Jurisdictional conflict resolved: Pitești District Court competent; guarantor deemed professional, forum clause uninvoked and waived.

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti – secţia Civilă la 10.04.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.774,04 RON, reprezentând preţ al mărfii vândute, a sumei de 40 euro, daune interese suplimentare minimale, a dobânzii legale, calculată începând cu ziua următoare scadenţei, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6101/21.11.2023, Judecătoria Piteşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea de faţă, formulată de un profesionist împotriva unui consumator, revine în competenţa teritorială exclusivă a instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul celui din urmă, în conformitate cu art. 121 C. proc. civ., iar alegerea de competenţă reglementată de art. 9.6 din contractul părţilor nu poate opera, câtă vreme încalcă art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

La rândul său, Judecătoria Videle, prin sentinţa civilă nr. 394/31.01.2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că pârâta C. are calitatea de reprezentant legal al cumpărătoarei S.C. B. S.R.L. şi nu de cumpărătoare în contractul nr. x/05.09.2022, însă răspunde în temeiul art. 10.2 din acesta, solidar cu societatea, pentru obligaţiile ce decurg din derularea contractului. A dat eficienţă art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 9.6 din contract, prin care părţile, derogând de la competenţa de drept comun, au stabilit că instanţa de la sediul vânzătoarei este competentă teritorial pentru soluţionarea litigiilor care s-ar putea ivi în legătură cu contractul.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict privesc competenţa teritorială şi derivă din calificarea cauzei ca fiind un litigiu în materia protecţiei consumatorului, concluzie în subsecvenţa căreia prima instanţă sesizată a statuat că prorogarea convenţională de competenţă nu poate opera, întrucât nu respectă condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Opus acestei statuări, instanţa supremă notează că actele dosarului reflectă că raportul juridic litigios a fost încheiat între doi profesionişti, în timp ce atragerea în proces a persoanei fizice pârâte este consecinţa deţinerii de către aceasta a uneia dintre calităţile nominalizate în art. 10.2 din contract, de administrator şi/sau asociat al societăţii pârâte.

Consecutiv, rezultă că obligaţiile în raport cu reclamanta au fost asumate de persoana fizică în considerarea unor raporturi de natură funcţională cu copârâta societate şi, de aceea, această pârâtă nu poate fi calificată drept consumator, care, în sensul art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 21/1992 este "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Protecţia legislaţiei speciale nu este asigurată persoanelor fizice care, acţionând în scopuri circumscrise activităţii lor profesionale sau în virtutea unor raporturi de natură funcţională, garantează îndeplinirea obligaţiilor unor societăţi faţă de un profesionist. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ordonanţa din 19.11.2015, pronunţată în procedura Tarcău, cauza C-74/15, EU:C:2015:772 şi ordonanţa din 14.09.2016, pronunţată în procedura Dumitraş, cauza C-534/15, ECLI:EU:C:2016:700.

Instanţa supremă constată, aşadar, că cererea de faţă nu este formulată de un profesionist împotriva unui consumator şi, astfel, eficienţa clauzei atributive de competenţă trebuia analizată în raport cu alin. (1) şi nu cu alin. (2) al art. 126 C. proc. civ.

Însă o atare analiză nu era utilă, întrucât, în raport cu obiectul său – răspunderea contractuală –, cererea nu atrăgea incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, iar în prezenţa unor reguli dispozitive, excepţia necompetenţei teritoriale relative este lăsată doar la îndemâna pârâtului, singurul care are prerogativa de a o invoca, numai în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în absenţa acestei poziţii procesuale, instanţa iniţial sesizată nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de faţă, pârâtele nu au transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., şi nu au invocat o atare excepţie, determinând, prin atitudinea lor pasivă, consolidarea competenţei primei instanţe sesizate.

Faţă de impedimentul legal ce opera cu privire la instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetenţa de ordine privată, competenţa ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanţă a devenit necompetentă.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.