Territorial competence for forced execution against a foreign legal entity’s domestic branch under Art. 651(1) CPC

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. de dosar x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat la cererea creditoarei B. S.A., încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C..

Prin încheierea nr. 11667 din 19.12.2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a dispus declinarea judecăţii cauzei având ca obiect încuviinţare executare silită, la solicitarea petentului biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditorul B. S.A., cu sediul în jud. Constanţa, şi pe debitorul C. Sucursala Otopeni, cu sediul în Otopeni, Aeroportul Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, judeţul Ilfov, în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut următoarele considerente:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

Prin Decizia RIL nr. 6/2023, ÎCCJ a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

Instanţa a reţinut că titlul executoriu de care se prevalează creditoarea a fost pronunţat în contradictoriu cu debitoarea C. Sucursala Otopeni. Or, sediul acesteia nu se află în România, ci în Ungaria, la adresa din România figurând doar C. Sucursala Otopeni. Or, aceasta din urmă, în calitatea de dezmembrământ fără personalitate juridică, nu are calitatea de debitor în cauză, pentru a putea atrage competenţa instanţei de la sediul său, potrivit art. 6651alin. (1) teza I C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia RIL nr. 6/2023.

Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa de executare urmând a fi determinată în raport de sediul creditoarei, care se află în mun. Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Prin încheierea nr. 735 din 18.01.2024, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită formulată de BEJ A. la cererea creditoarei B. S.A. cu sediul în jud. Constanţa, şi împotriva debitoarei C. cu sucursală în Otopeni cu sediul în Otopeni, Aeroportul Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, judeţul Ilfov, în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, văzând Decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

În cauza pendinte, creditoarea B. S.A., s-a adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviinţarea executării silite a debitoarei C., C.U.I. x, cu sediul în localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona."

În cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, prin Decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

După redarea considerentelor reţinute în paragrafele 74 şi 80-82 ale acestei decizii, instanţa a conchis, lecturând titlul executoriu, că entitatea juridică care a căzut în pretenţii este Sucursala Otopeni a debitoarei C., sens în care în dispozitivul hotărârii a fost indicat atât sediul sucursalei din România (localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov), cât şi codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerţului.

De asemenea, în cererea de executare silită adresată organului de executare, creditoarea B. S.A. a indicat sediul sucursalei din România a C..

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situaţia de fapt, se constată că, B. S.A., în calitate de creditoare, s-a adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviinţarea executării silite a debitoarei C., indicându-se atât sediul sucursalei în Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov, cât şi codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerţului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. de dosar x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei competente să soluţioneze încuviinţarea de executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 666 şi art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenţei teritoriale (în vederea executării silite individuale care îşi păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. – care definesc noţiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât şi cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanţelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia – în sensul că sediul debitorului poate fi şi cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuţional, nu se schimbă regimul de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă şi benefică părţilor din punctul de vedere al celerităţii şi costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluţia din cea dintâi orientare jurisprudenţială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele şi cu argumentele prezentate anterior.

Sub alte aspecte, s-a reţinut pertinent în această orientare jurisprudenţială că, stabilind competenţa teritorială a instanţei de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competenţă, sub aspect teritorial, nu acţionează în funcţie de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosinţă a debitorului din raportul juridic obligaţional.

În plus, existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situaţia în care titlul executoriu priveşte (şi) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În cauză, se constată că cererea de executarea silită a fost formulată împotriva C. indicându-se sediul sucursalei Otopeni a C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8271/26.09.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta C., având C.U.I. x şi sediul în Otopeni, Calea x, Aeroportul International Henri Coandă Terminal judeţul Ilfov.

Prin decizia pronunţată în interesul legii indicată mai sus s-a reţinut că, "(74) în cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare".

Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că, atât prin titlul executoriu cât şi prin cererea de încuviinţare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, jud. Ilfov, precum şi codul unic de înregistrare x atribuit de Oficiul Registrului Comerţului şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2024.