Property ownership claim via share sale; appeal annulled for lack of legal merit

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2019, sub numărul x/2019, pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâţii Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanţelor, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, Municipiul Braşov prin primar şi S.C. B. S.A., solicitând instanţei să constate că este proprietara terenului înscris în cartea funciară nr. x Braşov, vechea carte funciară nr. x Braşov, sub numărul topografic x, în suprafaţă de 5.000 mp, ca efect al contractului de vânzare de acţiuni nr. x/18.11.1993, al contractului de schimb de acţiuni contra certificate de proprietate nr. x/17.12.1993, precum şi al certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x, nr. x/16.08.1993, să constate că dreptul de administrare operativă constituit în favoarea Uzinei B. Bucureşti, a cărei succesoare în drepturi şi obligaţii este pârâta S.C. B. S.A., nu mai subzistă şi să dispună radierea lui din evidenţele de carte funciară, să dispună înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară a dreptului său de proprietate asupra imobilului cu destinaţia de teren mai sus identificat, să constate că pe acest teren sunt edificate următoarele construcţii: corp administrativ, post trafo, atelier, cabina portarului, magazie, atelier şi atelier, că acestea au făcut obiectul material al actelor translative de proprietate anterior arătate, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 15/1990, ale H.G.R. nr. 831/1990, ale Legilor nr. 268/2001 şi nr. 7/1996, precum şi pe prevederile art. 555, art. 557, art. 559 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ., pe dispoziţiile art. 1336 din C. civ. de la 1864 şi pe cele ale art. 17, art. 19, art. 34 şi art. 45 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că este terţ faţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe care reclamanta l-a indicat drept titlul de proprietate asupra suprafeţei de teren din litigiu, astfel că nu poate fi chemată în judecată pentru reglementarea raportului juridic rezultat din acesta.

Prin sentinţa civilă nr. 11122/3.12.2019, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă competenţa materială de soluţionare a cauzei.

2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea din 05.10.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S, reţinându-se că, raportat la petitele cererii de chemare în judecată şi înscrisurile pe care se întemeiază reclamanta în susţinerea cererii, pârâta figurează ca vânzătoare în contractele menţionate de reclamantă în petitul 1 al acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 263/S din 19.10.2022 a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, şi, în consecinţă, s-a constatat existenţa dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului înscris în cartea funciară nr. x Braşov, sub numărul topografic x, în suprafaţă de 5.000 mp., precum şi faptul că a încetat dreptul de administrare operativă instituit în favoarea Uzinei B., actuala S.C. B. S.A., dispunându-se radierea acestui drept din cartea funciară, radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului înscris în cartea funciară nr. x Braşov şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului menţionat, precum şi asupra construcţiilor edificate pe acest teren, conform rapoartelor de expertiză tehnică judiciară nr. x/6.02.2021, întocmit de expertul tehnic judiciar C. şi nr. x/20.04.2022, întocmit de expertul tehnic judiciar D., respingându-se cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată şi acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Împotriva încheierii şi a sentinţei arătate a declarat apel pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S.

Prin decizia civilă nr. 620/Ap din 05 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov – secţia civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. Bucureşti împotriva încheierii din data de 05.10.2022 şi a sentinţei civile nr. 263/S din 19.10.2022 pronunţate de Tribunalul Braşov şi a respins cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.

În susţinerea recursului, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că în mod nelegal ambele instanţe au respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În continuare, recurenta a prezentat înscrisurile în baza cărora S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. au fost privatizate, arătând că obiectul contractelor de vânzare cumpărare nu l-au constituit terenurile aflate în patrimoniul societăţilor privatizate, ci acţiunile pe care recurenta le deţinea la aceste societăţi, în numele Statului.

Ca urmare, neavând niciun drept în legătură cu terenul în cauză, recurenta susţine că nu poate avea calitate în ceea ce priveşte solicitarea intimatei-reclamante potrivit capetelor 1 şi 3-5 de cerere.

Recurenta-pârâtă a mai învederat prevederile art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 23/2004, referitoare la atribuţiile sale în legătură cu vânzarea acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în patrimoniul său, arătând că orice litigiu cu privire la drepturile şi obligaţiile ce se nasc în legătură cu bunurile aflate în patrimoniul societăţilor îl vizează exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.

În concluzie, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, aceasta aparţinând celor care pretind un drept real asupra terenului cu privire la care s-a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la 31.05.2023, sub nr. x/2019.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 iunie 2019, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 9 octombrie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancţionată cu nulitatea recursului.

În speţă, se constată că recursul, deşi întemeiat formal pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul de lege invocat.

Astfel, se constată că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă reia motivele invocate în faţa curţii de apel, fără a arăta critici concrete de nelegalitate cu privire la decizia prin care a fost soluţionată cererea de apel formulată, prin care să se indice explicit care sunt normele de drept material pe care instanţa de apel le-a încălcat sau le-a aplicat greşit cu prilejul soluţionării apelului şi în ce a constat încălcarea acelor norme de către instanţa de prim control judiciar.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că duplicarea apelului sub forma recursului nu constituie o motivare, în sensul legii, întrucât motivele trebuie să privească raţionamentul juridic care a stat la baza soluţionării apelului, nefiind suficientă copierea motivelor invocate în apel.

Aceasta pentru că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în absenţa unor critici punctuale aduse deciziei din apel, nu se poate susţine că suntem în prezenţa unei motivări a căii de atac a recursului.

Ca atare, constatând că recurenta nu arată care sunt acele norme de drept material care ar fi fost interpretate sau aplicate greşit de instanţa de apel cu prilejul soluţionării căii de atac, Înalta Curte apreciază că prezentarea din cererea de recurs nu răspunde exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, astfel că devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 620/Ap din 05 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov–Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2024.