracteristicile tehnice, fiind astfel esenţial în evaluarea aptitudinii produsului de a fi utilizat conform destinaţiei".

Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile aduse de recurentă nefiind întemeiate, iar instanţa de apel a răspuns motivelor din cererea de apel formulată de reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Acest motiv presupune că instanţa de fond a recurs la texte de lege aplicabile speţei, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greşit.

Recurenta susţine că de fapt cablul pe care l-a comandat trebuia şi putea fi executat conform standardului EN 12385-4, deoarece telecabina ar funcţiona cu 2 tipuri de cablu – cablu purtător şi cablu de tracţiune.

Standardul EN 12385-4 se aplică pentru cabluri de ridicare de uz general şi se supune cerinţelor Directivei Maşina 2006/42/CE, iar standardul EN 12385-8 se aplică specific doar pentru cablurile destinate transportului de persoane pe cablu şi se supune cerinţelor Regulamentului care tratează o destinaţie specifică a cablurilor, respectiv transport pe cablu pentru persoane.

Recurenta-reclamantă trebuia să comande un cablu conform EN 12385-8, cablu TRACTOR, care se supune cerinţelor Regulamentului UE 2016/424, respectiv H.G. nr. 957/2016 şi prescripţiile ISCIR PTR 7.

Recurenta-reclamantă, în calitatea sa de societate ce deţine şi exploatează instalaţia era singura în măsură să cunoască toate detaliile tehnice şi ce avizări şi standarde sunt necesare pentru ca produsul pe care urma să-l comande, să poată fi instalat şi utilizat în condiţii de siguranţă şi pentru a primi autorizarea ISCIR.

Execuţia cablului s-a făcut în conformitate cu comanda transmisă şi detaliile tehnice solicitate, respectiv recurenta-reclamantă a comandat un cablu de tracţiune obişnuit, conform EN 12385-4 şi nu un cablu tractor pentru instalaţii de transport persoane pe cablu.

Critica privind refuzul instanţei de a cerceta dacă cablul livrat respectă caracteristicile tehnice din contract este neîntemeiată. S-a reţinut în mod corect de către instanţa de apel că cercetarea privind destinaţia produsului/cablului este un aspect esenţial al angajării răspunderii pentru vicii ascunse. Un cablu tractor destinat instalaţiilor de transport pe cablu pentru persoane se deosebeşte în mod esenţial de un cablu similar ca aspect, dar realizat pentru aplicaţii generale de ridicare.

Este nefondat motivul de recurs privind greşita aplicare de către instanţa de apel a temeiului juridic invocat de reclamantă cu consecinţa necercetării aspectelor ce ţin de respectarea de către produsele livrate a condiţiilor caracteristicilor solicitate de reclamantă şi acceptate de D. prin contract.

Pornind de la cererea cu care a fost învestită prima instanţă, respectiv angajarea răspunderii furnizorului şi a producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, instanţa de apel a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1707 alin. (1) C. civ. "Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic".

Curtea de Apel a verificat destinaţia bunului livrat, respectiv acesta era destinat pentru instalaţiile de transport pe cablu cu telecabina a persoanelor.

S-a constatat că în ceea ce privesc cablurile comandate de reclamantă, acestea sunt improprii întrebuinţării potrivit destinaţiei lor, aceea de cablu tractor pentru instalaţiile de transport de persoane, întrucât nu au fost concepute pentru o astfel de utilizare. În mod corect a reţinut instanţa de apel că în condiţiile în care "nu s-a asumat obligaţia furnizării unui produs conform cu standardul EN 12385-8 şi nu s-a consemnat destinaţia precisă a produsului, ci, dimpotrivă, părţile au căzut de acord asupra livrării unui cablu de tracţiune din oţel mat, conform EN 12385-4, nu poate fi identificată existenţa unui viciu ascuns".

În cauză, reclamanta-recurentă nu a adus la cunoştinţa furnizorului sau producătorului destinaţia cablului şi a fost produs şi furnizat un cablu cu specificaţiile comandate de reclamantă. Astfel, în cauză nu există un viciu ascuns, la momentul predării bunului, viciu care să fie grav şi să atragă răspunderea vânzătorului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă I. S.A. (fostă, A.) prin administrator special H. şi prin administrator judiciar Consorţiul Format din B.. şi C. împotriva deciziei nr. 89/A din 5 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă I. S.A. (fostă, A.) să plătească intimatei-chemate în garanţie E. S.A. suma de 4.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 18 ianuarie 2024.