Nullity of cassation appeal for lack of legal grounds in civil damages claim against judicial executor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the appellant-claimant, leaving the appellate decision that dismissed the underlying civil claim in force. The case involved a claim for €110,000 in material and €20,000 in moral damages arising from an allegedly unlawful forced eviction and theft of property by a judicial executor, a company, and its administrator. The decisive legal basis was the procedural requirement under Articles 486 and 488 of the Civil Procedure Code, which mandates that appeals must present specific grounds of illegality falling within limited grounds of cassation; the court ruled the appeal was null because the appellant merely restated factual arguments and evidence interpretations from the lower instances without identifying concrete legal errors in the appellate reasoning, thus failing to meet the statutory requirements for a valid cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 490 alin. (2) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for lack of legal grounds in civil damages claim against judicial executor: Prin rezoluţia din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea iniţial înregistrată la data de 17.05.2022 pe rolul Judecătoriei Botoşani şi ulterior declinată în favoarea Tribunalului Botoşani, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Executor Judecătoresc B., S.C. Locativa S.A şi C., obligarea acestora la achitarea sumei de 110.000 euro daune materiale şi 20.000 euro daune morale.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 78 din data de 01 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Botoşani–Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. (decedat în cursul judecăţii) şi continuată de reclamantele D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Executor Judecătoresc B., S.C. Locativa S.A. şi C., administrator al S.C. Locativa S.A., ca nefondată.
3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.
Împotriva sentinţei arătate, a declarat apel reclamanta D..
Prin decizia nr. 100 din 28 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava–Secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta D. împotriva sentinţei civile nr. 78 din data de 01 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Botoşani–Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, intimaţi fiind reclamanta E. (moştenitoare a defunctului A.) şi pârâţii C., Executorul Judecătoresc B. şi S.C. Locativa S.A. Botoşani, fiind respinsă cererea intimatului Executorul Judecătoresc B. de acordare a cheltuielilor de judecată.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta D. (în calitate de moştenitoare a defunctului A.), solicitând admiterea recursului şi anularea deciziei civile recurate, pentru pretenţiile de 110.000 euro daune materiale, 20.000 euro daune morale şi 15.000 RON taxă judiciară de timbru.
În dezvoltarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenta-reclamantă a prezentat împrejurările în care a avut loc executarea silită a sentinţei civile nr. 76/28.01.2021 de către executorul judecătoresc B., susţinând că această executare nu s-a făcut în temeiul legii, întrucât în sentinţă nu se menţiona evacuarea imobilului, ci doar evacuarea lui F. din imobil, celelalte persoane din familie, care locuiau în imobil, nu au fost notificate cu privire la evacuare, iar procesul-verbal încheiat cu acel prilej nu menţionează toate bunurile furate în timpul executării.
Recurenta a solicitat totodată ca taxa judiciară de timbru şi celelalte cheltuieli care s-au făcut cu judecata să fie suportate de către intimaţii-pârâţi, întrucât aceasta nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte ilicite, în condiţiile în care s-a limitat doar să aducă la cunoştinţă modul incorect în care s-a făcut executarea de către executorul judecătoresc şi de celelalte persoane implicate.
În opinia recurentei, faptul că executorul judecătoresc a omis cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă să notifice persoanele despre care ştia că locuiesc în imobil denotă dorinţa acestuia de a realiza evacuarea cu orice preţ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie– secţia a II-a civilă, la 07.07.2023, sub nr. x/2021.
Intimatul pârât Executorul Judecătoresc B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata reclamantă E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
III. Procedura de soluţionare a recursului
Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 mai 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin rezoluţia din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancţionată cu nulitatea recursului.
În speţă, se constată că recursul nu a fost întemeiat în drept şi nu conţine critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de textul de lege menţionat.
Astfel, se constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă reia motivele de fapt invocate în faţa instanţelor de fond, fără a arăta critici concrete de nelegalitate cu privire la decizia prin care a fost soluţionată cererea de apel formulată.
Or, Înalta Curte subliniază faptul că reluarea în cadrul recursului a situaţiei de fapt ori a nemulţumirilor părţii referitoare la interpretarea probatoriului, nu constituie o motivare, în sensul legii, întrucât motivele trebuie să privească raţionamentul juridic care a stat la baza soluţionării apelului.
Aceasta pentru că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în absenţa unor critici punctuale aduse deciziei din apel, nu se poate susţine că suntem în prezenţa unei motivări a căii de atac a recursului.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1), astfel că devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă D. (în calitate de moştenitoare a defunctului A.) împotriva deciziei nr. 100 din 28 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2024.