Territorial jurisdiction for authorization of forced execution: exclusive competence lies with the court of the debtor's domicile, not residence, under Art. 651 of the New Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înaintată la Judecătoria Lehliu Gară la data de 05.10.2023 şi înregistrată sub nr. x/249, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. la solicitarea creditoarei B. S.A. de pronunţare a unei încheieri prin care să se dispună încuviinţarea executării silite, sub toate formele, a debitorului C., în baza titlului executoriu ce-l constituie Contract de credit nr. x/23.11.2022, pentru suma de 47309,15 RON, reprezentând debit, la care se adaugă cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 1373/VS/2023.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 665 alin. (1) noul C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1447 din 25.10.2023, Judecătoria Lehliu Gară a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării pricinii privind încuviinţarea executării silite formulată de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., cu sediul în mun. Bucureşti, la solicitarea creditoarei B. S.A., cu sediul în mun. Cluj Napoca, jud. Cluj, referitoare la debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut, în esenţă următoarele:

Din analiza dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) noul C. proc. civ. rezultă că în situaţia soluţionării unei cereri de încuviinţare a executării silite, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., respectiv aceea de la domiciliul/sediul debitorului.

Referitor la domiciliu, a reţinut că acesta vizează locuinţa statornică, pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt, astfel că trebuie avută în vedere adresa unde debitorul locuieşte efectiv.

Art. 88 C. civ. defineşte reşedinţa persoanei fizice ca fiind locul unde îşi are locuinţa secundară.

Prin cererea de faţă s-a solicitat încuviinţarea executării silite sub toate formele a debitorului C..

În urma interogării aplicaţiei DEPABD rezultă că debitorul are reşedinţa în mun. Bucureşti, valabilă în perioada 21.03.2023 – 20.03.2024.

Având în vedere că domiciliul efectiv al debitorului era, la data sesizării BEJ (02.10.2023) şi este şi în prezent în mun. Bucureşti, Calea x, bl. Corp A,B, competenţa soluţionării sesizării de faţă cu privire la acest debitor îi revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 11072 din 24.11.2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A., cu sediul în mun. Bucureşti, la solicitarea creditoarei B. S.A., cu sediul în mun. Cluj Napoca, jud. Cluj, împotriva debitorului C., în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) din acelaşi cod s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Obiectul sesizării instanţei îl constituie încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Prin cererea înregistrată pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 02.10.2023, creditoarea B. S.A. a solicitat executarea silită împotriva debitorului C. în temeiul titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Prin încheierea din data de 02.10.2023 emisă de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. şi deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2023 împotriva debitorului C..

În cauza dedusă judecăţii, domiciliul debitorului C., se află în Fundulea, B-dul. 22 decembrie, nr. 85, jud. Călăraşi, conform verificărilor DEPABD ataşate la dosarul cauzei, context în care, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Lehliu-Gară, în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului principal.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că obiectul sesizării instanţei îl constituie încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/23.11.2022.

Conform art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Dispoziţia legală citată instituie o competenţă prioritară a judecătoriei în în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul sau domiciliul debitorului.

Se observă că textul de lege nu reglementează competenţa teritorială în raport de reşedinţa debitorului, astfel că interpretarea dată de Judecătoria Lehliu Gară (în sensul realizării unei asocieri între cele două noţiuni distincte, "domiciliu", respectiv "reşedinţă") adaugă la lege.

Legiuitorul realizează o distincţie clară între cele două noţiuni juridice, acestea neputând fi "asociate" sau înlocuite una cu alta, cu încălcarea unui text de lege clar şi neechivoc, prin care competenţa teritorială de soluţionare a unei cereri de încuviinţare a executării silite este atribuită instanţei de executare în a cărei rază teritorială are domiciliul debitorul.

Trebuie menţionat că "domiciliul" este locuinţa principală (art. 87 C. civ.), iar "reşedinţa" este locuinţa secundară (art. 88 C. civ.), precum şi că opţiunea legiuitorului pentru stabilirea competenţei teritoriale la locul unde debitorul şi-a declarat locuinţa principală, respectiv domiciliul, reiese în mod clar din dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

Potrivit art. 90 C. civ., reşedinţa va fi considerată domiciliu doar atunci când acesta nu este cunoscut – situaţie care nu se regăseşte în cauza de faţă, în care ambele instanţe în conflict au reţinut că domiciliul debitorului C. este cunoscut şi acesta se afla, la data sesizării organului de executare, în Fundulea, B-dul. 22 decembrie, nr. 85, jud. Călăraşi.

Aşa fiind, cum la 02.10.2023, data sesizării organului de executare, debitorul C. avea domiciliul, potrivit evidenţelor D.E.P.A.B.D., în circumscripţia Judecătoriei Lehliu-Gară, aceasta devine instanţă de executare competentă pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2024.