Clerks' salary claims assigned to Olt Tribunal as workplace forum; Article 127 jurisdictional diversion inapplicable

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.07.2022, pe rolul Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A. şi B., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T. şi, pe cale de consecinţă, să fie obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi ale O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2016, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 şi, în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al celorlalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006. Au solicitat, de asemenea, repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale anterior evocate până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit primului capăt de cerere şi cea plătită efectiv, obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 şi, în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare, actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată, începând cu data scadenţei lor şi până la plata efectivă.

Prin sentinţa nr. 1784/10.11.2022, Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, s-a raportat la sediul pârâţilor, constatând că în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme reclamanţii funcţionează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, autoritate judiciară inferioară instanţei competente material, în raport cu obiectul cauzei.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 18/11.01.2023, Tribunalul Olt – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că personalul auxiliar de la o instanţă inferioară instanţei competente să judece cauza se încadrează în prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi este, astfel, obligat să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Astfel sesizat, Tribunalul Vâlcea – secţia I Civilă a admis, prin sentinţa civilă nr. 9/12.01.2024, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că art. 127 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cauzei revine tribunalului şi nu judecătoriei, instanţă pe lângă care funcţionează parchetul din care fac parte reclamanţii, iar alin. (21) din articolul menţionat nu se aplică parchetelor, ci numai instanţelor de judecată atrase în proces ca pârâte.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor în conflict privesc competenţa teritorială şi derivă din aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în cazul unor grefieri din cadrul unui parchet care funcţionează pe lângă o judecătorie.

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi ale art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 – în vigoare la data sesizării instanţelor, 18.07.2022 –, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Prin Decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Instanţa supremă constată că, în cauză, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii fac parte din personalul auxiliar de specialitate – grefieri – la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, însă cererea de chemare în judecată promovată nu este de competenţa judecătoriei şi nu există o instanţă inferioară acesteia.

Întrucât nicio instanţă nu are calitate de pârâtă în dosar, ci mai multe unităţi de parchet, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) C. proc. civ., care prevăd că, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii" şi că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât.

Prin urmare, competenţa teritorială se stabileşte în baza art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi a art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi revine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Întrucât în cauză, locul de muncă al reclamanţilor este în judeţul Olt, Tribunalul Olt este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii şi, pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.