Cross-appeal annulled and case remanded for re-judgment within limits of claims after appellate court violated principle of disposability by ruling on Paulian action grounds not invoked

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu, cu pârâţii C. şi D., E. şi F., obligarea pârâţilor C. şi D. să încheie cu reclamanţii contract autentic de vânzare-cumpărare pentru următorul imobil: apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp şi s.t. de 148,31 mp pentru preţul achitat integral în sumă de 50.000 euro, echivalent în RON la 225.000 RON la cursul euro de 4,5 RON, conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005, în caz contrar sentinţa ce se va da să ţină loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâţii C. şi D. au solicitat respingerea acţiunii.

La data de 27 februarie 2015, reclamanţii au formulat o cerere de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a partajului voluntar realizat de copartajanţii C. şi D., pe de o parte şi E. şi F., pe de altă parte şi conţinut în înscrisul intitulat "Act de dezemembrare şi partaj voluntar" autentificat sub nr. x din 21 august 2014, cu privire la lotul VII creat în urma dezmembrării format din apartamentul nr. x situat în imobilul identificat în paragrafele precedente; radierea din Cartea Funciară a înscrierii privind atribuirea cotei de 187/501 parte a pârâţilor Irimieş în favoarea pârâţilor Handru prin partajul mai sus amintit; obligarea pârâţilor E. şi F., pe de o parte şi C. şi D. pe de altă parte, să încheie cu reclamanţii contract autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, corp 3, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005 cu pârâţii Irimieş şi consimţit de pârâţii Handru, în caz contrar hotărârea să ţină loc de act autentic; întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 799 din 8 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată modificată şi completată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi F..

Au fost obligaţi reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei F., în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva sentinţei civile nr. 799 din 8 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj au declarat apel A. şi B. care a fost respins prin decizia nr. 371 din 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 953 din 13 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost anulat recursul incident declarat de recurenta-pârâtă F. împotriva deciziei civile nr. 371/2019 din 18 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

A fost admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii.

A fost casată, în parte, decizia civilă nr. 371/2019 din 18 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi a fost trimis, spre o nouă judecată, apelul reclamanţilor, aceleiaşi instanţe de apel.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate cu privire la respingerea apelului incident.

În apel, după casare prin decizia civilă nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 799 din 8 mai 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

S-a admis în parte acţiunea modificată şi completată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F. şi, pe cale de consecinţă:

S-a declarat inopozabil parţial faţă de reclamanţi actul de dezmembrare şi partaj voluntar autentificat sub nr. x din 21 august 2014 de BNP G., realizat de copartajanţii C. şi D., pe de o parte, şi E. şi F., pe de altă parte, cu privire la lotul VII creat în urma dezmembrării, format din apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp şi s.t. de 148,31 mp şi prin care cota de 187/501 parte a pârâţilor Irimieş a fost atribuită în favoarea pârâţilor C. şi D..

Au fost obligaţi pârâţii C. şi D., E. şi F. să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x, compus din 1 cameră de zi, 2 dormitoare, 1 bucătărie, 2 băi, 1 hol, 1 dressing, 1 balcon, 1 logie cu s.u de 126,6 mp şi s.t. de 148,31 mp, pentru preţul achitat integral în sumă de 50.000 euro, conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 11 decembrie 2005, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând a ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor A. şi B. asupra imobilului apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca Al, număr cadastral x.

S-au păstrat restul dispoziţiilor.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 36.034 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primului ciclu procesual şi rejudecării apelului.

Împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă au declarat recurs C., D. şi F. care după prezentarea evoluţiei litigiului au criticat decizia invocând ca motive de nelegalitate punctele 5 şi 8 ale articolului 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenţii-pârâţi au arătat în esenţă că intimaţii-reclamanţi nu doar că nu au intenţionat să învestească instanţa de judecată cu soluţionarea unei acţiuni pauliene, ci chiar au insistat, atât în faţa instanţei supreme cât şi în faţa instanţei de apel în rejudecare, că sunt interesaţi în mod deosebit de constatarea nulităţii actului atacat, iar nu de sancţiunea inopozabilităţii, astfel cum aceasta este conturată de dispoziţiile art. 1562 C. civ., întrucât aceasta nu le-ar putea procura beneficii însemnate.

