Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid grounds of illegality in review of annulment of arbitration award

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 305/11 noiembrie 2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2017 s-a luat act de cererea reclamantei A. S.R.L. de renunţare la primul capăt de cerere care are ca obiect solicitarea reclamantei de a se constata nelegala reziliere unilaterală a Contractului de furnizare de servicii radioterapie în cadrul Subprogramului de radioterapie a bolnavilor cu afecţiuni oncologice nr. 879RAD/28.04.2015, conform Notificării nr. x/15.09.2016 şi pe cale de consecinţă a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat ca rămasă fără obiect pentru acest capăt de cerere; a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta CAS Ilfov şi a fost constatată autoritatea de lucru judecat pentru capătul de cerere privind solicitarea reclamantei A. S.R.L. de decontare a tuturor serviciilor prestate de reclamanta în perioada 16.09.2016-14.12.2016.

Împotriva sentinţei arbitrale, reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiune în anulare, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea hotărârii arbitrale şi trimiterea cauzei spre rejudecare arbitrajului instituţionalizat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admisă acţiunea în anulare formulată de reclamanta A. S.R.L., împotriva hotărârii arbitrale nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2017 de către Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV.

A fost anulată hotărârea arbitrală nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a fost trimisă cauza spre rejudecare tribunalului arbitral.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a V-a Civilă.

Recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, în argumentarea recursului, a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, a admis acţiunea in anulare, a anulat hotărârea arbitrală nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului arbitral.

Arată că instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiat motivul de nulitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., constând în încălcarea de către tribunalul arbitral a dispoziţiilor imperative ale art. 430 şi 431 C. proc. civ., prin greşita admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat în condiţiile în care nu ar fi întrunită tripla identitate de elemente.

În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 608 alin. (1) pct. h C. proc. civ., subliniază că instanţa nu a ţinut cont de faptul că pentru a exista autoritate de lucru judecat, este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte, este identic.

Aducând în discuţie scurte consideraţii teoretice vizând excepţia autorităţii de lucru judecat, recurenta susţine că excepţia autorităţii de lucru judecat este principalul mijloc de valorificare a efectului negativ al puterii de lucru judecat. Este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care poate fi ridicată de părţi, chiar înaintea instanţelor de recurs.

Identitatea de cauză priveşte fundamentul (actul sau faptul juridic material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin intermediul acţiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acţiunii.

După cum corect reţine şi Comisia Centrala de Arbitraj, în dosarul nr. x/2018 nu se invocă un nou temei al dreptului, ci doar un alt mijloc de dovadă al acestuia, iar în ambele dosare reclamanta a urmărit acelaşi scop si anume decontarea sumelor în temeiul contractului de furnizare de servicii.

Raportat la dosarul nr. x/2018 şi la dosarul nr. x/2017, sunt îndeplinite toate condiţiile de admitere a excepţiei.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de care recurenta a formulat răspuns.

Prin încheierea de şedinţă din 12 decembrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil, reluând, totodată, argumentele expuse în cererea de recurs.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 5 martie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recurenta a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate.

Cele expuse de recurentă în cuprinsul cererii formulate îmbracă doar aparenţa unor critici de nelegalitate, întrucât întreaga construcţie a recursului se fundamentează pe o apreciere generală a situaţiei de fapt, pe o redare a jurisprudenţei Înaltei Curţi, precum şi a textelor legale, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, expunerea unor consideraţii teoretice vizând excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt, nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor critici care să se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SANATATE ILFOV împotriva sentinţei civile nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2024.