Negative conflict of jurisdiction: application of private-order alternative territorial jurisdiction and inability to invoke incompetence ex officio where the defendant did not respond.

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dormei la 10 august 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei totale de 13.680,55 RON, compusă din suma de 2.128,58 RON contravaloare servicii de telecomunicaţii; suma de 11.438,52 RON, reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului şi suma totală de 113,45 RON penalităţi de întârziere conform contractului. De asemenea, reclamanta a mai solicitat acordarea de penalităţi de întârziere conform contractului în cuantum de 0,5%/zi de întârziere de la data până la care au fost calculate de creditorul cedent (data ultimei facturi) până la data achitării integrale a debitului principal, iar în subsidiar acordarea dobânzii penalizatoare legale raportat la acelaşi interval.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 C. proc. civ.

La termenul de la 9 noiembrie 2023, Judecătoria Vatra Dornei a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă absolută teritorială, prin raportare la situaţia descrisă potrivit informaţiilor transmise de ONRC, care atestau că sediul pârâtei era în Bucureşti, Bd. x.

Prin sentinţa civilă nr. 2092 din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Vatra Dornei a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea cu valoare redusă în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

În esenţă, Judecătoria Vatra Dornei a reţinut că acţiunea are ca obiect cererea reclamantei, în calitate de profesionist, de obligare a pârâtei, în calitate de consumator, la plata contravalorii serviciilor achiziţionate, plus penalităţi de întârziere. A mai reţinut că pârâta are sediul în Bucureşti şi a constatat, faţă de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., că Judecătoria Sector 2 este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

La termenul de la 28 februarie 2024, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 2500 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, pârâta nu are calitatea de consumator şi că Judecătoria Vatra Dornei nu putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială, aceasta fiind de ordine privată. Văzând prevederile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a reţinut că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Vatra Dornei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Vatra Dornei şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, întemeiată pe prevederile art. 1026 C. proc. civ., prin care societatea reclamantă a solicitat obligarea societăţii pârâte la plata contravalorii serviciilor prestate conform contractului încheiat între părţi, a despăgubirii pentru încetarea prematură a contractului, a penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., instanţa competentă să judece o astfel de cerere este judecătoria, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală în materie de competenţa teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Faţă de obiectul acţiunii se constată că sunt incidente şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prin care se stabileşte o competenţă teritorială alternativă în soluţionarea acestui tip de litigii, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se situează locul executării obligaţiei de plată.

Ca urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, aceasta putea fi invocată în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a depus întâmpinare astfel că instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Vatra Dornei, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia de necompetenţă şi a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2024.