Arbitral award validity: whether inclusion of separate asset damages within a single non-restoration claim constitutes extra petita judgment

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. x din 02.07.2020 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, A. S.A. şi B. au solicitat obligarea C. S.A. la plata sumelor de 1.974.972,31 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 01.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de servicii x/29.09.2005 şi de 2.219.685,49 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 15.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de uzufruct x/14.07.2008.

Prin încheierea din 26.10.2020, cu acordul părţilor, Tribunalul Arbitral a dispus bifurcarea procedurii arbitrale în 2 etape: (i) îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile, respectiv (ii) stabilirea întinderii prejudiciului.

Prin încheierea din 22.04.2021, Tribunalul Arbitral a reţinut că este învestit cu analiza alternativă a două capete de cerere: (i) plata preţului ca urmare a tacitei relocaţiuni şi (ii) plata daunelor interese ca urmare a neexecutării obligaţiei de restituire a bunului la încetarea contractului.

Cu privire la primul capăt de cerere, Tribunalul arbitral s-a pronunţat prin sentinţa nr. 37 din 22.04.2021, în sensul respingerii acestuia.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul Arbitral s-a pronunţat prin Încheierea interlocutorie din 22.04.2021, reţinând îndeplinirea a două condiţii ale răspunderii civile contractuale: existenţa faptei ilicite, constând în neexecutarea obligaţiei de restituire a bunului la încetarea contractelor, întrucât bunul (firul de gardă) face obiectul folosinţei pe care C. o asigură subcontractanţilor săi, respectiv a vinovăţiei, în privinţa căreia nu s-a probat intervenirea unei cauze exoneratoare de răspundere.

S-a dispus continuarea procedurii în privinţa condiţiilor prejudiciului şi legăturii de cauzalitate.

La data de 12.07.2021, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 29.852.535,90 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 12.07.2021.

La data de 08.10.2021 C. a invocat excepţia tardivităţii modificării cererii de arbitrare, raportat la conţinutul memoriului dezvoltator aferent etapei a II-a depus de A. şi B..

Prin încheierea de la 29.10.2021, reţinând că nu a intervenit o modificare a cererii de arbitrare, în sensul art. 204 C. proc. civ. şi art. 33 din Regulile de procedură arbitrale, elementul de noutate introdus prin memoriul dezvoltator aferent etapei a II-a vizând prejudiciul decurgând din lipsa de folosinţă a fibrei optice, dar ca urmare a faptei ilicite analizate deja prin încheierea interlocutorie din 22.04.2021, Tribunalul Arbitral a respins ca lipsită de obiect excepţia de tardivitate.

La data de 18.03.2022, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 30.373.000 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 15.03.2022, reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă fir de gardă şi 4 perechi de fibră optică.

Prin sentinţa nr. 45/27.06.2022, pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/02.7.2020, a fost admisă în parte cererea de arbitrare şi a fost obligată pârâta C. S.A. la plata sumei de 8.435.525,63 RON către reclamantele A. S.A. şi B., cu titlul de daune interese, precum şi a sumei de 191.070,79 RON, cheltuieli de arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale şi a Încheierii interlocutorii de la 29.10.2021, a formulat acţiune în anulare C. S.A.

Prin sentinţa nr. 108/14.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a fost admisă acţiunea în anulare şi, în consecinţă, s-a anulat sentinţa arbitrală nr. 45/27.06.2022 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului arbitral.

Împotriva acestei sentinţe, A. S.A. şi B. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti spre o nouă judecată.

În susţinere, recurentele au arătat că sentinţa recurată este insuficient motivată, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât din considerente nu reiese dacă instanţa a constatat sau nu existenţa motivului de anulare întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi nici nu sunt arătate explicit regulile procedurii arbitrale pretins nesocotite prin pronunţarea sentinţei arbitrale.

Totodată, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susţinut că sentinţa este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, ca urmare a reanalizării probelor administrate în dosarul arbitral, precum şi cu nesocotirea art. 22 alin. (6) şi art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

În acest sens, s-a arătat că art. 204 C. proc. civ. nu este aplicabil procedurii arbitrale, modificarea cererii de arbitrare efectuându-se în condiţiile art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, în cauză tribunalul arbitral verificând respectarea termenului de modificare a cererii prin raportare la ambele reglementări.

