Conflict of jurisdiction over enforcement objection: Competence of the court that authorized enforcement versus the debtor’s domicile court

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., a formulat contestaţie la executare cu privire la dosarul de executare nr. 3178/2015 al C. şi D., solicitând anularea executării silite înseşi, anularea încheierii din data de 26.02.2016 prin care Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite, a încheierii din data de 03.03.2016 privind cheltuielile de executare silită, înfiinţarea popririi, somaţia emisă la 03.03.2016, precum şi a tuturor actelor de executare ulterioare, emise în dosarul execuţional menţionat.

Prin sentinţa civilă nr. 7908 din 24 mai 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum şi că, la momentul sesizării executorului judecătoresc, debitoarea contestatoare îşi avea domiciliul legal în jud. Dolj, aşa cum rezultă din verificările efectuate în evidenţele D.E.P.A.B.D.

S-a reţinut că, deşi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a încuviinţat iniţial executarea silită, această instanţă nu poate fi considerată instanţă de executare, astfel încât să fie atrasă competenţa de soluţionare a contestaţiei ce face obiectul cauzei.

Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Craiova.

Cauza a fost înregistrată la 19 iunie 2023 pe rolul Judecătoriei Craiova sub acelaşi număr.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7107 din 25 octombrie 2023 pronunţată de Judecătoria Craiova fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, în speţă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin încheierea pronunţată la 26 februarie 2016, în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată împotriva debitoarei.

Or, principiul unicităţii instanţei de executare presupune că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, a fost determinată instanţa de executare, în cauză fiind incidentă Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

Prin urmare, s-a reţinut că instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Craiova, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza care a generat conflictul negativ de competenţă are ca obiect contestaţia la executare formulată de debitoarea A. împotriva executării silite derulate în cadrul dosarului execuţional nr. x/2015 al SCPEJ C. şi D.. Debitoarea a solicitat anularea executării silite înseşi, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, anularea încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la 26 februarie 2016 prin care a fost încuviinţată executarea silită, precum şi anularea tuturor actelor de executare instrumentate în dosarul execuţional nr. x/2015.

Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare trebuie determinată prin raportare la dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) din acelaşi cod, forma în vigoare la data demarării executării silite.

Astfel, potrivit art. 714 (1) C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare" iar, potrivit art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi cod, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Totodată, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ. "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Devine astfel incidentă Decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut la paragraful 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Astfel, decizia evocată consacră principiul unicităţii instanţei de executare, conform căruia aceeaşi instanţă este competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori cererea de întoarcere a executării silite.

În cauză, prin încheierea din 26 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis cererea formulată de B.E.J.A. C. şi D., încuviinţând executarea silită împotriva debitoarei A., în temeiul contractului de credit nr. x/27.06.2007, la cererea creditorului B. S.A., în dosarul de executare nr. 3178/2015.

Prin urmare, Înalta Curte formulează concluzia că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, aceasta urmând să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.