Territorial competence in flight delay compensation claims: binding effect of plaintiff's choice of venue among multiple competent courts despite ex officio declination

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 7 iunie 2023 pe rolul Judecătoriei Buftea – secţia Civilă sub numărul x/2023 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. Sucursala Otopeni, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro, în echivalent RON, reprezentând compensaţie întârziere zbor, în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, precum şi a dobânzii legale.

Prin sentinţa civilă nr. 10116 din 14 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului, fiind evocată în acest sens interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-204/08.

Prin urmare, în cauză, având în vedere că zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul Luton din Londra iar, ca punct de sosire, Aeroportul din Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să judece cererea reclamantei.

Cauza a fost înregistrată la 24 noiembrie pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub acelaşi număr.

2. Prin sentinţa civilă nr. 948/CC/2024 din 16 ianuarie 2024 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 6 şi respectiv art. 130 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa că, Judecătoria Buftea, fiind instanţa sesizată de reclamantă, nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

S-a arătat că temeiul de drept reţinut de Judecătoria Buftea, respectiv art. 5 pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 nu este aplicabil cauzei. Apoi, dacă aceste dispoziţii ar fi fost incidente, soluţia trebuia să fie în sensul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române.

De asemenea, interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-204/08 nu poate fi reţinută în speţă, deoarece aceasta priveşte incidenţa Regulamentului (CE) nr. 261/2004, care, la rândul său, vizează drepturile pasagerilor.

Or, în cauză, cererea fiind formulată de o persoană juridică română, având calitatea de cesionar al creanţei de despăgubire împotriva pârâtei, nu sunt aplicabile dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Cauza a fost înregistrată la 26 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Buftea – secţia Civilă şi Judecătoria Cluj - Napoca, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea – secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza care a generat prezentul conflict de competenţă are ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B. – Sucursala Otopeni, societate înregistrată şi funcţionând în conformitate cu legile unui stat membru al Uniunii Europene şi având un sediu secundar în România. În raport cu acest sediu secundar, reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Buftea.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, instanţa sesizată de reclamantă a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.

Această concluzie este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabilesc că: "O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".

În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Aşa fiind, instanţa competentă se determină conform legii procesuale civile române întrucât, potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

În continuare, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi cele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Pretenţia reclamantei priveşte activitatea unei sucursale din România care aparţine unei persoane juridice stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Totodată, această sucursală este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Potrivit art. 109 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

În egală măsură, cererea reclamantei derivă dintr-un contract de transport, fiind atrasă incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din perspectiva acestor dispoziţii legale, competenţa ar fi putut reveni Judecătoriei Cluj-Napoca.

Înalta Curte reţine că reclamanta, având, potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente, a ales să sesizeze Judecătoria Buftea.

Or, ca urmare a învestirii sale, Judecătoria Buftea a devenit competentă să soluţioneze cauza, sens în care reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul nu este în drept să invoce excepţia necompetenţei teritoriale şi nici instanţa, din oficiu, nu poate să cenzureze opţiunea reclamantei.

Prin urmare, Judecătoria Buftea, sesizată prin cererea de valoare redusă, nu putea, în mod valabil, să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, competenţa sa fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.