Referitor la concluzia instanţei, în sensul că despăgubirile acordate reclamantelor au fost urmarea a două fapte ilicite şi nu a uneia singure, conform celor statuate prin încheierea din 22.04.2021, s-a arătat că este consecinţa reanalizării probelor, activitate nepermisă instanţei care judecă acţiunea în anulare şi este în contradicţie cu starea de fapt, lipsa de folosinţă a celor 4 perechi de FO având natura unui beneficiu nerealizat, şi nu a unei fapte ilicite distincte.

În realitate, susţin recurentele că tribunalul arbitral nu s-a pronunţat extra petita, sumele de bani acordate reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin fapta ilicită constând în nerestituirea FG, prejudiciu cuantificat şi prin raportare la beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilităţii folosirii celor 4 perechi de FO.

În plus, recurentele apreciază că instanţa de fond nu ar fi putut să constate existenţa unui caz de extra petita cât timp nu s-a pronunţat asupra anulării încheierii cu privire la excepţii, din 29.10.202, şi asupra motivului de anulare întemeiat pe art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. – pretinsa încălcare a autorităţii de lucru judecat a încheierii din 22.04.2021.

În sfârşit, recurentele consideră că sentinţa de fond a fost dată cu încălcarea art. 1084 C. civ., ceea ce atrage motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la concluzia instanţei în sensul că existenţa unei fapte ilicite poate da naştere unui singur prejudiciu.

La 22.08.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări a recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepţia insuficientei timbrări a recursului a fost respinsă în considerarea argumentelor expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând sentinţa atacată, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele invocă insuficienta motivare a sentinţei atacate, cu argumentul că nu este clar dacă instanţa a constatat sau nu existenţa motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi nici nu sunt indicate în mod expres regulile procedurii arbitrale pretins nesocotite prin pronunţarea sentinţei arbitrale.

Aceste susţineri nu sunt întemeiate.

Se va avea în vedere că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sancţionează nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din cod, care impun instanţelor obligaţia de a oferi răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza probelor administrate în cauză, a principiilor şi a regulilor de drept material şi procesual.

Cu toate acestea, motivarea unei hotărâri nu constituie o problemă de volum, ci una de conţinut, aşa încât insuficienta motivare poate atrage desfiinţarea hotărârii doar în ipoteza în care hotărârea se sprijină pe formulări generale, lipsite de claritate, fără referire concretă la realitatea faptelor şi la normele juridice incidente, împiedicând în acest mod exercitarea controlului judiciar.

În cauză, lecturarea sentinţei atacate permite decelarea considerentelor necesare care au fundamentat soluţia pronunţată, respectiv incidenţa motivului de anulare reglementat de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dar şi a celor subsidiare, constând în nesocotirea dispoziţiilor imperative ale legii, prin hotărârea arbitrală, ca o consecinţă a pronunţării extra petita.

Astfel, instanţa de fond a constatat, pe de-o parte, că tribunalul arbitral a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de arbitrare, iar pe de altă parte că, procedând în această manieră, tribunalul a încălcat caracterul obligatoriu al încheierii din 22.04.2021, prin care reţinuse în sarcina C. S.A. săvârşirea unei singure fapte ilicite, ceea ce echivalează cu nesocotirea regulilor procedurii arbitrale de judecată.

Deşi nu le individualizează explicit, prin referirile făcute la teza finală a dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi la caracterul obligatoriu al încheierii premergătoare din 22.04.2021, Înalta Curte consideră că pot fi identificate, cu uşurinţă, normele procedurale imperative avute în vedere de către instanţa de fond, respectiv art. 235 C. proc. civ., care reglementează caracterul obligatoriu al încheierilor interlocutorii, text aplicabil şi în procedura arbitrală, conform art. 52 din Regulile de procedură.

