Recognition of ethnic persecution benefits under Law 189/2000 based on forced resettlement during World War II
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the Bucharest Pension House, upholding the Court of Appeal's decision that ordered the issuance of a new decision recognizing the plaintiff's rights under Law No. 189/2000 for the period between March 1, 1944, and March 6, 1945. The dispute concerned the administrative refusal to recognize the plaintiff as a beneficiary of ethnic persecution benefits, alleging that her father was forcibly resettled from the Bessarabian region. The Supreme Court held that the evidence, including civil registry and educational commission documents, conclusively proved that the father served as a teacher in the relevant district until the evacuation in March 1944, thereby satisfying the requirements of Article 1, paragraph c) of Law No. 189/2000 for the statutory period following the Soviet administration, and the lower court’s partial admission of the action was deemed lawful and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Recognition of ethnic persecution benefits under Law 189/2000 based on forced resettlement during World War II: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamanta N.L. a contestat hotărârea nr. 6783/4177 din 6 august 2003, prin care pârâta Casa de Pensii a municipiului București i-a respins cererea de constatare a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost detașat din comuna Cetatea Albă, în județul Buzău, împrejurare care constituie o strămutare forțată din localitatea de domiciliu.
Prin cererea depusă la data de 18 noiembrie 2003, reclamanta a precizat că perioada pentru care solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între luna octombrie 1943 și 6 februarie 1948.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2040 din 2 decembrie 2003, a admis în parte acțiunea; a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, reținând că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din lege, numai pentru această perioadă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că instanța a greșit, admițând în parte acțiunea reclamantei, în lipsa unor probe concludente și cu atât mai mult, cu cât acțiunea în contencios administrativ nu este o acțiune în constatarea drepturilor.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice.
Din certificatul de naștere rezultă că reclamanta s-a născut la 30 iulie 1937 în U.R.S.S. - Cetatea Albă și este fiica lui N.P. și N.V.
Certificatul nr. 2755 din 21 decembrie 1946, emis de Ministerul Educației Naționale - Comisia de Lichidare Sibiu atestă faptul că N.P., tatăl reclamantei, a funcționat ca învățător titular în județul Cetatea Albă, în perioadele 1 septembrie 1928 - 28 iunie 1940 și 10 octombrie 1941 - până la evacuarea din martie 1944, situație confirmată și de ordinul de serviciu nr. 2580 din 23 martie 1944.
Astfel, corect instanța de fond a stabilit că perioada refugiului, este cuprinsă între 1 martie 1944 și 6 martie 1945, data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000, perioadă pentru care reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ menționat.
În consecință, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2040 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.