Recurenţii – pârâţi au mai arătat că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea art. 1562 – 1565 C. civ., menţionând în esenţă că pentru a fi admisibilă, acţiunea revocatorie trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative, prima dintre acestea presupunând existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Instanţa de rejudecare – arată recurenţii – pârâţi – a înlăturat în mod eronat de la aplicare dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Codul familiei care împiedicau Curtea de Apel Cluj să admită apelul.

De asemenea, recurenţii – pârâţi arată că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 15, 1353 şi 1386 C. civ., nereuşind să facă distincţia necesară dintre executarea silită în natură a obligaţiei şi reperarea în natură a prejudiciului.

Instanţa de apel arată recurenţii – pârâţi a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, ignorând şi statuările obligatorii ale instanţei supreme din cuprinsul Deciziei nr. 12 din 8 iunie 2015 menţionând în primul rând că nu poate fi ignorat faptul că instanţa de rejudecare a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de contract în contradictoriu cu toţi patru pârâţi în contextul în care antecontractul a fost încheiat doar către unul dintre aceştia, iar în al doilea rând, din simpla lecturare a conţinutului art. 5 alin. (2), Titlul X din Legea nr. 247/2005 rezultă că acţiunea în justiţie trebuie să vizeze un teren, iar nu alte bunuri imobile.

Intimaţii A. şi B. au formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat şi recurs incident.

În motivarea recursului incident în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi arată că primează aplicarea dispoziţiilor legale în materie de nulitate absolută (art. 1247, 1236 – 1238 C. civ. prin raportare la art. 1281 C. civ.) pentru sancţionarea fraudei drepturilor săvârşită de părţi.

Esenţial în analiza cauzei convenţiei de partaj – arată recurenţii – reclamanţi – este tocmai elementul psihologic tranşat cu autoritate de lucru judecat între părţi, faptul că toţi cei patru pârâţi sunt de rea-credinţă, în principal datorită faptului că au cunoscut modalitatea de realizare a construcţiei pe terenul proprietatea lor şi pe terenul proprietatea pârâţilor Handru precum şi a faptului că în schimbul acceptului pentru ridicarea construcţiei conform PUD solicitat de toate părţile, urmau să primească în proprietate apartamentul nr. x, obiect al promisiunii de vânzare.

Recurenţii – reclamanţi mai arată că pârâţii cu încălcarea art. 1281 C. civ. au încheiat partajul în ceea ce priveşte apartamentul nr. x cu scopul de a le încălca drepturile în frauda legii, cauza actului fiind ilicită, în concluzie susţin aceştia că raportat la dispoziţiile art. 1236 – 1238 C. civ., contractul de partaj este nul absolut în ceea ce priveşte atribuirea apartamentului nr. x.

Recurenţii-pârâţi au formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la recursul incident prin care au solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererilor de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit.

În şedinţa din 6 decembrie 2023 în Completul de filtru s-a admis excepţia nulităţii recursului incident declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B.; s-a admis în principiu recursul principal declarat de recurenţii-pârâţi C., D. şi F., s-a fixat termen pentru judecata recursurilor la data de 28 februarie 2023.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate de către recurenţi, apărarea intimaţilor prin întâmpinare şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul incident, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că susţinerile recurenţilor-reclamanţi referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat în memoriul de recurs, deoarece deşi susţin că primează în speţă dispoziţiile legale referitoare la nulitatea absolută, (articolele 1247, 1236 – 1238 C. civ. prin raportare la art. 1281 C. civ.) nu au arătat în concret cu ce a greşit instanţa de apel, textele de lege menţionate de recurenţi fiind indicate în mod formal aducând în discuţie aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale de extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a proceda la o evaluare a fondului cauzei, astfel că, aspectele de netemeinicie privitoare la încheierea antecontractului de vânzare – cumpărare şi a convenţiei de partaj în ceea ce priveşte atribuirea apartamentului nr. x nu pot fi analizate în etapa procesuală a recursului.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recurenţii-reclamanţi A. şi B. nu şi-au respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în consecinţă, în temeiul art. 489 alin. (1) (2) C. proc. civ. va anula recursul incident.

