Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 530/2024 AI generated

Negative conflict of jurisdiction: Consolidation of territorial competence due to failure to invoke relative incompetence exception in reduced-value claims

Case Number Decizia nr. 530/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bacău Court, determining that the defendant's failure to file a response or invoke a territorial incompetence exception in a reduced-value claim resulted in the consolidation of the originally seized court's competence. The dispute arose from a contractual liability claim for unpaid transport services, where the Bacău Court initially declined jurisdiction based on a challenge to the validity of a conventional prorogation clause, while the Bucharest Sector 2 Court subsequently declined jurisdiction citing the defendant's status as a professional and the first instance's active assertion of competence. The decisive legal basis was Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, which restricts the invocation of relative territorial incompetence exceptions to the defendant in non-exclusive competence matters, thereby preventing the court from dismissing the case ex officio and fixing competence in favor of the Bacău Court despite prior procedural errors in the lower instances' rulings.

Legislator headnote

AI generated

art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction: Consolidation of territorial competence due to failure to invoke relative incompetence exception in reduced-value claims: The dispute arose from a contractual liability claim for unpaid transport services, where the Bacău Court initially declined jurisdiction based on a challenge to the validity of a conventional prorogation clause, while the Bucharest Sector 2 Court subsequently declined jurisdiction citing the defendant's status as a professional and the first instance's active assertion of competence. The decisive legal basis was Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, which restricts the invocation of relative territorial incompetence exceptions to the defendant in non-exclusive competence matters, thereby preventing the court from dismissing the case ex officio and fixing competence in favor of the Bacău Court despite prior procedural errors in the lower instances' rulings.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction Civil Procedure Code conflict rule consolidation rule basis of liability

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Legal basis explicitly cited in the decision to establish the jurisdiction of the Bacău Court to resolve the negative conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău – secţia Civilă, la 31.03.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.475,52 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3963/06.09.2023, Judecătoria Bacău – secţia Civilă a admis excepţia necompeţentei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 107 şi 109 C. proc. civ. şi a observat că, întrucât debitoarea nu şi-a însuşit factura pretinsă la plată prin semnătură, alegerea de competenţă înscrisă în aceasta nu poate determina competenţa Judecătoriei Bacău.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1320/08.02.2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut consolidarea competenţei în favoarea Judecătoriei Bacău, pe de o parte, faţă de împrejurarea că aceasta s-a declarat competentă pentru soluţionarea cauzei – sens în care a evocat Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii – şi, pe de altă parte, întrucât pârâta, care este profesionist, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict privesc competenţa teritorială şi derivă din calificarea normelor incidente şi, subsecvent, din aplicarea condiţiilor de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Preliminar, instanţa supremă observă că, faţă de considerentele sentinţei civile nr. 3963/06.09.2023 – prin care este analizată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău –, menţiunea din practicaua hotărârii – prin care instanţa îşi reţine competenţa generală, materială şi teritorială – este o eroare materială şi nu poate, astfel, primi efectul de fixare a competenţei primei instanţe sesizate.

Cauza are ca obiect o cerere de valoare redusă, în care art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevede determinarea competenţei teritoriale potrivit regulilor dreptului comun.

Înalta Curte notează că analiza validităţii prorogării convenţionale de competenţă, pe care reclamanta s-a întemeiat sesizând Judecătoria Bacău, nu era utilă.

Aceasta întrucât, în raport cu obiectul ei – răspunderea contractuală în baza unui contract de transport –, cererea nu atrăgea incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, iar în prezenţa unor reguli dispozitive, excepţia necompetenţei teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în absenţa acestei poziţii procesuale, instanţa nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de faţă, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., şi nu a invocat o atare excepţie, determinând, prin atitudinea ei pasivă, consolidarea competenţei primei instanţe sesizate.

Faţă de impedimentul legal ce opera cu privire la instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetenţa de ordine privată, competenţa ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanţă a devenit necompetentă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.