Prin urmare, deşi sumară, motivarea instanţei de fond cu privire la incidenţa în cauză a motivului de anulare reglementat de dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., permite înţelegerea raţionamentului juridic care a fundamentat această concluzie.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele critică încălcarea dispoziţiilor art. 33 din Regulile de procedură arbitrală, reanalizarea probelor administrate în dosarul arbitral, precum şi nesocotirea prevederilor art. 22 alin. (6) şi art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că, în cadrul acţiunii arbitrale, obiectul acţiunii introductive a fost schimbat pe parcursul litigiului, fără a fi respectat termenul până la care putea avea loc această modificare şi fără a se obţine acordul pârâtei pentru efectuarea modificării.

Astfel, recurentele arată, pe de-o parte, că art. 33 din Regulile de procedură arbitrală permite modificarea cererii de arbitrare după primul termen de arbitrare, cu acordul tribunalului arbitral, chiar şi în absenţa acordului pârâtei, iar pe de altă parte, că în cauză nu a intervenit modificarea obiectului cererii de arbitrare, ci exclusiv majorarea câtimii obiectului iniţial al cererii, astfel cum s-a reţinut de către tribunalul arbitral prin încheierea din 29.10.2021.

Faţă de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, a se stabili dacă în faţa tribunalului arbitral a avut loc o modificare a obiectului cererii de arbitrare, iar în cazul unui răspuns afirmativ, dacă modificarea s-a realizat cu respectarea regulilor de procedură arbitrală.

Procedând la această verificare, se constată că Tribunalul Arbitral a fost învestit prin cererea de arbitrare cu solicitarea reclamantelor A. S.A. şi B. de obligare a pârâtei C. S.A., fie cu titlul de preţ, fie cu titlul de daune interese ca urmare a neexecutării obligaţiei de restituire a bunului la încetarea contractului, la plata sumelor de 1.974.972,31 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 01.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de servicii x/29.09.2005 şi de 2.219.685,49 RON, reprezentând contravaloarea utilizării neîntrerupte a firului de gardă LEA 110 kV, pe perioada 15.07.2019 – 31.12.2019, în temeiul Contractului de uzufruct x/14.07.2008.

Cu privire la primul capăt de cerere, Tribunalul arbitral s-a pronunţat prin sentinţa nr. 37 din 22.04.2021, în sensul respingerii acestuia.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, Tribunalul Arbitral s-a pronunţat prin Încheierea interlocutorie din 22.04.2021, reţinând îndeplinirea a două condiţii ale răspunderii civile contractuale, şi anume existenţa faptei ilicite, constând în neexecutarea obligaţiei de restituire a bunului la încetarea contractelor, întrucât bunul (firul de gardă) face obiectul folosinţei pe care C. o asigură subcontractanţilor săi, respectiv a vinovăţiei, în privinţa căreia nu s-a probat intervenirea unei cauze exoneratoare de răspundere.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus continuarea procedurii în privinţa condiţiilor prejudiciului şi legăturii de cauzalitate.

La data de 12.07.2021, reclamantele au formulat cerere de modificare a cuantumului obiectului cererii de arbitrare, evaluând prejudiciul suferit la suma de 29.852.535,90 RON, pentru perioada 01.07.2019 – 12.07.2021.

Disputa părţilor poartă asupra obiectului cererii de arbitrare, respectiv în ce măsură daunele interese pretinse prin aceasta şi evaluate iniţial la suma de 4.194.657,8 RON, menite să acopere prejudiciul decurgând din fapta ilicită constând în neexecutarea obligaţiei de restituire a FG (firului de gardă) la încetarea contractelor încheiate de părţi, au inclus beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO (fibră optică) sau au privit doar beneficiul nerealizat din valorificarea FG.

Apreciind că săvârşirea unei fapte ilicite poate da naştere unui singur prejudiciu în patrimoniul victimei, instanţa de fond a considerat că prejudiciul constând în beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO este urmarea unei fapte ilicite distincte de cea constând în omisiunea restituirii firului de gardă la expirarea termenului contractual.

Referitor la aspectul în discuţie, Înalta Curte reaminteşte că principiile fundamentale ale procesului civil, printre care se numără şi cel al disponibilităţii, sunt aplicabile în mod corespunzător şi în procedura arbitrală, conform art. 575 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, ca şi în dreptul comun, obiectul şi limitele procedurii arbitrale sunt fixate prin cererile şi apărările părţilor, în acord cu art. 9 alin. (2) C. proc. civ., iar tribunalul arbitral trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., în caz contrar devenind incident motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. f) din cod.