Referitor la recursul declarat de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte reţine că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă recurenţii-pârâţi arată că instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea principiului disponibilităţii.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Din formularea art. 9 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabileşte cadrul procesual al judecăţii, respectiv persoanele care sunt chemate în judecată, obiectul adică ceea ce se pretinde prin cerere, şi cauza adică temeiul juridic al cererii.

În ceea ce priveşte obiectul instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputându-şi depăşi limitele, deoarece obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanţia respectării principiului disponibilităţii.

Este adevărat că în cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiului juridic al cererii, instanţa este obligată să solicite lămuriri şi explicaţii, respectând principiul contradictorialităţii, însă în temeiul art. 22 alin. (6) C. proc. civ. trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără a se putea depăşi limitele învestirii.

În încheierea de şedinţă din data de 6 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primul ciclu procesual, recurenţii A. şi B. au menţionat că "au invocat nulitatea absolută a convenţiei de partaj, în temeiul art. 1236 – 1238, raportat la art. 1281 C. civ., aspect ignorat de instanţa de apel, care nu a analizat acest motiv de apel".

De asemenea, au susţinut că "nu au învestit instanţa cu o acţiune pauliană, ci cu o acţiune în nulitate absolută pentru cauză ilicită, întrucât acţiunea pauliană nu rezolvă toate problemele legate de eventuala fraudă a creditorilor în situaţii atipice, cum este cea din speţă, unde nu se pune problema că s-a urmărit să fi plătit un alt creditor cu prioritate, ci s-a urmărit fraudarea unui drept al reclamanţilor".

În acest sens, instanţa de recurs a reţinut în decizia de casare nr. 953 din 13 aprilie 2021 că "în motivarea deciziei recurate, nu se regăseşte analiza criticilor apelanţilor-reclamanţi Câmpan referitoare la constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de dezmembrare şi partaj voluntar, cu toate că, apelanţii-reclamanţi au formulat în mod explicit critici".

Este de necontestat că în decizia de casare nr. 953 din 13 aprilie 2021 s-a reţinut că "din cuprinsul deciziei atacate, nu pot fi decelate argumentele instanţei pentru care au fost înlăturate criticile apelanţilor referitoare la sancţiunea aplicabilă în cazul abuzului de drept şi la regimul juridic al acţiunii pauliene", însă asta nu înseamnă că instanţa de casare a stabilit că în prezenta cauză ar fi aplicabilă o anumită instituţie juridică, în condiţiile în care decizia recurată în primul ciclu procesual a fost casată pentru nemotivare (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

În consecinţă, instanţa de apel în rejudecare trebuia să se raporteze strict la aspectele învederate prin intermediul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi completată la 27 februarie 2015, cererii de apel, concluziilor recurenţilor-reclamanţi consemnate în încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual, pag. 2 alin. (6) (7), susţinerilor apelanţilor-reclamanţi consemnate în încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în al doilea ciclu procesual, pag. 2 alin. (12), (13), în sensul că "sancţiunea este nulitatea absolută, toate părţile semnatare urmărind prin încheierea partajului să fraudeze legea, încălcând dispoziţiile art. 1281 C. civ. ...", "... în speţă nu se pune problema unei clasice acţiuni pauliene, generată de crearea unei stări de insolvabilitate pentru debitor", şi nu prin raportare la întrebări, răspunsuri, reproduceri ample din doctrină şi posibilităţi teoretice în condiţiile în care intimaţii-reclamanţi nu au insistat în dovedirea îndeplinirii condiţiilor legale pentru admiterea acţiunii pauliene.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 497 raportat la art. 25 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi F., C. şi D., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Faţă de efectele casării deciziei atacate pentru încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs şi încadrate de către recurenţii-pârâţi în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul incident declarat de recurenţii – reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II – a Civilă.

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi F., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 690/2022 din 15 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II – a Civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2024.