În scopul determinării cadrului procesual, reclamantul trebuie să indice, între altele, părţile din proces, pretenţia concretă pe care o formulează, dar şi motivarea în fapt şi în drept a cererii.

În cauză, pretenţia concretă a reclamantelor din cererea de arbitrare a privit daunele interese solicitate pentru repararea prejudiciului decurgând din fapta ilicită constând în neexecutarea obligaţiei de restituire a FG (firului de gardă) la încetarea contractelor încheiate de părţi.

Deşi nu se arată explicit în petitul cererii dacă daunele interese pretinse includ beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO sau doar pe cel nerealizat din valorificarea FG, pretenţia concretă a reclamantelor poate fi determinată cu uşurinţă prin raportare la motivarea în fapt a cererii.

Astfel, situaţia de fapt pe care reclamantele şi-au fundamentat pretenţia dedusă judecăţii a privit raporturile juridice dintre părţi, având ca obiect construirea şi instalarea de către A., pe cheltuiala proprie, a reţelei aeriene de fibră optică, prin utilizarea tehnologiei D. şi închirierea către C. S.A. a firului de gardă şi a unui număr de perechi de fibră optică.

Se arată expres în cuprinsul cererii, cu referire la conductorul D., că are două componente, cea internă, formată din fibrele optice, şi cea externă, care îndeplineşte funcţia de fir de gardă, precum şi faptul că firul de gardă şi fibrele optice nu pot fi separate din punct de vedere material, acesta fiind motivul pentru care preţul contractual a fost stabilit global, atât pentru folosinţa fibrelor optice, cât şi pentru folosinţa firului de gardă aferent.

Prin urmare, solicitând contravaloarea utilizării neîntrerupte şi în aceiaşi parametri a firului de gardă, după ajungerea la termen a contractelor, şi fundamentându-şi pretenţiile pe prevederile contractuale care au reglementat modul de transmitere a folosinţei fibrei optice şi firului de gardă, obiectul cererii reclamantelor, cuprins în cererea de arbitrare, a privit nu numai daunele interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea FG, ci şi daunele interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea celor 4 perechi de FO.

Această concluzie este susţinută şi de faptul că, anterior sesizării tribunalului arbitral, întemeindu-se pe facturile menţionate în cererea de arbitrare, A. S.A. şi B. au solicitat C. S.A plata aceleiaşi sume de bani, cu titlul de contravaloare utilizare neîntreruptă a firului de gardă după expirarea duratei contractuale.

Prin adresa nr. x/15.07.2019, C. S.A. a refuzat plata sumelor pretinse, arătând că nu îi mai revine nicio obligaţie referitoare la plata folosinţei perechilor de FO şi a firului de gardă, care au făcut obiectul contractelor, de unde se poate deduce că aceasta a înţeles că pretenţiile solicitate sunt în legătură cu ambele componente ale conductorului D., nerestituit la încetarea contractelor.

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de arbitrare nu a fost modificat pe parcursul procedurii, prin adăugarea unei noi fapte ilicite la cea iniţial dedusă judecăţii.

În realitate, prin cererea formulată la data de 12.07.2021, a fost majorată câtimea obiectului cererii iniţiale, în condiţiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a reţinut tribunalul arbitral, în mod corect, prin încheierea de la 29.10.2021.

În consecinţă, pronunţându-se asupra solicitării reclamantelor de acordare a daunelor interese constând în beneficiul nerealizat din valorificarea FG şi a 4 perechi de FO, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, de încălcare a obligaţiei de restituire a FG, tribunalul arbitral nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a pronunţat în limitele învestirii, concluzia contrară a instanţei de fond fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din cod.

Această concluzie face superfluă verificarea celorlalte motive invocate de recurente.

Reţinând temeinicia criticilor fundamentate pe dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată curţii de apel, care va rejudeca pricina cu luarea în considerare a dezlegărilor oferite prin prezenta decizie, precum şi a celor care au intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurare.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante B. S.A. şi A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 108 din 14 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.